Arhive lunare: noiembrie 2014

Un cadou minunat de Crăciun

Cititorule drag,

După cum ştii şi tu, iubirea, aprecierea, stima sau recunoştinţa faţă de cineva se obişnuieşte a se manifesta adesea printr-un cadou, printr-o „mică atenţie”, cum se mai spune.

Când cineva îţi face un bine, oricât de mare şi de valoros ar fi cadoul care vrei să-l faci acelei persoane ca să-i arăţi mulţumirea, nu poate echivala acel bine. De ce? Pentru că este nepreţuit. Şi totuşi, un mic semn de preţuire îşi are rostul lui. Şi atunci ce ai putea să dăruieşti?
Multe se pot dărui. Uneori şi numai un gând bun, un gând de mulţumire întru rugăciune, face cât mii de cadouri!

Şi totuşi parcă vrei să-i dăruieşti şi ceva palpabil.
Şi atunci te întrebi: oare ce să dăruiesc?

Cum afli răspunsul?

Sfatul meu este să dăruieşti ceva util, ceva care să-l ajute să fie mai bun, mai eficient…

Dacă îţi pasă de un om, de un prieten drag care se află în lipsuri, dăruindu-i o pâine, nu-l ajuţi prea mult, dar învăţându-l cum să-şi facă pâinea zilnic, îl ajuţi enorm! Sau cum se spune: „Nu dărui peşte, ci dăruieşte-i undiţa cu care să prindă cât peşte vrea!”

Dacă ştii un suflet care încă nu a găsit Cărarea, dăruieşte-i un ghid spre ea.
Şi dacă veni vorba de cadou, în seara asta am primit un dar minunat: un telefon de la o doamnă care a primit cărţile mele şi a ţinut foarte mult să-mi mulţumească pentru ele. Ooooo, dacă-ai şti cât de mult m-a bucurat acest telefon! Doamna mi-a mulţumit pentru cărţi. Am vorbit despre multe: despre iertare, despre încurajarea reciprocă şi despre multe altele…

Osteneala mea a fost răsplătită cu vârf şi îndesat şi am primit un impuls să merg mai departe şi să dăruiesc oamenilor cât mai multe cărţi prin care să le fac poftă de viaţă cu Doamne în biserică, să le fac poftă de pâinică integrală, de sălăţică de crudităţi.

Ce cadou poate fi la fel de valoros precum o carte?

O carte o ai lângă tine şi o deschizi şi prinzi curaj să treci prin viaţa plină de provocări.
Şi să-ţi spun o taină: Îndrăznesc să trăiesc sănătos este şi pentru mine la fel de motivant precum pentru fiecare cititor de-al meu.

Cititorule drag al acestor rânduri,
dacă vrei să faci un cadou de Crăciun, îţi recomand să dăruieşti o carte.

Permite-mi să-ţi prezint cărţile mele:
Înrădrăznesc să trăiesc sănătos (cu o prefaţă scrisă de părintele meu duhovnic, Vasile Mihoc)
Slujirea din bucătărie
Carte de bucate pe anotimpuri

Le-am scris din inimă pentru inimă. Am pus în ele trăirile mele şi răspunsurile căutărilor mele. Ele au un singur ţel: să arate poteca spre Biserică şi spre lăuntrul nostru, acolo unde vine Domnul la întâlnire. Cărţile îţi mai vorbesc şi despre cum să foloseşti mâncare ca tratament.
Prin aceste cărţi doresc să fac tuturor poftă de viaţa sănătoasă cu Doamne şi cu hrană cât mai naturală şi integrală.

Ştiu că nu e totul să ştii, ci totul e să faci ceea ce ştii, dar şi dacă nu ştii e o mare piedică. Am scris aceste cărţi ca să-ţi împărtăşesc din tainele ce le-am aflat în diferite stadii ale vieţii mele şi-L rog pe Doamne să facă El lucrarea tainică ce am gândit-o când am început să scriu şi să mă ajute să mai scriu şi celelalte cărţi pe care le am în gând.

Îţi dăruiesc cu drag cărţile. Ele te vor învăţa cum să te ierţi, cum să ierţi pe cei din jur, cum să te pregăteşti în biserică pentru slujirea ce o ai încredinţată şi cum să-ţi faci pâinica şi păpica de toate zilele.

Dacă tu nu ai timp să citeşti, dăruieşte-le mamei, bunicii, vecinei singure de peste drum. Fă o bucurie unui suflet trist. E un dar nepreţuit care se va întoarce asupră-ţi cu multă îmbelşugare.
Fii binecuvântat!

