Arhive etichetă: vindecare

Un cadou de 8 martie: Cartea Mă bucur că sunt femeie

Salutare!

Ce minunat e să fii femeie! Să ai o zi dedicată ţie!

Sufletul meu sângerează la gândul că a fost un timp în care nu m-am bucurat că sunt femeie…, că încă există femei care nu se bucură că sunt femei.

A fost un timp în care am crezut că Doamne m-a trimis să mântui femeia oropsită de soartă, să o trezesc din amorţire…, din împietrire… M-am convins repede că nu asta e menirea mea.

Menirea mea e să fiu, să mă bucur că sunt ceea ce Doamne m-a creat să fiu, să fiu femeie.

Am îndrăznit să dau mărturie: Cartea Mă bucur că sunt femeie: Drumul meu de la depresie la bucuria trăirii vieţii zilnice cu Doamne.

Când Nenumitul mă mai bântuie cu depresia, mă apuc de recitesc această carte. E un dar minunat!

Dragile mele, hai să ne bucurăm! Mulţumim pentru ziua aceasta specială. Ne amintim de mamele noastre, de prietenele noastre, de colegele noastre şi le îmbrăţişăm. Fie şi numai o zi în care ne bucurăm împreună, dragi femei dragi, tot e ceva.

Vă port în inima mea cu mult drag şi recunoştinţă pentru că m-aţi provocat să scriu această carte

CU CARTEA MA BUCUR 8 Martie (24)

Reclame

Ce ascunde urmarea unui gând bun!

Ieşi de la serviciu. Cele 8 ore şi  ceva de lucru într-un spaţiu închis s-au scurs… Închizi o uşă şi o deschizi pe alta. Aerul rece îţi năvăleşte în faţă. Brusc, te trezeşti într-o altă lume. Mergi ca năucul pe strada pustie de oameni, de copii, de câini…

E deja seară! Pluteşti printre maşini… Gânduri, gânduri, planuri, vise, se lăfăie în voie în dosul frunţii tale. Iată-te deja în dreptul bisericii din cartier. Priveşti cum, rând pe rând, băbuţele cu nişte plăsuţe în mână păşesc cele două trepte care separă trotuarul de incinta impunătoarei biserici.

A! e miercuri, îţi aminteşti tu. În seara asta, se face Sfântul Maslu. Treci prin faţa bisericii urmându-ţi în continuare visările, planurile, socotelile. Pe portiţa larg deschisă, băbuţele continuă să intre mereu.

Ai trecut de portiţă, eşti la colţ. Brusc, auzi o chemare: Vino şi tu !

Hai să mă duc şi eu la Maslu…! îţi zici.

Te întorci. Încaleci prima treaptă, apoi pe a doua… Deschizi uşa bisericii şi pătrunzi sfios înăuntru. Slujba încă nu a început. Te închini şi apoi te aşezi. Priveşti în jur. De peste tot, te privesc zeci de ochi. Sunt sfinţii care zburdă de fericire că ai venit să le dai o mână de ajutor la cântat…

Dintr-o dată, te cuprinde aşa o pace, o tihnă, o linişte, cum numai aici se găseşte. Continui să priveşti în jur. Iei aminte la oameni, la semenii tăi, la chipurile lor muncite de gânduri, de dureri, de vise zădărnicite. Printre ei, observi şi feţe necunoscute… şi iar trec gânduri…

Sunt oameni care vin la Maslu că au auzit că face minuni. Aceştia vin o dată şi, negăsind minunea grămadă, ies precum au venit.

Mai sunt unii care vin aici mereu, Maslu de Maslu…, purtând povara anilor şi a greutăţile alor lor…, ale celor dragi care nu vor, nu pot, nu ştiu să vină…

Sunt unii care nu se mulţumesc să vină aici miercuri de miercuri, ci bat oraşul în lung şi-n lat pe la toate bisericile, mergând tot dintr-un Maslu în altul…, ba şi pe la cele mănăstiri şi pe la cei preoţi vestiţi ajung, doar, doar minunea s-o înfăptui. Şi nu de puţine ori, minunea se arată…

Sunt oameni care vin aici cu credinţă când îi arde vreo trebuinţă… Pentru aceştia, Sfântul Maslu e balsam, e pace, e nădejde, e baie înnoitoare. Aceştia vin aici pregătiţi să înghită doctoria care pătrunde la limita dintre suflet şi trup, la rădăcini. Orice cuvânt e sorbit cu nesaţ. Însăşi prezenţa aici e deja vindecare. Aceştia nu aşteaptă minuni. E destul că se află aici. Şi chiar dacă problema (le) lor nu dispare ca prin farmec, este ca şi cum n-ar mai fi, căci nu-i mai apasă. E purtată altfel… Pentru că a fost purtată de Altcineva înainte…, de Cel Care a deschis Calea…

Hristos a fost om deplin, a simţit frica morţii, dar a biruit-o rugându-se cu lacrimi de sânge…, a spus părintele…

A! Asta e soluţia, vindecarea: rugăciunea în urma căreia coboară Duhul, Care curăţă totul şi linişteşte apele învolburate.

