Arhive etichetă: viata

De ce VINDECAREA PRIN IERTARE?

Dragilor,

poate vă întrebaţi de ce sau ce rost are să veniţi la un seminar despre iertare….

Iată câteva reflecţii persoanle din dimineaţa asta:
– istoria omului, a lui Adam şi a Evei..izgonirea din Rai…
– toţi suntem bolnavi, toţi avem nevoie devindecare.
– Nimeni nu este perfect, şi asta e marea revelaţie care ne poate vindeca sufletul.

Toţi suntem vulnerabili, toţi suntem din când în când egoişti, lipsiţi de compasiunesau inconştienţi, rănindu-i pe cei din jur.. toţi ştim ce înseamnă să ne luptăm cu propriul ogo, cu frica şi cu lipsa lipsa iubirii.cu toţii am cunoscut, măcar odată, ce înseamnă să-ţi doreşti să fii mare în această lume, dar să acţionezi ca un om mărunt, să-ţi doreşti să fii bun, dar să reacţionezi ca o fiară, dorinţa de a fi înţelept, dar a acţiona prosteşte. Marele dar, ce ni-l putem face nouă înşine şi tuturor celor din jur, este să recunoaştem cu sinceritate acest lucru: că suntem departe de a fi perfecţi şi totuşi să fim împăcaţi cu noi înşine şi cu cei din jur.

– Procesul meu de vindecare a început în urmă cu 14 ani şi a început de la exterior spre interior. Am început să-mi tratez trupul şi am descoperit că de fapt sufletul meu e mai bolnav şi încet am început să lucrez la vindecarea lui.

– Dumnezeu mi-a pus la îndemână mai multe instrumente de vindecare, dar cel mai minunat dintre toate simt că este iertarea

– Am început vindecarea trupului şi am văzut că, ce reuşeam să fac bun prin alimentaţie sau alte lucruri exterioare, risipeam într-o clipă de mânie, de nemulţumire şi depresie şi astfel m-am hotărât să mă focusez pe interior, să fiu atentă la păstrarea păcii şi mai ales la lucrurile care-mi furau pacea şi astea erau legate de gândurile mele şi de acţiunile celor din jur şi de reacţiile mele la ele.

– Am avut descoperirea puterii iertării. Am început să învăţ să-i iert pe cei din jur care făceau aceleaşi greşeli şi am început să cultiv starea de pace interioară

– Poate tu nu ai nevoie de vindecare, poate tu eşti sănătos. Poate chiar nu ai nevoie (deşi nu am cunoscut încă vreun om lipsit de răni sufleteşti nevindecate), dar să spunem aşa, chiar şi în acest caz, tot ai nevoie de lucrarea iertării prin care îi poţi vindeca pe cei din jur.

– De fapt aceasta este marea noastră menire pentru care ne-am născut pe acest pământ: cu toţii ne-am născut în această lume pentru a ne vindeca unii pe alţii de gândurile noastre greşite, de conceptele limitate şi penibile care ne tezesc teama şi care ne împiedică să fim ceea ce suntem chemaţi să fim şi nu putem fi decât în relaţie unii cu alţii. Aurul nu devine strălucitor dacă nu este lustruit îndelung. Aşa şi noi, devenim ceea ce suntem chemaţi să fim, doar împreună, unii cu alţii în Dumnezeu. Şi cum suntem cu toţii nedesăvârşiţi, iertarea (şi îngăduinţa) este singura modalitate prin care putem convieţui.

– Iertarea generează una dintre cele mai profunde transformări pe care ne-o putem imagina în viaţa noastră şi în vieţile celor din jurul noastru. Ea schimbă totul aproape instantaneu. Ea aduce bucurie acolo unde este durere, pace acolo unde este conflict şi fericire acolo unde este mânie. Dar mai mult de atât, iertarea ne ajută să ne regăsim pe noi înşine care ne-am împrăşiat şi împărţit în zeci de bucăţi blocate în ţinerea de minte a răului.

– Am ales această temă deoarece am convingerea profundă că, predând oamenilor o anumită lecţie, primul care are de învăţat sunt eu. Iar iertarea mi se pare lecţia cea mai importantă o pot învăţa. Şi de aceea, de acum încolo, iertarea va fi preocuparea mea de căpătâi.

– Am ales să vorbim despre iertare, pentru a-mi reaminti mie însămi cât de mult îmi doresc să pun capăt suferinţei pe care mi-o provoc singură şi pe care le-o provoc şi altora din jurul meu prin criticile mele, prin neatenţia mea sau când când refuz să iert.

