Arhive etichetă: viata perosnala

Iată ce mi-a spus Bunicuțul în mâhnirea mea!

Dragilor,

mă tot minunez cât de aproape este Domnul de noi și cât de grabnic răspunde la întrebările nostre și cât de vii sunt plăcuții Lui slujitori!

Zilele acestea, cineva mi-a povestit despre un lucru care m-a întristat foarte tare, un lucru întâmplat pe tărâm duhovnicesc, cineva nedreptățind pe altcineva, creându-i suferință duhovnicească și emoțională mare.

După ce am auzit despre această întâmplare, m-a cuprins mâhnirea și mă gândeam la cele două suflete rănite. Prima, cea care era rănită sufletește de mult, și acum rănea la rându-i, și celălalt suflet rănit…, care era un suflet atât de minunat, atât de sensibil, atât de curat, după cum îl cunoscusem cu ani în urmă…

Mâhnirea asta mă topea… Am vrut să acționez, să fac ceva, ca să ajut acel suflet nedreptățit, rănit.. Legiuitorul din mine cerea îndreptarea nelegiuirii… Făceam planuri peste planuri… Mă hotărâsem chiar să acționez, dar mi-am amintit că prin aceasta aș neglija îndatoririle mele directe și aș tulbura apele altor suflete…

Era spre seară… Mâhnirea mă consuma și au început o altă serie de gânduri și planuri de intervenții salvatoare ale acestor suflete rănite…

Mă copleșea neputința și eram pe marginea prăpastiei deznădejdii…

„Doamne, ce să fac în situația asta?”, am întrebat pe Doamne din icoana din fața mea.

Ridicând ochii, observ pe raftul de lângă pat cartea cu cuvintele Părintelui Porfirie, Ne vorbește Părintele Porfirie, una dintre cărțile la care apelez frecvent, care ședea alături de altă carte minunată, Meșteșugul bucuriei, volumul II.

De cum văd cartea, îi spun Părintelui Porfirie:

„Bunicuțule, ce să fac în situația asta?

porfirie1

Ce va fi cu acel suflețel rănit, singur, părăsit, alungat, nedreptățit??? Vorbește-mi!”.

Iau cartea din raft și-o deschid.

Cartea s-a deschis la pagina 176, unde îmi sare în ochi acest subtitlu:

Hristos este prietenul nostru

Citesc tot acest subcapitol și spre final subliniez:

„Această viață cu Hristos este bucurie, fie și în mijlocul greutăților. Precum spune Apostolul Pavel: „Mă bucur în pătimirile mele” Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem”.

Voind a însemna acest cuvânt, am căutat prin carte să găsesc vre-un semn și găsesc o foicică de hârtie din care rup o fâșiuță și pun semnul. Vrând să fixez mai bine hârtiuța din care rupsesem semnul, s-o așez mai bine la locul ei, îmi sare în ochi alt subtitutlu:

Prin tăcere, îngăduință și rugăciune îl folosim pe celălalt în chip tainic” (p308)

și citesc:

„Când vedem pe semenii noștri că nu-L iubesc pe Dumnezeu (și nici pe semenii lor, n.n), ne întristăm. Cu întristarea nu facem absolut nimic. Nici cu mustrările. Nici asta nu-i bine. Există un secret; dacă îl înțelegem, vom ajuta. Secretul este rugăciunea noastră, dăruirea noastră către Dumnezeu, așa încât să lucreze harul. (…) Tot ceea ce noi nu putem face, va face harul Său.

(…) să nu dejnădăjduim, nici să ne grăbim, nici să judecăm după lucrurile mărunte din afară.

(…) toate se îndreaptă prin rugăciune, (dar, n.n) noi de multe ori ne supărăm și ne răzvrătim și judecăm.

(…) nu trebuie să-l silești pe celălalt. (…) Ajunge să te rogi pentru el. Prin tăcere, îngăduință și rugăciune îl folosim pe celălalt în chip tainic”.

(…)

Alt subtitlu:

Cea mai bună propovăduire se face prin pilda cea bună, prin iubirea și blândețea noastră

(…) Rugăciunea și viața au răsunet. Viața mișcă, renaște și preschimbă. În vreme ce cuvintele rămân neroditoare. Cea mai bună propovăduire se face prin pilda cea bună, prin iubirea și blândețea noastră. (…)

Să lucrați prin bunătatea și rugăciunea voastră, iar apoi să-i vorbiți puțin. Nu veți izbuti nimic dacă vorbiți cu putere (voiam să fac referat la șeful acelei persoane care a nedreptăți pe cealaltă …, n.n), dacă spuneți, de pildă ”Ai mințit!”. Și ce-o să iasă? Sunteți ca niște oi în mijlocul lupilor. (Matei 10, 16) Ce să faceți? Să fiți nepăsători în afară, dar să vă rugați înlăuntrul vostru. Să fiți pregătiți, instruiți, cu îndrăzneală, dar cu sfințenie, blândețe, rugăciune. Însă, ca să faceți asta, trebuie să deveniți sfinți”.

Mulțumesc, Bunicuțule, mulțumesc că mi-ai liniștit sufletul și mi-ai dat sfatul acesta minunat. Roagă-te să-l împlinesc. Binecuvintează să-l împlinesc!

Și sufletul meu s-a așezat în pacea lui Hristos, Căruia i-am încredințat durerea pentru aproapele meu rănit să-l vindece și sufletele acelea despre care am auzit.

PS: completare mai tarziu:

Am primit vestea ca Harul Lui Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat…si m-a incredintat ca chiar si numai intentia cea buna Domnul n-o trece cu vederea!

Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si niciun cuvant nu-i deajuns spre slava minunilor Tale!

Îndrăzniți! Domnul e viu și lucrător și este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Amin

Reclame