Ce absurdă ar fi viaţa fără Biserică, te gândeşti. Ce sensuri, ce har, ce profunzimi ascunde acest Maslu, de parcă nu l-ai mai trăit niciodată.  Ooo!!! şi cum era să treci pe lângă toate acestea, aşa precum de atâtea ori ai trecut….

Noroc cu băbuţele!!!

babuta la bis

Învățând iubirea care vindecă

Vino să te îmbrățișez draga mea surioară/dragul meu frățior!

bearhug2-300x224

Iertare că te-am provocat să aștepți atâta timp un semn că încă viez. Da, slavă Domnului, sunt încă în viață și iată azi, Doamne m-a împins să merg să beau și să mănânc Viața și să mă deschid ca să curgă și către tine acest belșug ce stă mereu pregătit să se reverse peste noi toți la cea mai mică deschidere din partea noastră.

Acum când scriu, mă gândesc la voi toți, dragii mei cititori dragi.

Mă gândesc la tine Gina, căreia îți datorez  un meniu de sărbători, la tine Kati că îți datorez un răspuns cu privire la oalele de bucătărie, la tine Adinuța, oare cum te mai descurci cu coptul pâinicii zinice, la tine Cristina cum mai răzbești să faci față la provocarea fiecărei zi, la tine Mary la cum faci față singurătății și neputințelor trupești, care s-au acumulat în atâțea ani ai tăi, la tine Luminița, la tine, și la tine, și la tine, și la tine cel/cea care citești acum și mai ales la tine Alinuța mea scumpă, care în fiecare dimineață, în cele două luni de tăcere din parte-mi, mi-ai deschis blogul, așteptând un cuvânt, dar spre mâhnirea ta, el nu era acolo ca de obicei…

Dar azi, am primit îndemnul să-ți scriu.

În timp ce ascultam Apostolul și Evanghelia zilei…

Apostolul: I Petru IV, 1-11 Capitolul I (…)

  1. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi…
  2. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.

Evanghelia de la Marcu XII, 28-37

  1. Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?
  2. Iisus i-a răspuns că întâia este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
  3. Şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.
  4. Iar a doua e aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. (…)

Da.da!!!

Să iubești. Asta este tot ceea ce ai de făcut.

Și uneori chiar crezi că iubești, crezi că îți pasă de oameni…, dar te trezești că așa zisa ta iubire rănește, vorba unui omuleț: „Dacă zici că mă iubești, de ce mă faci să plâng mereu?”. De fapt, iubirea ta e o părută iubire, o ceva pe care tu o numești iubire.

Iubirea nu e un concept sau un simțământ. Iubirea este făptuire și mod de viață, pe care e nevoie să-l deprinzi prin exercițiu zilnic susținut.

Te-ai născut din iubirea lui Dumnezeu și din dorul de iubire al părinților tăi și ești avid după iubire. O cauți, o ceri, o revendici… Dar ce ai primit? Frânturi, bucățele din când în când… Tu le-ai luat ca atare și ai crezut că acelea erau iubire și ai început să o dai mai departe, să dai mai departe ceea ce ai primit…: o iubire condiționată și… în valuri…: Acum iubești, acum nu mai iubești… Procedezi precum copiii de la grădiniță și din clasa întâi:

„Dacă nu-mi dai guma, nu mai ești prietena mea…!”

Sau: ”Atâta timp cât ești cuminte, nu mă soliciți, te iubesc, cum oare să nu te iubesc, dar când îmi ceri să-ți fac un serviciu, să mă așez pe locul doi, nu prea îmi convine…

Ș-apoi…, dacă nu-mi zici bravo, cum să te mai suport. Să fii tu mai grozav decât mine? Nu. Asta nu suport…! ”.

Și iată cum se arată adevărata față a lucrurilor…!!!