– Vă mărturisesc că iertarea mi-a schimbat viaţa. Şi de fiecare dată când lucrez iertarea, trăiesc o stare de libertate interioară profundă, de nădejde, de pace şi de bucurie pe care nu am simţit-o în niciun alt context al vieţii mele. Iertarea este un proces continuuu. Ea nu se poate încheia vreodată în această viaţă. Iertarea e un proces în continuă desfăşurare, o creştere, o devenire. El nu se sfârşeşte niciodată. Atâta timp locuiesc în acest trup, o parte din mine va fi tot timpul tentată să critice şi să emită judecăţi „de valoare” la adresa celorlaţi oameni.

– Trebuie să vă mărturisesc că nu a fost şi nu este zi în care să nu mă abat de la calea cea dreaptă, fără să mă surprind că îi critic pe cei din jur şi pe mine însămi. Uneori mi se întâmplă într-o manieră josnică. Un singur gest sau cuvânt, îmi fură pacea şi-mi subjugă inima şi-mi construiesc mental tot felul de scenarii de revoltă, de răzbunare şi renunţare de a mai lupta să devin omuleţ.

– Dar încet, încet, am învăţat să practic non-stop iertarea şi fiecare întâmplare „neplăcută” devine un prilej de introspecţie: ce pot învăţa de acici, care-i partea mea?

– De multe ori mi se întâmplă să mă răzvrătesc pe oamenii care fumează pe stradă, care beau şi mănâncă tot felul de „porcării”. Dar simplul proces aplicat al iertării şi îngăduinţei acestor oameni, aşa cum sunt, şi a rugăciunii pentru ei, mă eliberează, încet, încet, de anumite sentimente profunde pe care le aveam în subconştient referitoare la propriul meu comportament din trecut, de atunci când nu ştiam şi nu practicam stilul de viaţă sănătos.

– De curând, mi-am dat seama că o bună parte din criticile mele la adresa celorlalţi nu erau decât o proiecţie a propriei vinovăţii, şi implicit, o autocritică. Am înţeles cât de vindecător este gestul iertării şi cât de mult mă poate elibera de propriul trecut, ajutându-mă să trăiesc plenar şi-n bucurie, momentul prezent.

– Ori de câte ori ne întristăm, este semn că nu iertăm. Un om care iartă şi primeşte iertarea este un om bucuros şi fericit. Dar noi ne cramponăm de ce ne fac cei din jur sau ne împotmolim în propriile noastre greşeli faţă de noi, de sufletul şi de trupul nostru şi ratăm bucuria singurului moment de care atârnă viaţa noastră: momentul de faţă.

Să mă întreb:

– Ce fac în acest moment îmi aduce bucurie sau tristeţe?

…cum folosesc oportunităţile momentului?

Să aveţi o duminică binecuvântată!

Cartea MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE a fost primită de cititori în mod uimitor

coperta

Dragilor

impresiile de la cititorii cartii MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE vin mereu si ma bucura si ma uimesc totodata.

Toate persoanele care au citit-o mi-au spus ca au citit-o pe nerasuflate si ca au impresia ca au scris-o chiar ele…

si eu ma uimesc…

multumesc, multumesc, multumesc!

Viaţa: spectacol sau dar al Domnului?

Dragii mei,

În noaptea asta, neavând somn, mi-am deschis emailul şi am găsit o scrisoare interesantă, un articol de pe un blog ce-l urmăresc şi mi-a venit ideea să vă scriu câteva gânduri.
Scrisoarea era desre Viaţa ca spectacol.

Iată câteva pasaje din acea scrisore:

„Cu ani in urma, pana sa incep sa „ma trezesc”, pe vremea cand nu eu imi traiam viata ci viata ma traia pe mine, aveam ciudata senzatie ca sunt pe un peron si astept…nu stiu ce asteptam. Dar stiu ca toata viata mea se derula in fata ochilor mei, iar eu nu reuseam sa fiu prezenta…pentru ca eu eram spectatorul de pe margine care astepta ceva, un viitor altfel.
Stii ce inseamna sa nu poti fi prezent in viata ta? Este ca o pierdere de memorie, ca o amnezie…nu retii momente importante, amintiri frumoase (sau rele) din viata ta, se scurge viata pe langa tine cum se zice. (…)

Felul in care ne traim fiecare zi, defineste de fapt felul in care ne traim intreaga viata.

Tu cum iti traiesti fiecare zi? Care e tabloul fiecarei zi din viata ta, zi care una dupa alta, alcatuieste viata ta, felul in care iti traiesti viata?

De ce trebuie sa asteptam Craciunul sa ne gandim daca vrem sa credem sau nu intr-o forma de divinitate? De ce asteptam Craciunul sa devenim mai buni, cu noi si cu ceilalti? De ce trebuie sa ne asteptam sa ne dea firma liber de Craciun ca sa petrecem mai mult timp de calitate cu copiii nostri (daca mai suntem in stare si nu suntem epuizati)? De ce ne ascundem constiinta sub aceste Sarbatori comandate de altii, dirijate de altii si convertite in ceva atat de departe de menirea lor?