Articole unde sunt prezentate cărţile:

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2014/02/14/cartea-inraznesc-sa-traiesc-sanatos-un-ghid-pe-calea-revenirii-la-starea-de-sanatate/

https://indraznescsatraiescsanatos.wordpress.com/2014/11/01/lansarea-cartilor-slujirea-din-bucatarie-si-cartea-de-bucate-pe-anotimpuri/

Şi în timp ce scriam aceste rânduri, făcând o pauză pentru a căuta linkul unde se află imaginile cu cărţile mele, am găsit un bloguleţ cu un nume interesant şi aruncând o privire, am găsit un schimb de idei despre prima mea carte, Îndrăznesc să trăiesc sănătos:
http://amedeya.blogspot.ro/2014/05/jurnalul-unei-femei-simple-16.html

Iar uimire, iar bucurie.

Mulţumesc Doamne!

Reclame

Chinurile unei vieți ”confortabile”

Dragii mei,

zilele acestea, sunt prinsă în amenajarea bucătăriei. În dimineaţa asta, când lipeam hârtia pe lângă geamuri, ca să nu le murdăresc cu vopsea, m-am gândit să vă scriu câteva rânduri şi să vă împărtăşesc gândurile mele. Mă gândeam la toate înlesnirile pe care le avem astăzi şi cât de uşor poţi să-ţi faci treburile! Dar cu toate acestea, tot nu suntem fericiţi, mulţumiţi şi liniştiţi.

Îmi amintesc că atunci când m-am căsătorit, i-am zis soţiorului că o cameră să avem, o singură cameră, dar să fie a noastră, să nu mai stau în gazdă, şi voi fi fericită. Da, de unde! Au venit copilaşii şi nu ne mai erau suficiente două camere, care aveau şi igrasie. Şi apoi, mai avem nevoie şi de aia, şi de aia…

A ajutat Domnul de ne-am făcut căsuţă nouă, la care am lucrat pe brânci vreo 5 ani. ”Şi dă-i şi luptă” şi o groază de lucruri lipsă, dar e cu faţa spre soare şi eram fericită, chiar dacă n-aveam baie la etaj, şi nici mobilă de bucătărie, şi nici multe altele… Dar de ceva vreme, nu mai suportam bucătăria, că pereţii nu erau vopsiți, că bateria de la chiuvetă se stricase. Pe de-o parte îmi era jenă când mai venea cineva pe la noi, iar pe de alta, eram tare bucuroasă că am strictul necesar şi ce-mi trebuie ca să fac păpică sănătoasă.

Şi totuşi, trebuia făcut ceva cu bucătăria. Şi aşa, am început să-i zic lui Doamne toate aceste nevoi. Mă rugam să rânduie El cumva să-mi fac unele chestii prin bucătărie. Şi a rânduit. Iată-ne acum că am reușit să adunăm bănuții pentru bucătărie, dar s-a ivit o „problemă existenţială”: ce culoare să fac mobila de bucătărie. M-am tot uitat pe internet şi m-am năucit de cap şi încă nu ştiu exact ce culoare s-ar potrivi la mine şi să fie și cât mai accesibil ca preţ. Şi uite-aşa, a trecut o săptămână. Iar astăzi, mă gândeam în timp ce dădeam cu amorsă pe lângă geamuri: ce simplu era mai demult când eram eu copil. Nu existau atâtea variante, atâtea chestii şi brizbrizuri şi viaţa era mult mai simplă și mama nu era aşa de „stresată” cum am fost eu zilele acestea pentru nişte fleacuri…

Bine este să ceri la Doamne ajutor şi să crezi că l-ai primit şi să mulţumeşti şi apoi să ai răbdare să se desfăşoare. Ei dar noi, oamenii de azi, din acest secol al vitezei, vrem acum toate. Cât mai iute. Nu mai avem răbdare. Şi vrem și multe! Şi de aceea, nu ne poate mulţumi nimic. Am observat că atunci când nu eşti pătimaş, adică nu vrei cu tot dinadinsul să-ţi faci voia, toate se întâmplă atât de minunat. Nu mai speram să facem baia la etaj, îmi luasem gândul, dar a rânduit Doamne săptămâna asta să ne întâlnim cu un domn credincios care a primit să ne pună gresia și faianța și care ne-a lucrat bine şi la un preţ atât de accesibil! Iată acum avem și baie la etaj și oare sunt fericită, mulțumită și recunoscătoare tot timpul? Nu.