Spunem că ne iubim copiii. Și îi iubim, nu-i așa? Doar pentru ei muncim din zori și până seara. Lor le-am dat și le dăm ce-i mai bun… și totuși asta nu e destul…, ba chiar nu e nimic. Nu ți s-a întâmplat să auzi un copil zicându-i mamei sau tatălui: „Ce ai făcut pentru mine, ce mi-ai dat?”.  Deși tu i-ai dat atâtea…, dar n-ai apucat să-i dai privirea ta, mângâierea ta și atenția ta atunci când el avea nevoie… și atunci el nu a primit nimic… Ai crezut că o cameră e destul, un calculator sau un telefon e destul, haine și mâncare… Dar nu…, nu e destul…, mai e nevoie de încă un pic, de încă ceva atât de puțin: de o privire în ochi cu dragoste, de o atingere, de câteva momente ca să-ți povestească ceva de la școală sau de la activitățile extra-școlare…, dar tu pici rupt de oboseală… Vorbim mâine…, la anu, după aceea… și te trezești că vrei să privești și nu mai ai pe cine…

Da, sunt lucruri atât de simple, dar atât de greu de făcut. De ce? Pentru că nu fac parte din noi, din bagajul moștenirilor… Lucruri simple dar care TREBUIE să le faci zilnic și de mai multe ori pe zi… Din fericire, nu ne hrănim doar cu alimente, ci și cu priviri, mângâieri îmbrățișări, împărtășirea impresiilor… Și toate acestea sunt de fapt iubire.

Iubirea se învață. Obișnuiesc să le spun omuleților mei zilnic:

„Viața aceasta ne este dată ca să învățăm iubirea. Să învățăm să ne iubim unii pe alții. Să învățăm să relaționăm cu iubire, să învățăm să lucrăm împreună cu iubire, să învățăm să ne jucăm împreună cu iubire, să învățăm să mâncăm împreună cu iubire. De toate astea depind mântuirea noastră”.

Unii învață iubirea mai repede, altora le trebuie un car de ani, iar alții nu mai apucă…

M-am deschis să învăț iubirea, iubirea lucrătoare prin fapte… Doamne mi-a presărat în cale cărți și oameni, oameni și cărți, care mă învață cum să iubesc. Fenomenală este cartea Maica Gavrilia, asceta iubirii. La fel e și cartea Educația prin iubire, precum și cartea Dăruiește iubirea care vindecă.

Zilele acestea, am devorat cartea Creierul și inteligența emoțională, din care am înțeles atâtea lucruri…

Am devorat aceste cărți, le revăd zilnic și puțin câte puțin exersez manifestarea iubirii necondiționate.

Greu mi-a venit să mențin contactul vizual atunci când vorbesc cu cineva. Dar Doamne mi-a dăruit un mare ajutor pe cale. Mezinuca, ori de câte ori voia să-mi vorbească ceva neaparat și important și eu nu puteam să mă opresc din ale mele sau evitam să țintesc ochii undeva ca să nu-i obosesc și mai mult, mi-a luat efectiv capul între mânuțele ei minunate și mi-a spus: „Mami, uită-te la mine!!! Mami, uită-te la mine!!!” și am ales să mă uit. Am făcut efortul să mă uit exact la ea, la ochișorii ei minunați și am descoperit atâtea taine și minunății…și descopăr mereu.

Da, da. Să te uiți în ochii copiilor și ai oamenilor cu care vorbești e foarte important…, dar un autist, unul care e mereu în lumea lui, nu poate face acest lucru și cât de mult pierde…!

Nimic nu poate compesa privirea pe care o caută omuleții tăi de când au deschis ochii pe acest pământ. L-ai privit un pic cât a fost mic și drăgălaș, dar cu timpul, cu înmulțirea boacănelor, năzdrăvăniilor, tu ți-ai retras privirea, nu-l mai poți privi în ochi cu drag. În schimb, adesea, îi oferi priviri usturătoare, căutături fioroase și amenințătoare și otrăvitoare care-l seacă pe dinăuntru.

Prin privire, pătrunzi în sufletul copilului tău și torni ce ai în tine… Da. Nu ai decât oboseală, griji, neîmpliniri, frici… și de aceea eviți să-l privești. Dar este un Izvor nesecat care te așteaptă să bei iubire și să dai iubire, iubire necondiționată…

Cum procedezi?

Ești pe drumul întoarcerii de la lucru. Gândurile te învălmășesc…, dar muți comutatorul spre casă. Acolo unde te așteaptă soția/soțul și copiii. Ridici privirea la cer și spui: „Doamne revarsă peste mine harul Tău, ca să-i îmbrățișez cu drag și dor!