De ce ne acoperim golurile si ranile din suflet cumparand compulsiv kitschurile bagate pe gat de comercianti, kitschuri ieftine sau scumpe care ajung la noi cu pretul suferintei femeilor si copiilor-sclavi? De ce cumparam pentru ca altfel simtim ca nu avem valoare?

De ce alergam in turma bezmetici incolo si incoace, calcandu-ne in picioare prin magazine pentru a ne aproviziona cu mancare multa, pe care o mancam compulsiv si apoi umplem camerele de garda ale spitalelor si mesele de operatie ale chirurgilor? Doar pentru ca noi credem ca numai asa ne simtim bine?

De ce bem pana cadem sub mese ca altfel nu simtim ca e Sarbatoare, nu stim sa mai simtim bucuria decat stimulati de alcool?

Sunt multe de ce-uri, dar ma opresc la acestea….asta inseamna sa fii dus de val, sa te traiasca viata, sa iti traiesti viata de-a lungul, zi dupa zi”.

M-am gândit să răspund la acea scrisore:

„Cu mulţi ani în urmă viaţa mea era un chin. Eram copilul unui tată alcoolic şi a unei mame neputincioase in faţa provocărilor vieţii, dar credincioase. De mic copil mama mă lua cu ea la biserică, dar eu nu înţelegeam mai nimic. Din clasa a VII, de la 13 ani, am început să înţeleg lucrurile şi într-o zi, într-o duminică după masă, când m-am întors din sat de la o prietenă şi când l-am văzut pe tata adunând tăieţeii din ciorba risipită după o ceartă cu mama, am înţeles că sunt şi copilul lui Doamne.

Atunci când am plecat cu ochii în lacrimi pe deal şi m-am ascuns în lanul de grâu de disperare, Dumnezeu mi-a spus în suflet că nu sunt doar copilul acelor oameni, a părinţilor mei, ci sunt şi copilul Lui şi că El îmi v-a purta de grijă. Şi iată sunt atâţea ani, 23 de ani, de când mă bucur să fiu călăuzită prin această viaţă de Doamne! Să nu vă închipuiţi că aceşti 23 de ani au fost „ca în sânul lui Avraam”. Nu, ci au fost cu suişuri şi coborâşuri, cu zâmbet şi cu lacrimi amamre, dar am simţit cum Domnul în fiecare zi mă ocroteşte şi mă luminează ce să fac în momentele dificile.

Zilele acestea am trecut printr-o mare încercare, dar am învăţat o lecţie foarte importantă cu mai multe puncte:

Aşa cum aştept eu de la părintele meu spiritual să-mi acorde atenţie şi să-mi răspundă mereu la necesităţile sufletului, nu numai să-mi creeze condiţiile în care să trăiesc spiritual, aşa şi copiii mei aşteaptă să le acord atenţie zi de zi, nu numai să le ofer păpică sănătoasă şi suport material să înveţe… Am învăţat să nu mai am aşteptări de la alţii, ci să ofer eu ceea ce aştept.

Şi apoi am înţeles şi am simţit că noi oamenii putem să nu fim robii (sclavii) nimănui, nici a medicilor, nici a guvernanţilor şi nici a preoţilor. Noi nu suntem doar nişte contribuabili sau nişte cobai sau nişte numere, ci suntem oameni liberi, suntem ai lui Hristos, a lui Dumnezeu… Asta am înţeles-o în zilele acestea!

Şi după ce am înţeles acestea, am simţit aşa o pace şi aşa o libertate pe care n-am mai simţit-o niciodată.

Am înţeles atunci că în aburdităţile şi nedreptăţile lumii, noi oamenii putem trăi cu adevărat liberi şi că avem un Părinte care ne apără şi că oamenii din jurul nostru nu pot să facă ce vor cu noi. Ei pot eventual să ne priveze de anumite lucruri exterioare sau să ne încătuşeze trupurile, dar sufletele ne sunt libere şi asta ne-a arătat Valeriu Gafencu şi mulţi alţi martiri ai închisorilor.

Pentru mine fiecare zi este un dar pe care vreau să-l împart cu familia mea şi cu toţi ai mei dragi.
Pentru mine apropierea Crăciunului nu mai înseamnă demult roboteală prin bucătărie la frământat cozonaci sau învârtit sarmale, ci înseamnă o mare bucurie şi desfătare la Masa Domnului. Şi păstrând bucuria aceasta, simpla păpică ce o pregătesc, are atunci aşa un gust de bun şi colindele au aşa un înţeles de minunat!

Dar aceasta este un dar foarte mare, pe care eu de multe ori l-am ratat în anii trecuţi, fiind atentă la cozonaci şi sarmale sau l-am pierdut prin judecata semenilor, dar anul acesta, cu ajutorul lui Doamne, nu mai vreau să judec pe nimeni.

