Sănătatea sufletului

Integrarea în timpul liturgic şi în comunitatea Bisericii

Pentru mine, Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ; este semnul văzut al împărăţirii lui Dumnezeu în mine; acel deja şi nu încă, la care sunt chemată prin Botez. Biserica cuprinde pe toţi oamenii botezaţi, nu numai preoţii şi episcopii. În Biserică îmi  hrănesc sufletul, primesc puterea pentru a putea să-mi înmulţesc darurile primite în Taina Botezului. Aşa, după cum trupului îi ofer hrană zilnic de mai multe ori pe zi, la fel e nevoie să îmi hrănesc şi sufletul. Cea mai bună hrană pentru suflet este în Biserică, la sfintele slujbe.

Mâncarea îmi susţine viaţa. Sunt ceea ce mănânc!

Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a binecuvântat să locuim într-un cartier din parohia Părintelui Prof. Vasile Mihoc. În bisericuţa noastră, se fac slujbe zilnice. Sfânta Liturghie este în fiecare zi de la ora 6 până la ora 9. Aceasta este o mare binecuvântare!

La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, sunt invitată de onoare la masa împărătească, la Sfânta Împărtăşanie în care Însuşi Domnul mi se oferă spre mâncare.

Dumnezeu mă cheamă să mă facă părtasă la dumnezeire, să mă îndumnezeiască, să mă sfinţească. Ce mare onoare! Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă! Nu numai că îmi face bine Sfânta Împărtăşanie, ci am poruncă să mă pregătesc şi să particip la ea, precum îmi aminteşte părintele în fiecare zi la rugăciunea de taină, când, după cuvintele „Luaţi mâncaţi, Acesta este Trupul Meu….” şi „Beţi dintru acesta toţi. Acesta este Sângele Meu …  ” adaugă: „ Aducându-ne aminte de această poruncă mântuitoare ….”

La fiecare mare sărbătoare Domnul împarte daruri speciale tuturor credincioşilor, iar sfinţii dăruiesc dar peste dar. În Biserică sufletul meu, aş spune, este la el acasă. În biserică reuşesc să mă desprind de cotidian şi să gust din bucuria cerească. Un loc important ocupă aici atenţia la ce se întâmplă, la ce se spune şi ce se cântă în biserică. M-a ajutat mult să aflu din cartea Descoperirea Sfintei Liturghii ce se întâmplă tainic în timpul Sfintei Liturghii. Acolo în carte se descoperă cum coboară cerul pe pământ în Biserică şi cum se prefac darurile de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului.

Orarul slujbelor din oraş

Dimineaţa – ora 6: Utrenia cu Sfânta Liturghie

În unele biserici se săvârşeşte zilnic. Este  o binecuvântare că e posibil să ofer sufletului hrana lui de căpătâi, Care este Domnul. Aşa după cum se spune într-o cântare bisericească: precum aleargă cerbul la izvoarele apelor, aşa şi sufletul meu Îl caută Dumnezeu!

La ora 17/18: Vecernia iar miercurea sau vinerea Slujba Sfântului Maslu

În  postul mare se slujeşte o Sfântă Liturghie specială numită a Darurilor înainte sfinţite, care în unele biserici se săvârşeşte după masa în felul următor: la orele: 15-17 – rânduiala sfintei liturghii a Darurilor înainte sfinţite. După care de la 17- 18- Canonul ce Mare.

Atunci, în postul mare, e o perioadă de desfătare maximă a sufletului descătuşat de greutatea trupului, care se subţiază un pic prin postire. Cât de dulce este bucăţica aceea de prescură primită după sfânta Împărtaşanie! Am cunoscut o măicuţă care, în tot Postul Mare se hrănea doar cu o felie de pâine înmuiată în vin mâncată seara. Desigur se şi împărtăşea destul de des. Domnul îi întărea nevoinţa. Am învăţat o lecţie: trupului nu-i trebuie multă hrană, ci hrană hrănitoare. Acest lucru l-au demonstrat sfinţii, iar în zilele noaste, îl demonstrează ştiinţa autentică.

Chiar dacă nu ajung tot timpul la toate slujbele, ştiu că fac parte din familia Bisericii şi pot, oriunde aş fi, să fug cu sufletul o jumătate de oră la vecernia din biserica mea, acolo unde m-am înparohiat. Stiu că părintele nostru ne pomeneşte pe toţi care facem parte din comunitate. Dacă nu merg la un serviciu pironit în ore obligatorii, nu-mi pot permite să dorm, când ştiu că părintele este treaz de la ora 5 şi este în biserică. Părintele este şi el  om, este şi el  obosit şi totuşi, zilnic, slujeşte, mort, copt, face Sfânta slujbă. Eu sunt creştină, sunt parte din Biserică şi sunt chemată să-i răspund cu Doamne milueşte. Dacă eu nu-i răspund cu Amin, Domnul nu va veni pentru mine şi risc să fiu un mort viu, un cadavru umblător.

Am aflat undeva scris că trupul se hrăneşte din suflet, dar, dacă sufletul nu primeşte hrană, trupul începe încet, încet să slăbească, să-şi piardă voiciunea. Când trupul este îngreunat de alimente greu digestibile, de grăsimi animaliere, sufletul este afectat, este apăsat. Am observat, atunci când mănânc mâncăruri grele, după un timp de la ingerarea lor, mă simt obosită şi fără chef de viată, fără energie şi bună dispoziţie, dar atunci când sufletul este hrănit, şi mai ales cu Domnul, trupul se umple de energie şi de putere. Asta explică bucuria şi sprinteneala nevoitorilor din mănăstiri sau a sfinţilor.

(Fragment din ediţia I a cărţii Indrăznesc să trăiesc sănătos)