îți amintești că cu o seară înainte soția/soțul ți-a spus un cuvânt și te-a enervat… „Doamne, vino în sufletul meu și ajută-mă să iert și iartă pe soția/soțul meu!”.. intri în casă și deschizi brațele. O îmbrățișez pe soție, care e obosită de plânsetele micuților…. Se miră că ce ți-o fi venit…, copiii sar și ei pe tati… Le zburlești un pic părul, îi mângâi pe fățucă, îi săruți. Îi întrebi cum a decurs ziua lor și…asta-i tot… Dimineață faci la fel. Umpli rezervoarele copiilor cu iubire. Asta e cea dintâi grijă a ta. Zi de zi. E simplu, dar nu ai obiceiul…, dar poți să-l faci.

Bucurie și spor în lucrarea iubirii necondiționate!

Cu darul lui Doamne, vă port în ruga mea și-n dorul meu de Cer.

Cuprinsul cărții „De vorbă cu Omuleț”

Salutare!

Cu ajutorul lui Doamne, am întocmit primul volum al dialogurilor dintre mami și omuleț.

Această carte se numește „De vorbă cu Omuleț”

coperta1

Iată cuprinsul cărții:

Introducere

Mami, uită-te la mine!

De ce râzi, omuleţule?

Mami, ce înseamnă „fiitoare”?

Mami, ne dai înghețată?

Hai mai, omulețule, să cântăm la Născătoarea!…

Mami, vreau şi eu un creion ca a lui Cornel

Gata, mami, m-am hotărât, nu mai merg la înot!

Mami, vreau să-ţi povestesc un vis!

Pentru frumusețe am răbdat, mami!

Povestea sâmburelui de nucă din căpşorul omuleţului

Lasă-mă, omulețule, am treabă!

Omulețul meu, ești supărat?

Cum ai putut să ne faci una ca asta, omulețule?

Cum împărţim bănuții ca să ne-ajungă?

Mami, de ce să mulţumim pentru pătuţ?

Colăcei pentru parastasul lui buni Maria

Mami, mi-e tare dragă Sfânta Ecaterina!

Mami, uite de ce mă plictisesc eu la Sfânta Liturghie

Mami, mai știi când am fost la…?

Mami, ce-i aia „mâncare necurată”?

Mami, ce frumoasă tânără! Păcat că fuma!

Mami, nu-mi place de oamenii aceia!

Mami, Cornelia mi-a spus că…

Mami, de ce tati nu ne lasă în egăraşi pe stradă?

Mami, mami, uite ce fain sare dirijorul!

Mami, tu îţi mai aminteşti de prima ta zi de şcoală?

Mami, eu n-am ştiut că Sfânta Cruce e armă!

Mami, oare Sfânta Parascheva te-a ajutat la examene?

Buni, ce sunt zdrențele?

Ți-e foame sau ți-e poftă?

Tu alegi, omulețule!

Uite ce vreau să faci, omulețule!

Omuleţ pleacă singur la biserică pentru prima dată

Ei, cum te-ai simţit la cateheză, omulețule?

Mami, eu n-am cu cine să mă joc!

Era vorba doar de cinci minute!

Motorașul de iubire

Omuleț pleacă singr cu autobuzul

Fii atent, măi binecuvântatule!

Părinții ne-au poruncit nouă să nu mâncăm acestea

Uite, mami, cum sar!

Mami, mă mir cum…

Mami, azi la școală, Ionel m-a făcut prost

Haideți să pregătim masa, omuleții mei!

Ce faci aici, măi omulețule, măi!!!

Ei, și cum te-ai simțit azi la școală, omulețule?

Mami, cum e Dumnezeu?

Mami, vreau bicicletă! Vreau bicicletă acuma!

Mami, bănuții din pușculită nu s-au înmulțit!

Dragii mamii omuleți speciali dragi

Bucuria de a fi mămică –scrisoare către mami care așteaptă să nască

Nu-i fă copilului palate

Travaliul naşterii…celei de-a doua

Textul de pe spatele coperții:

„Când mami se gândește la călătoria pe care a avut-o împreună cu omuleții ei până acum, e fericită și mulțumește lui Dumnezeu!

Deschide cartea, pe care a scris-o împreună cu omuleții ei, și revede cum a apărut primul omuleţ special în viaţa ei, cum a simțit primul semnal care i-a confirmat că el aterizase în burtică și cum viața ei s-a schimbat de atunci, cum se tot schimbă mereu…, tot mereu!