Trăiască-şi fiecare viaţa cum o vrea!
Dar mă rog pentru toţi oamenii ca Domnul să-i ajute să descopere cât de minunată este viaţa în Hristos. Mă rog ca oamenii să cunoască că potrivnicul (diavolul) ştie că nimic nu e mai preţios decât comuniunea cu Domnul în Biserică şi în familie şi de aceea bagă tot felul de piedici şi zâzanii şi atracţii artificiale.

Dar noi ne lepădăm de cel rău şi alergăm în braţele Domnului să ne nască şi pe noi, odată cu Naşterea Sa, la o viaţă nouă.

Vă îmbrăţizez cu drag!
Crăciun cu bucurie!

„Daţi-le voi să mănânce …Şi au mâncat şi s-au săturat!”

Dragii mei dragi
Este o mare bucurie şi o binecuvântare că, deşi ne desparte atâta distanţă, pot să vă trimit, atât de uşor şi repede, gândurile mele.
Astăzi, ca de obicei, m-am sculat eu devreme, dar tot nu-i destul parcă…şi după lupte secular, care au durat vreo 3 ore, am izbândit să: coc o pâine şi o tavă de sfeclă roşie, dar spre uimirea mea deasupra mai trebuia să stea un pic, aşa că am pus-o deasupra tăvii cu sfeclă, că jos între timp pusesem o tavă cu chifle….. şi după chifle am mai băgat o pâine la copt, care spre mirarea mea nu s-a copt în 45 de minute, că uitasem temperatura pe 180 de grade de la chifle şi a trebuit să mai zăbovesc vreo 15 minute, timp în care am făcut lăpticul de cânepă cu suc de salată verde şi pătrunjel şi le-am pus la puiuţi în străchinuţe cu pâinică şi am „hrănit” şi noul meu copil- maiaua-…
Ei, ce să zic..treaba multă, nevoie mare, şi nici n-am băgat de seamă că ultima pâine a început să se prea închidă la culoare, semn că a luat-o prea tare căldurile, aşa că am stins cuptorul, am scos tava, am pufăit-o, am acoperit-o, şi am zburat la Doamne.
Şi acolo direct m-a întâmpinat Domnul (chiar atunci se citea Sf Evanghelie). Au fost ca de obicei două sfinte evanghelii, una a zilei şi una pentru morţi… E interesantă şi rânduiala asta, mereu Biserica are grijă să ne amintească că aci suntem provizoriu…
Dar să revenim la Evanghelie:
Prima: înmulţirea pâinilor (măi, ce potriveală!)
„Doamne, au zis ucenicii, uite oamenilor li-i foame după o zi de stat să te asculte…Ce facem?
Daţi-le să mănânce!
Păi să vezi, că nu prea avem ce, că numa nişte pâinici şi ceva peştişori..
Nu-i nimic, aduceţi-le aici!” Şi Domnul le-a binecuvântat şi cu ele s-au săturat mii de guri.
Ce am înţeles eu:
Tre să facem partea noastră în orice situaţie, şi ce nu putem, ce nu ajunge, plineşte Domnul…(Am înţeles…dar ce mult am de făcut la lenea mea….).
A doua Evanghelie a avut legătură cu prima, a completat-o uimitor, tocmai când eu eram aşa mulţumită astăzi cu performanţele mele, că am reuşit să-mi hrănesc copilaşii bine acasă.
În a doua Evanghelie Domnul a zis:
„De nu veţi mânca Trupul şi Sângele Meu nu veţi avea viaţă în voi înşivă!”
No, acum i-acum! Ce să mai înţeleg?
Tre să lucru pe două planuri. Nu se pot hrăni numa cu mâncarea ce am făcut-o, ci mai trebe ceva, „unicul necesar”, Sfânta Împărtăşanie… şi treaba e categorică, „nu ai viaţă în tine, dacă nu te împărtăşeşti. Trebe şi pâinea aceea ce am făcut-o dar, cum a spus şi Părintele meu la sfârşit, Împărtăşania este adevărata pâine.
Da, pare încurcată treaba asta pe două fronturi, dar nu e. Căci Domnul a zis: „Pe astea să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi”.
Da, da, e nevoie de un echilibru..
Şi cum reuşim să facem acest echilibru? E treaba fiecăruia…Dar fără exagerări. Balanţa tre să fie corectă, sufletul e mai flămând, dar şi trupul îşi cere partea şi nu-i prea prieşte la funcţionare pâinea albă ..dar nici una crudă sau pârlită…
Doamneeeeeeeeeeeeeeeeeee miluieşte-măăăăăăăăăăăăăăăă!
Şi acum la sfârşitul expunerii, aşa ca un desert savuros… la finalul sfintei liturghii m-am desfătat de o franceză adevărată, căci Pr Daniel din Franţa, mare scriitor şi conferenţiar, invitatul Pr vasile Mihoc, părintele meu, pe care-l cunoaşteţi, despre care vă tot povestesc…, ne-a spus câteva cuvinte în minunata limbă înrudită cu a noastră:
„Unitatea lumii nu se face cu armele, ci cu rugăciune încrezătoare!” mi-a plăcut expresia”rugăciune încrezătoare”…
Şi încă un cuvânt: „Dacă ne umplem de lumina lui Hristos, întunericul lumii se risipeşte!” alt cuvânt uimitor!
Aaaa, interesant, nu tre să ne luptăm cu întunericul, primim lumina, ne ghiftuim (ne umplem) bine cu ea, şi întunericul dispare, că nu mai are loc. Minunat! Minunat!
E,i ce să mai zic?…Nici nu ştiu cum am ajuns acasă, cu sufletul la gură, să vă spun şi vouă.
M-a cuprns aşa un entuziasm, dar mi-am revenit, că am mai căzut eu în plasă şi altă dată: mă entuziasmam şi ţinea pân’ la amiază cât era singură, iar când începeaau să se „mârâie” cele mici că vor nuştiu câte… , entuzismul dipărea şi apăreau nervii…
Da, da, Să ţineţi strâns aceste daruri… sunt foarte preţioase…
Rugaţi-vă pentru mine, căci am nevoie! Nu mă las, e musai că trebuie să-mi iasă pâinea integrală bine până la urmă…!
Vă pup şi vă aştept să degustăm Pâinica. Se poate şi la distanţă….duminică se întinde Masă mare în toate bisericile, grăbiţi-vă să vă rezervaţi un loc. Să nu vă faceţi griji că nu ajunge pâinea, nu-i bai cu pâinea, e sigur că Viţelul e mult!