Îmi amintesc de vremea când eram însărcinată și cât de greu coboram şi urcam scările la baie. Ce fericită aș fi fost să fi fost baia la etaj, dar acum am uitat de baie, vreau camerele de la mansardă…. Și uite-așa nu prețuiesc îndestul darurile primite. Faptul că nu am avut baie la etaj și a trebuit să urc și să cobor scările cât am fost însărcinată, mi-a prins atât de bine, căci făceam mișcare de nevoie.

Ce am învățat din aceasta? Înlesnirile ne costă foarte mult, pe când unele lipsuri ne provoacă la a ne depăşi comoditatea, care atât de mult ne păgubeşte. La fel se întâmplă și în folosirea mașinii. Pentru că nu mă dau banii afară din casă, fac economie. Când putem merge fără maşină, mergem pe jos. Maşina o folosim doar în cazuri foarte stricte, când plouă tare, când e ceva greu de cărat, când trebuie să mergem undeva mai departe. Desigur că putem găsi motive s-o folosim mereu. Dar pentru a merge pe jos, e nevoie să ne trezim cu o oră mai devreme ca să mergem la şcoală şi la grădiniţă!

Altă „problemă existenţială” pentru mine sunt cadourile de Moş Nicolae şi de moş Crăciun de la grădiniţă şi şcoală: bani aruncaţi pe dulciuri, de parcă asta i-ar face pe copii fericiţi. Sărmanii copii în ce hal au ajuns! Sunt îndopați cu zahăr și apoi, ținuți în ”cușcă”. Dimineaţa, fuga îi bagi în maşină şi îi duci la grădi sau la şcoală. La amiază, îi aduci repede acasă cu maşina şi apoi, îi pui la masa de scris ca să-şi facă temele vreo 3-4 ore şi când scapă bieţii de ei, sunt ca fulgerul. Dumnezeule! Mă uitam o dată, într-o pauză, cum aleargă şi cum ţipă copiii aceştia de clasele I-IV de la școala unde merg copilașii noștri. În pauză, e o zarvă de nedescris în curtea aceea îngustă şi uneori n-am văzut pe nimeni care să-i supravegheze. Doar îngerii, care s-au zăpăcit şi ei de atâta alergătură în jurul lor. Iar copiii cei mari au alte preocupări: tabletele. Astea îi ţin pe loc fizic, dar sufleteşte cât de mult sunt munciţi!

Şi acum, Doamne, spune-mi cum să fac faţă la toate acestea? Gândurile mi se învălmăşesc şi mă opresc, nu de alta, dar mă aşteaptă amorsa…. O zi binecuvântată! Şi vă implor: când aveţi un moment de răgaz, pomeniţi-mă şi pe mine ca să fac faţă la acest ritm nebun. Vă mulţumesc! Şi vă asigur că şi eu vă pomenesc în genul unui părinte, care avea atâtea pomelnice de nu mai răzbea şi le-a pus într-un sac şi la Proscomidie, slujba de dinainte de Sfânta Liturghie şi în timpul Sfintei Liturghii, îi spunea Domnului: „Doamne, pomeneşte-i şi pe cei din sac!”. Aşa şi eu îi mai zic Domnului din când în când: „Doamne, pomeneşte şi pe prietenii mei, şi pe cei din lista mea de pe Facebook!

Mai în glumă, mai în serios, să ştiţi că mare putere are rugăciunea unuia pentru celălalt. Mai mare putere are rugăciunea pentru altul decât dacă te rogi pentru tine. Şi numai gândul de a te ruga, chiar numai intenţia e mare, pentru că e dragoste de aproapele. Şi unde e dragoste, e Dumnezeu. Și Dumnezeu e totul. Şi dragostea toate le poate…

Acum, chiar vă las! Mă duc să termin cu amorsa. O să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor. Vă doresc o zi minunată cu Doamne, în dragoste şi cu „răbdare, până la sfârşit, nu ”până la prăşit”, cum zicea părintele Cleopa.

 

Video cu Lansarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

Dragii mei

aici aveti filmuletul cu lansarea noilor carti:

Filmuletul cu lasarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

Dragii mei

aici aveti filmuletul cu lansarea cartilor la targul de carte si revista religioasa din 6 noiembrie 2014

Multumesc mult prietenilor nostri dragi care au filmat atat de minunat!

Imagini de la lansarea cartilor Slujirea din bucatarie si Cartea de bucate pe anotimpuri

Dragii mei

am primit filmuletul si pozele de la lansarea cartilor si vi le arat si domniilor voastre.