Când mami privește fotografiile cu primul ei omuleţ special de când era bebeluş şi pe cele care îl arată cum este acum mare, vede cum a crescut şi creşte sub privirea ei şi cum crește şi ea deodată cu el, tresare şi zice: Doamne, ce taină! Ce minune! Ce dar! Ce cadou (the present)!

Filele se deschid mai departe. Mami revede cum o altă minune, al doilea omuleț special, și-a făcut apariția în viața ei, când ea nici măcar nu mai spera să se întâmple asta vreodată… Când s-a născut acest al doilea omuleț, mami a avut surpriza să constate că acesta era un altcineva, nu era la fel ca primul omuleţ, ci era altfel, că era ca el, era al doilea omuleţ special al ei. Un timp, au chinuit-o comparaţiile, nelăsându-o să-i vadă unicitatea. Dar încet, încet, al doilea omuleţ al ei special, i s-a descoperit în toată frumuseţea și unicitatea lui. Acest omuleț voia cu încăpăţânare să fie el însuși şi era musai ca mami să-l accepte așa cum era el. Şi mami l-a acceptat și l-a iubit la fel de mult ca și pe primul omuleț. El, al doilea omuleț special era al doilea omuleț special, iar primul omuleţ special era primul omuleţ special! Clar!

Când mami nu mai spera, iată-l şi pe-al treilea omuleţ special că vine. Mami era deja foarte bine iniţiată în treburi din astea cu omuleți… Fricile și ”panicile primordiale” se duseră și balanța se echilibră…

Al patrulea omuleţ special? Acesta sparge toate sistemele şi toate tiparele din capul mămicilor de omuleţi. De-abia de aici, de la naşterea celui de-al patrulea omuleţ, începe adevărata carieră de mămicie şi începe a se revărsa, tot mai abundent, noianul de binecuvântări promis la Nuntă…

Și omuleții vin, care, cum, câți vrea Doamne să-i trimită și mami să-i primească…

Și de-acum, ţine-te fericire în familia cu patru-cinci-şapte-nouă-treisprezece omuleţi!

Cu fiecare omuleţ venit în viaţa ei, mami a tot adăugat experinţă şi a tot crescut. Fiecare omuleţ a ei e special și unic şi fiecare îşi are parcursul său și mami este tare mândră de biruințele omuleților ei. Pe toți îi iubește la fel, căci toţi omuleții mamei sunt minunaţi. Dragii mamii omuleți dragi, mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!”

Doina Blaga

 

 

 

Sa invatam sa ne eliberam de pofte si de patimi caci altfel, ele hotarasc pentru noi

Dragii mei dragi

nu stiu daca vi s-a intamplat sa auziti de zeci si zeci de ori o pericopa evanghelica si sa nu aiba niciun efect asupra sufletului…

Se intampla uneori sa auzi o pericopa evanghelica, pe care ai mai auzit-o de nenumarate ori, si dintr-o data sa tresari si sa ciulesti urechile la cuvantul preotului si la intelesurile ce se deschid in minte si in inima.

Asa mi s-a intamplat si mie. Ma aflam cu familia in Constanta si fiind sfanta duminica, am cautat o biserica unde sa multumim Domnului pentru saptamana ce se incheiase si sa cerem pentru saptamana ce incepea…

Astfel, am ajuns la biserica Sfantul Dimitrie.

IMG_20160724_105923

si Cel Vechi de Zile ne-a primit cu bratele deschise.

IMG_20160724_105853

Evanghelia duminicii a fost despre Vindecarea celor doi demonizati din Gadara.

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. (Matei VIII, 28-34 si IX, 1)

Aceasta evanghelie se citeste in fiecare an in duminica a V-a dupa Rusalii, dar niciodata nu m-am zguduit de intelesul duhovnicesc revelat prin gura parintelui Ilie de la biserica Sfantul Dimitrie din Constanta si anume ca acei doi demonizati erau sub stapanirea diavolilor, dar si cei care sunt impatimiti sunt tot sub stapanirea diavolilor. Fiecare dintre noi avem patimi care nu ne lasa sa fim liber, patimi care hotarasc pentru noi, in locul nostru.

3836854a_img

Sa invatam sa ne eliberam de patimi, ca apoi, sa fim marturisitorii lui Hristos 

Cand am auzit acest cuvant, m-am cutremurat. Cum indraznesc eu sa-L marturisesc pe Hristos, impatimita fiind!?