Apărăm viaţa! Spunem ”NU” avorturilor!

Dragii mei dragi

Astăzi Biserica, mama noastră a tuturor, prăznuieşte Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul. În această minunată zi mărturisim puterea lui Dumnezeu, care face ca omul să fie om încă din prima clipă. Mă întrebam dimineaţă, venind spre casă de la biserică unde am auzit pe părintele Ioan vorbindu-ne atât de frumos despre zămislirea Sfântului Ioan şi despre genealogia Mântuitorului, despre care s-a citit în sfânta Evanghelie şi un gând mi-a încolţit în minte şi mă întrebam cum de ştie Biserica ziua precisă în care Sf. Ioan Botezătorul a fost zămislit, dar am lăsat deoparte acest gând şi am ales altul, acela de a vorbi despre minunăţia vieţii şi despre împotrivirea faţă de avort. Începând să scriu am dorint să verific dacă am înţeles bine că azi se prăznuieşte Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul şi am căutat pe internet calendarul creştin ortodox şi am deschis pe crestinortodox şi mi-au „sărit” ochii pe aceste cuvinte ale Sfântul Nicolae Velimirovici, care mi-au tăiat orice gând de îndoială sau curiozitate:

„Dacă dorim să ştim cum se pot naşte copii (din părinţi sterpi şi vârstnici), să nu mergem să-i întrebăm pe oameni, căci nu vor avea ce să ne spună. Faptele despre care se întreabă sunt mai presus de ştiinţa naturală. Mai curând să mergem să privim la puterea lui Dumnezeu care le-a făcut pe toate din nimic, care nu a avut nevoie de părinţi tineri sau vârstnici ca să-l facă pe Adam. Decât să fim curioşi, mai bine să dăm slavă lui Dumnezeu care ne-a descoperit puterea Sa noua păcătoşilor”.

Dumnezeu le ştie pe toate şi le descoperă oamenilor bineplăcuţi Lui, cum sunt Părinţii Bisericii. El a descoperit această taină, că omul e om dintru început, din pântece, din prima zi când cele două semincioare se întâlnesc şi formează o nouă semincioară din care va răsări ditamai omul. În acea sămâncioară, acea celulă iniţială, este omul întreg care se va forma şi va creşte. Astăzi avem dovezi că grăitoare că fătul simte durere sau frică dacă este agresat s-au viaţa îi este în pericol. Mă minunez privind viaţa din burtică. Dacă timpul vă permite, priviţi filmuleţul de la finalul articolului. Este minunat!

Ne alăturăm astăzi Bisericii şi apărăm viaţa şi pe copii noştri născuţi şi nenăscuţi încă. Domnul este cu noi şi nimeni împotriva noastră!

 

Brocoli cu mămăliguţă

Dragii mei
Pentru ca astăzi este post de două ori, adică este şi vineri şi Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, zi de post, vă propun o masă spre seară foarte hrănitoare: brocoli cu mămăliguţă. E o mâncare de-ţi lingi degetele de gustoasă şi bună, şi sănătoasă.
Ieri m-am dus prin piaţă. Doamne ne-a binecuvâtat cu o piaţă mare. unii spun că este mai mare decât cea din Cluj, şi este foarte bine aprovizionată. De când am mutat atenţia pe legume, am descoperit printre zecile de tarabe pline cu ardei, gogoşari şi roşii, minunata legumă brocoli. Eu nu ştiu, dar parcă sunt pe altă lume acum. Mă tot minunez şi mă întreb cum de nu am văzut până acum asemenea bunătăţi? Cred că nu erau, mi-am zis, dar m-am înşelat. Când i-am povestit doctorului meu nutriţionist că au apărut brocolii şi la noi pe piaţă, brocoli adevăraţi româneşti, nu spanioli.., mi-a zis liniştit: – „dar de când sunt! Eu am văzut în grădină la cineva aici în Sibiu. Şi ce faini erau> mari şi verzi, de-ţi era mai mare dragul!”

– Măi să fie! Dar cum de nu i-am văzut până acum?”

Toate erau, şi sunt, dar eu nu le-am văzut, pentru că nu mă interesau. Atenţia mea în piaţă era la roşii, castraveţi, ceapă, cartofi. Atât şi punct. Astea se caută, astea-s în prim plan, astea iau ochii. Brocoli, guliile şi alte bunătăţi stau tupilate pe lângă acestea, pentru că nu-s la căutare, „nu au trecere”. De ce? Pentru că oamenii nu ştiu ce bune sunt, ce gust bun au, ce minuni fac ]n organismul nostru cu binecuvântarea lui Doamne!
Aşa că m-am decis să fac o cură de brocoli cu mămăligă, aşa de vreo câteva zile.
Am vorbit cu doamna care vindea brocoli şi mi-a a zis că are destul brocoli şi pot să vin să iau când doresc. Când i-am spus cum am de gând să-l gătesc, mi-a spus: „Aoleu că deja salivez!” şi am văzut expresia feţei şi m-am convins. Am şi eu un talent de a prezenta (verbal) o mâncare…de-ţi lasă gura apă.
Aşa că dragii mei, nu rataţi ocazia curei cu brocoli. Uitaţi-vă atent pe fiecare tarabă. Sunt curioasă dacă se află brocoli româneşti pe la voi.

Cum pregătim brocoli?
Brocolii se pot mânca atât cruzi, cât şi fiert înăbuşit puţin (vreo 10-15 minute). Fiecare metodă de preparare face o mâncare diferită la gust. Cel mai bine pentru organism sunt brocolii cruzi.

Un gust acceptat de majoritatea oamenilor este al brocolilor înăbuşiţi şi la final pus un vârf de cuţit de unt. E mortal! L-am minciunit odată pe soţul meu cu această reţetă care i-a plăcut mult. Dar e deliciooasă şi cu cremă de seminţe sau nuci sau cu avocado sau cu pastă de măsline sau cu o lingură de ulei presat la rece. Sau cu pastă de leguminoase (mazăre galbenă sau năut sau soia).

Varianta crudă de preparare este de dorit, şi este şi cea mai repede de pregătit. Eu pentru asta optez. Iată o variantă care/mi place mult:

Brocoli cu sos/maioneză şi mămăligă

Cum procedez:
Iau buchetul de brocoli, îl desfac în bucăţele, îl spăl bine, îl las să se scurgă de apă şi apoi îl şterg bine cu un prosop de bumbac, ca să-i absorb toată apa şi apoi îl tai în bucăţi şi-l pun în tocător (varianta cea mai rapidă) sau îl rad prin răzătoarea mică, sau îl tai mărunt (varianta cea mai indicată). Apoi îl răstorn în castronul cu o lingură de ulei sau cu 2 linguri de sos şi-l amestec bine şi-l pun lângă mămăliguţă şi apoi trec la ronţăit. Arată aşa de bine farfuria: verdele cu albul sosului şi cu galbenul mămăliguţei….!

Brocoli înăbuşit

După ce îl spăl, îl pun în ceaunul în care fierbe „o ţâră” (o jumate de cănuţă) de apă. Îl amestec cu apa aceea caldă şi îl las sub capac să se înmoaie. Când e înmuiat binişor, sting focul şi adaug grăsimea pe care o doresc şi apoi îl mai las un piculeţ acolo până mestec mămăliguţa şi o răstorn pe farfurie şi apoi trec la treabă. Dacă mai adaug şi sos sau maoineză de usturoi, e nemaipomenit!

Sos/maoineză de usturoi
Pisez o căpăţână de usturoi şi apoi adaug treptat uleiul şi frec bine până se face maioneza.
Sos de seminţe sau nuci
Seminţele sau nucile le înmoi vreo 4-5 ore, sau de seara, şi apoi le pun în blender cu puţină apă şi le blenduresc 2 minute şi iese o cremă super tare de bună. Adaug un pic de sare şi un condiment (mie îmi place coriandru măcinat) şi e cea mai bună grăsime care poate „drege” gustul oricărei legume „fără gust”.

Măi dragilor, mai simplu şi mai bun decât atâta, nu se poate!

Păcat că brocolii nu se pun singuri în farfuriuţă!