Am ciulit urechile si mai tare..iar parintele a continuat:

Locuitorii Gadarei I-au cerut lui Hristos sa plece din tinutul lor, preferand sa ramana in patimile lor. Dar noi, cand observam ca ne stapaneste vreo patima, sa-i cerem staruitor lui Hristos sa ramana cu noi, caci numai asa putem sa ne izbavim. 

Am pierdut firul, fiind intrebata ceva de fetita cea mica ….

parintele povestea despre un cuvant al Sfintilor Parinti in care era vorba ca atunci cand trunchiul e ud, e nevoie sa faci foc mic langa el ca sa-l usuci si sa se aprinda… si focul mic este focul virtutilor, micile virtuti, care pot sa incalzeasca trunchiul ud si sa-l faca sa se aprinda  si sa arda in Duh...

Da, da, a repetat paritele, sa invatam sa ne eliberam de patimi…, ca sa fim cu adevarat liberi.

Iar eu ma gandeam.. :

Un om liber de patimi, de pofte, e un om fericit oriunde…,

iar unul legat de mofturi si pretentii nu are liniste nicaieri, oricat de multe ar avea….

Am cugetat toata ziua la acest cuvant si, in timp ce-mi luam ramas bun de la mare, am tot repetat: Curata, Doamne, si patimile mele in marea milostivirii Tale! Amin

IMG_20160724_144816

PS: imaginea reprezentativa am preluat-o de aici:

http://www.manager.ro/articole/florin-campeanu/editorial-florin-campeanu-esti-stapan-sau-sclav-913.html

Va sugerez sa cititi si articolul, e sugestiv…

Cura cu verdeturi

Dragilor

sa stiti ca nu-i a gluma cu mancatu ista!

Am tot mancat la nimereala si au inceput durerile…

asa ca hai la o cura de verdeturi.

Fie binecuvantat postul!

IATA PROVIYIILE PENTRU POST:

SALATA VERDE, SPANAC, RIDICHI, CEAPA, LEURDA

IMG_20160311_102534

Patrunjel in caserola cu apa si pastrat la frigider

IMG_20160311_100038

Leurda in caserola cu apa si pastrata la frigider.

IMG_20160311_100135

Aiaa rosiatica e loboda…

e tare…( buna) … de tot.

Sa aveti pofta si voi, ca eu abia astept sa-mi infing furculita in salata ce o s-o pregatesc mintenas!

 

Mulţumiri doamnei Odeta Veştemean pentru susţinerea proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos!

Dragilor

Mă gândeam zilele acestea la cum lucrează Doamne Doamne cu noi cei mici….

Ne trimite oameni care sunt capabili să ajute, să lucreze spre binele celor mulţi.

Aşa s-a întâmplat şi cu mine…:

În noiembrie 2014 a venit la mine doamna Odeta şi mi-a spus că îi place cartea mea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos” şi crede că ar fi util ca împreună să venim întru întâmpinarea sibienilor interesaţi să trăiască sănătos

şi aşa, „m-a împins ” ca să demarăm seminariile gratuite de anul trecut din cadrul proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos.

Toate s-au rânduit atât de minunat, şi sala gratuită, şi oamenii minunaţi care s-au implicat.

Doamna Odeta

ODETA 8 Martie (13).JPG

a susţinut proiectului Îndrăznesc să trăiesc sănătos dând anunţurile gratuite la ziar şi participând cu împreună lucrare la seminariile susţinute, cum au fost cel despre femeie şi cel despre iertare, dânsa fiind şi un coach certificat.

Cât de mult contează să întinzi o mână de ajutor!

Mulţumesc, Odeta mea pentru toată susţinerea acordată!

E o mare binecuvântare şi bucurie că am lucrat împreună pentru sibieni!

8 Martie (10).JPG

Anul acesta (2016) l-am început într-o aşteptare…, aşteptare a unei alte mâini care să mă tragă, să mă împingă acolo unde Domnul are de lucru … şi unde semenii doresc să primească….

Fie voia Domnului cu noi, cu toţi!

?!

http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20151221/primi-o-consolare-de-la-cel-de-langa-mine-o-imbratisare-etc-nu-e-tot-o-fuga-din

Pomenirea Sfântului Grigorie Teologul „Vulturul rănit”

Dragii mei dragi

Dacă în ultimul articol am vorbit despre pâinica pentru trup, se cuvine să vorbim astăzi şi despre pâinica pentru suflet.