Pentru ca să vă motivez să căutaţi brocoli şi să-i mâncaţi, vă recomand să cetiţi şi rândurile de mai jos. Le-am găsit pe interrnetul acesta mare.

Ca să vă uşurez lectura, le-am selectat aci pentru Dvs:

Broccoli, leguma miraculoasa

„Broccoli este o leguma cunoscuta inca din timpul Imperiului Roman. Numele sau englez deriva din italianul brocco si din latinul bracchium, care inseamna brat sau ramura. Inrudita cu varza si conopida, broccoli este o sursa excelenta de vitamina A si C, fier si calciu, bogata in fibre si saraca in calorii.

Este o leguma care ofera o nutritie exceptionala si ajuta la mentinerea unei vieti sanatoase si longevive. Broccoli este o sursa excelenta de vitamina A, B2, acid folic si vitamina C (de 2 ori mai multa vitamina C decat intr-o portocala) si bogata in fier si potasiu.

Este o leguma cu un continut crescut de calciu, aproape un echivalent al laptelui in alimentatie. Contine seleniu si compusi cu sulf, cu importante efecte antioxidante si anticancerigene. Contine de asemenea un compus fitochimic (sulforaphane) care distruge o bacterie – – raspunzatoare de aparitia gastritei si a ulcerelor gastrice. Acest compus impreuna cu altii – indoli – au proprietati importante anticancerigene utile in prevenirea cancerului de san, cancerului gastric, a melanomului malign, a leucemiilor.

Studii recente efectuate pe celule tumorale din cancerul de san au aratat ca sulforaphane opreste chiar inmultirea celulelor canceroase intervenind in stoparea diviziunii celulare. Sulforaphane este un compus care stimuleaza si enzimele de detoxifiere din ficat, ajutand la curatarea mai rapida a substantelor cancerigene din organism.

O alta proprietate interesanta a acestei legume consta in eliberarea, in momentul taierii, mestecarii sau digerarii, a unui compus cu sulf – sinigrin cu rol in inhibarea inmultirii celulelor tumorale si in inducerea apoptozei acestora (moartea celulara programata). Prin continutul de antioxidanti din familia carotenoizilor broccoli intervine si in protectia ochiului, impiedicand formarea cataractei.

O cana de broccoli fiert contine 74 mg de calciu plus 123 mg de vitamina C care imbunatateste semnificativ absorbtia calciului, totul cu doar 44 calorii. Prin comparatie o portocala nu contine calciu, are 69 mg de vitamina C si cu 50% mai multe calorii.
Produsele lactate nu contin vitamina C dar contin grasimi saturate care sunt nocive pentru sistemul cardiovascular. Un pahar de lapte cu 2% grasimi contine 121 de calorii.

Indicatii
Are proprietati antioxidante care previn aparitia unor forme de cancer: cancer de san, de prostata, cancer gastric, melanom malign, leucemii
Continutul bogat in sulf are efecte benefice antivirale si antibiotice
Ajuta la vindecarea gastritelor cu Helicobacter pylori
Cardioprotector, mentine controlul tensiunii arteriale

Previne formarea cataractei
Ajuta la intarirea oaselor si in osteoporoza prin continutul crescut in calciu

Fortifica sistemul imun
Consumul regular de broccoli este o arma excelenta impotriva stresului
Pentru a putea beneficia de cat mai multe vitamine, saruri minerale si enzime cu rol terapeutic, este bine ca broccoli sa fie utilizat sub forma de suc proaspat (obtinut cu storcatorul electric).

Gustul sucului de broccoli poate fi ameliorat cu suc de lamaie. Se face astfel o cura, mai mult sau mai putin indelungata, in functie de afectiune si de gravitatea acesteia.

Presa si televiziunea occidentala si americana fac o larga popularizare broccolilor, denumind-o „super-leguma”, deoarece cercetarile din ultimii zece ani, efectuate de prestigioase institute de nutritionism si de cercetari medicale, au situat-o pe primul loc intre legumele cu continut bogat in substante anticancerigene, cu rol preventiv si curativ pentru bolile cardio-vasculare si cataracta.

Substantele cu sulf pe care le contine, precum si vitaminele au un rol deosebit in stoparea inmultirii haotice a celulelor canceroase, contribuind la prevenirea si chiar vindecarea unor tipuri de cancer ca: cel de esofag, laringe, stomac, prostata, colon si plamani.

De asemenea, broccoli contine importante cantitati de saruri minerale, fier, fosfor, calciu si potasiu, ca si vitaminele A si C, cu efect antioxidant, precum si o cantitate de calciu egala cu aceea dintr-o ceasca de lapte, avand insa un numar redus de calorii (45 calorii la 150 ml).

In sfarsit, este o buna sursa de fibre celulozice care asigura tranzitul bolului alimentar.