Mare binecuvântare este pentru noi dreptcredincioşii creştini că îi avem pe Sfinţii noştri Părinţi îndrumători, care ne învaţă credinţa cea dreaptă şi ne arată calea spre Cer. Căci, aşa cum spunea aseară la vecernie Părintele nostru minunat, părintele Vasile Mihoc, „nu poţi avea o viaţă dreaptă dacă nu ai credinţă dreaptă.

Minunată este luna ianuarie! Ea este plină cu sărbătorile marilor sfinţi. Luna ianuarie începe cu Sfântul Vasile şi se încheie cu cei Trei Mari Părinţi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Acum, în luna ianuarie, i-am pomenit pe Sfântul Teodosie, pe Sfântul Maxim Mărturisitorul şi pe alţi mulţi sfinţi luminătorii dreptei credinţe.

Mare binecuvântare sunt slujbele Bisericii noastre! Ele ne amintesc aceste lucruri minunate pe care noi tare le mai uităm (Şi uitarea e un păcat!). Mulţumim Domnului că-l avem pe Părintele nostru,

PR VASILE 2 IMG_20160125_083334

care ne aminteşte mereu şi mereu învăţătura mântuitoare!

Astăzi, prăznuim pe un mare Părinte al Bisericii, pe Sfântul Grigorie Teologul. Acesta a trăit în Epoca de Aur a creştinătăţii, în secolul IV.

Aseară, Părintele Vasile ne-a vorbit despre marii Părinţi ai Bisericii, pe care Biserica îi numeşte teologi. „Biserica a folosit cu „parcimonie” ( PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie) această numire. Doar trei sfinţi Părinţi poartă numele de „Teolog”: Sfântul Ioan Teologul, apostolul, Sfântul Grigorie Teologul şi Sfântul Simeon, Noul Teolog.

Apoi, ne-a vorbit despre cartea “VULTURUL RĂNIT – Viaţa Sfântului Grigorie Teologul”, de Stelianos Papadopoulos.

https://i1.wp.com/www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2010/01/Vulturul-ranit.JPG

Sfântul Grigorie de Nazianz, supranumit Teologul, a fost un mare om. A studiat la cele mai înalte şcoli ale vremii şi a trăit credinţa intens. El străbate veacurile până la noi. Dar a fost rănit de vrăjmaşii Bisericii.

Mare luptă, spunea părintele Vasile, se dă omului de către diavol, ca să-l îndepărteze de dreapta credinţă. Până la moarte se lupta Satana cu fiecare suflet, ca să-l câştige de partea lui şi, spun Sfinţii Părinţi, că de nu ar fi Maica Domnului care stă ca un zid de foc în apărarea sufletelor dreptcredincioase, niciun suflet nu ar scăpa din mâinile întunecaţilor diavoli. De aceea, să fim priveghetori” (! dar eu tare mă mai necăjesc, că pentru trup pun atâta interes şi râvnă, ca să-l hrănesc şi să-l vindec, dar pentru suflet mai nimic….)

Şi apoi, a continuat: „Ca să simţiţi atmosfera acestui veac, ca să înţelegeţi ce a însemnat să fi fost creştin în veacul IV, e musai să citiţi măcar o scriere a acestor Părinţi”.

Eu am citit scrierile Părinţilor, a Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Vasile, chiar mi-am cumpărat „Omilii la Psalmi” ale sfântului Vasile de la Târgul de Carte Religioasă din toamnă, dar de scrierile Sfântului Grigorie nu m-am putut ataşa… Au fost prea înalte pentru sărmana mea minte. Dar voi încerca să mă apropii din nou…

Uitaţi, dacă aveţi răgaz, şi poate vă faceţi răgaz dacă nu aveţi, găsiţi aici Cuvântările Sfântului Grigorie de Nazianz (Teologul).

http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/Sf.-Grigorie-de-Nazianz-Cele-cinci-Cuvantari-despre-Dumnezeu.pdf

http://tineretulortodox.md/wp-content/uploads/2011/03/Sf.-Grigorie-de-Nazianz-Cele-cinci-Cuvantari-despre-Dumnezeu.pdf

Să aveţi o zi binecuvântată!
Sfinte Grigorie Cuvântătorule de Dumnezeu roagă-te şi pentru noi!

Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare!

Dragii mei dragi prieteni, iniţiatori şi susţinători ai proiectului “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”,

Vă salut din nou cu inima plină de bucuria lui Doamne, Care, astăzi, S-a milostivit de mine şi m-a copleşit iarăşi cu bucuria Lui, aici, în căsuţa mea, între puişorii mei, în bisericuţa noastră minunată din cartier, pe mine, care, din nou, am încercat să caut modalităţi de a pleca aiurea, cu nădejdi deşarte, că voi găsi ceea ce era şi este atât de aproape, în maxima mea apropiere……

Nu contenesc să mulţumesc mereu lui Doamne pentru toate câte ne dăruieşte…!

Astăzi după sfânta liturghie, Părintele meu, Părintele Vasile Mihoc, ne-a vorbit despre “provocarea lui Hristos”.

Parafrazez câteva idei:

“Hristos ne provoacă…, iar noi căutăm răspunsuri…, pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Biserică. Domnul se revelează şi se tâlcuieşte prin fapte…, prin Naşterea sa, prin Jertfa şi prin Învierea Sa….

Astăzi, sunt tot felul de rătăciri…, dar în Biserica noastră dreptmăritoare, totul e clar…, totul se descoperă în Domnul nostru Iisus Hristos”.

Domnul ne provoacă, noi răspundem, fiecare în felul lui.

Eu am ales să împărtăşesc şi altora din prea plinul darurilor primite… Astfel, am început proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, când am ieşit întru întâmpinarea omului simplu care-L caută pe Doamne. Cei care aţi citit cartea “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, cunoaşteţi cum a pornit tot acest mare proiect, proiectul vieţii mele, proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”…

Pentru cei care încă nu ştiţi povestea, vă voi spune câteva lucruri:
Sunt un “sangvinic spontan” plin de mult entuziasm şi multe idei. Dorul meu cel mare este să mă lipesc de Doamne şi să-L iubesc şi să trăiesc viaţa Lui, împărtăşită în Sfânta Euharistie şi în toate Tainele şi rânduielile Sfintei noastre Biserici. Mă doare inima şi sufletul când văd suferinţa semenilor, când îi văd pe cei ce nu ştiu sau nu pot sau nu îndrăznesc să folosească darurile pe care Domnul este mereu gata să ni le dăruiască …..

Pasiunea mea de căpătâi este lectura şi împărtăşirea lucrurilor minunate pe care le descoper mereu. Debordez de entuziasm la o idée extraordinară şi izbucnesc în strigătul lui Filip adresat lui Natanail: “Vino şi vezi!”.
Îmi fac foarte uşor prieteni… şi dorul meu este ca şi ei “să guste cât de bun este Domnul!”. Aşa s-a scris prima carte, aşa am răspuns provocării …., apoi au urmat celelalte…

Iată-ne spre sfârşit de an! A trecut atât de minunat acest an! Proiectul “Îndrăznesc să trăiesc sănătos”s-a desfăşurat, în ciuda tuturor greutăţilor intâmpinate! Am întâlnit oameni atât de minunaţi, care l-au sprijinit! Stau cu răsuflarea tăiată şi aştept ce va mai urma…, cum va rândui Doamne toate. realitatea e că în afară de entuziasm, de dor, de dorinţă, nu am nimic, totul e la Doamne

În cadrul acestui proiect, am venit în faţa voastră, nu ca specialist, ci ca una care “a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul” şi cât de bune sunt alimentele vegetale integrale şi m-am străduit să vă fac şi vouă poftă.

Puţina mea osteneală a fost răsplătită atât de mult!

Mă minunez cum lucrează Domnul prin sărmanele mele mâini.

Iată am primit încă o mărturie a unei prietene, care mi-a umplut inima de recunoştinţă:

“Mă bucur că sunt femeie, o carte tulburătoare, care rescrie în multe locuri nu doar evenimente asemănătoare din viaţa mea, cât mai ales trăiri.

coperta

Am plâns cu durere şi mi-am revăzut sumedenia de neputinţe şi de păcate, dar mai ales mlaştina nevăzută a fiinţei din care mă căznesc să ies de peste 10 ani…

Vă spun că, în lumina celor citite, nu mă aflu decât la începutul vieţii mele duhovniceşti. Multe răni nu mi s-au vindecat, nu am iertat cu adevărat, mereu sunt cu degetul pe trăgaci să dau replica, să mă apăr…

Şi îmi doresc atât de mult să am bucurie!…

Vreau să-i iubesc pe oameni, iar pe mine să mă iert pentru tot ce am greşit faţă de ei şi de Dumnezeu atât de mult şi de des…

Am învăţat mult din experienţa dvs. şi am fost marcată adânc de durerea din ea şi de taina bucuriei care i-a urmat. Mare e Dumnezeu în toate cele ce sunt!”. (Geta)

Amin! Amin! Amin!
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!