Broccoli contine subtante goitrogene (pot induce formarea gusei – marirea tiroidei) care interfera cu functionarea tiroidei. Persoanele cu probleme tiroidiene existente sau netratate ar trebui sa evite consumarea acestei legume”. (http://sanatate.acasa.ro/dieta-nutritie-4/broccoli-leguma-miraculoasa-52.html#ixzz3BkPK9krb)

Trupul Domnului este adevărată mâncare şi Sângele Lui, adevărată băutură

Bună dimineaţa dragii mei dragi!

Vă doresc din toată inima mea să aveţi o dimineaţa bună şi o zi bună.

Se spune că ziua bună se vede de dimineaţă. Ei bine sunt deacord şi nu prea cu această zicere.

Toate zilele noastre, pe care le avem de trăit, sunt bune, pentru că sunt darurile lui Dumnezeu. Dar de multe ori nu vream să intrăm în bunătatea zilei, ci ne lăsăm sustraţi de mrejele intinse de potrivnicul binelui.

Azi dimineaţa m-am trezit pe la ora 4 şi ceva cu indispoziţie şi n-am sărit din pat, m-am întors pe cealaltă parte şi am mai moţăit, am zis: „Las să sune ceasul! Şi a sunat şi am mai stat un pic. Nuştiu de ce parcă trupul era greu (ba ştiu, era vreme de ploaie şi că am ieşit ieri la aer curat şi am făcut mişcare şi m-am obosit…).

Cu greu m-am ridicat când a sunat al doilea ceas, cel de la 6, şi „m-am forţat” să-mi schimb dispoziţia, ignorând disconfortul. M-am uitat la Doamne, i-am zis „Bună dimineaţa şi mulţam pentru somn” şi am apoi am zis din toată inima: „Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu!

Binecuvintează ziua aceasta Doamne, dă-mi să fiu martora bucuriei Tale!”

Apoi m-am încins şi am început slujirea din bucătărie.

După ce puiuţii mei au păpat şi au plecat la lucru, la şcoală şi la grădi, am lepădat şurţa şi am fugit să iau putere, gustând din hrana vieţii.

Pe drum încercam să-mi mişc membrele „mai cu talent”, aşa cum cum le zice soţiorul meu fetiţelor când se mişcă ca melcul, ca să-mi revin, să alung starea aceea apăsătoare şi indispoziţia, dar ea nu a vrut să plece.

Am ajuns în sfârşit la Doamne, tocmai se spunea apostolul.

„Doamne mulţam că am ajuns azi ceva mai devreme!”.

Am reuşit să ajung la locul meu înainte să înceapă părintele meu să spună Sf Evanghelie.

Şi Domnul a început să-mi grăiască:

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”. (Ioan, 6, 54-68).

„Ei ce pierdeam, dacă rămâneam între cratiţele înşirate prin bucătărie…

Doamne iată-mă-s, am venit! Fă ceva cu mine…!”

Şi parcă l-am auzit pe Domnul spunându-mi: „Ai răbdare, fă ce trebe în biserică (cântă, fă cruci, metanii, închinăciuni, nu te „ploşti”, ca câinele pe labe la stână şi să moţăi, ai credinţă.

Am început să fac ce trebe, dar starea aceea tot nu voia să plece, parcă eram ca ameţită şi capul îmi era greu… Îmi venea să mă las jos, să moţăi, dar un gând mi-a spus:

Îl vezi pe părintele? Ce vârstă are sfinţia sa, iar tu eşti tânără … Sfinţia sa se osteneşte, stă toată liturghia în picioare, şi zilele trecute a fost în călătorii lungi, o fi şi dânsul obosit, dar dacă ar sta comod să moţăie, ce ar fi, cine ne-ar mai da linguriţa cu Sfânta Împărtăşanie?

Am primi aceste gânduri şi m-a aşternut la metanii, că doar doar o vrea să fugă amorţeala, dar mi-am mutat gândul şi am lăsat dispoziţia în „plata Domnului” şi Domnul a biruit şi venind întru mine a mângâiat mica mea făptură şi i-a dat bucurie deşi capul încă şi acum mi-e greu…

Mulţam Doamne iară şi iară!

La sfârşitul slujbei părintele a subliniat cuvintele domnului şi importanţa sfintei împărtăşiri şi că Trupul şi Sângele Domnului sun adevărată mâncare şi băutură, dar mulţi nu înţeleg acest cuvânt şi smintesc…şi pleacă de la El.

Nu vreţi şi voi să vă duceţi?

Doamne unde să mă duc? Tu eşti varianta cea mai sigură, eşti unica variantă, la cine să mă duc? Tu eşti viaţa mea! Ţine-mă lângă Tine, trage-mă din pat cu arcanul să fug la Tine, ca să iau viaţa!

Mulţumesc !Mulţumesc Mulţumesc!

Îndrăzniţi .. gustaţi şi vedeţi că e bun Domnul, …. dar nu se serveşte la pat…!