A fost un moment minunat care m-a coplesit. Multumesc Domnului pentru acest dar si multumesc sotiorului si copilasilor mei pentru tot sprijinul si intelegerea acordate. Multumesc tuturor prietenilor si apropiatilor mei pentru toate.

Slavit si binecuvatat sa fii, Doamne al meu! Rasplateste tuturor pentru toate!

Carte de bucate  (8)

Duminica, 16 noiembrie 2014, am prezentat cartile impreuna cu parintele nostru, Vasile Mihoc,  comunitatii parohiale

Carte de bucate in bis noastra  (54)

A fost mare bucurie!

Multumesc Parintelui nostru pentru tot sprijinul acordat!

Deschide ochii şi vezi mâinile ce ţi se întind zilnic!

Dragii mei
Aseară am primit un dar neasteptat. E o poveste tare simplă, dar când i-am descoperit taina, am ramas atât de uimită.
Şi iată povestea darului primit aseară:
Încă de vineri văzusem în ziar că săptămâna asta e declarată săptămâna psihologiei cu ocazia căreia se organizează câteva întâlniri cu psihologii sibieni. Când am văzut articolul mi-am dorit şi mi-am propus să ajung să-i văd pe aceşti oameni care se numesc psihologi, aceşti oameni care au ceva special şi de care eu sunt tot mai atrasă, pentru că vreau să învăţ din tainele lor. Doream să-i urmăresc îndeaproape, cum vorbesc. Dar, ştiţi cum e, apar multe chestii şi nu reuşeşti să faci ce-ţi propui: ba am căzut şi m-am lovit la picior, ba a apărut încă ceva de făcut şi aşa au trecut luni şi marţi şi am ajuns la miercuri şi mi-am amintit că voiam să mă duc, dar a apărut o durere mare de burtică şi o greutate şi mi-a venit aşa o greutate de a mai ieşi din casă la ora aceea. Dar uitându-mă iar în ziar şi văzând titlul dezbaterii: psihoterapie şi dezvoltare personală şi numele conferenţiarului care-mi părea atât de cunoscut.., m-am rupt din starea aceea şi cu toată greutatea din suflet şi din trup am făcut primii paşi: mi-am tras repede hainele de fuga obişnuită (pantalonii şi haina lungă de fâş) şi am ieşit din casă cu inima grea de durerea care încă mai persista în suflet de dimineaţa când rănisem sufleteşte pe cineva drag. Dar ieşind la aerul rece de seară, m-am înviorat imediat şi am pornit.
Când am intrat în sală era deja plină, dar am intrat în faţă cu gând să găsesc un scaun şi să şed şi s-o văd şi pe cea care vorbea şi am avut „o revelaţie”, era Mihaela, cea care mă chema, care dorise atât de mult să mă cunoască!
Ce pot să zic? Decât Doamne ce minunate sunt lucrurile tale, dar sunt atât de tainice şi numai cei care se îndură să fie atenţi, să facă primii paşi….
Dragii mei dragi
Ce am reţinut eu din tot ce a spus atât de minunat Mihaela aseară este să fim receptivi la mâinile care ni se întind şi dacă în zilele acestea pe care le trăim nu investim în noi, în dezvoltarea noastră personală, în creşterea noastră spirituală cu alte cuvinte, riscăm să păţim ca în cazul titanicului ce se credea neînvins…
Şi am amai învăţat că
Fericirea se învaţă.. şi asta e minunat!
Ei bine, am primit atâtea şi aş vrea să împart cu voi cu toţi, aş vrea să ne prindem de mâini şi să pornim pe cale mult mai curajoşi şi încrezători, mai cu îndrăzneală, aşa cum ne îndeamnă DDomnul

oamne.
Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea1 el a făcut greul, nouă nu ne rămâne decât să profităm de lucrarea lui, aşa cum punea măicuţa mea siluana într-o conferinţă…
Dar noi nu ne îndurăm să ieşim din cuibul nostru căldicel. Ne doare, e adevărat, dar măcar e cald, e cunoscut, pe când toate celelalte sunt un necunoscut ce ne sperie.. dar frica e doar o părere în mintea mea…
Dar depăşindu-ţi punctul de confort, creşti… fiecare experienţă, fiecare întâlnire cu cineva „nou e o creştere. Aşa am simţit în momentul întâlnirii cu Mihaela.
Mulţumesc Doamne pentru experienţa de aseară. Mulţumesc Mihaela pentru darul de a te fi întâlnit …!

Vă invităm la hramul bisericii noastre!

Dragii mei dragi

Vineri, 21 noiembrie, bisericuţa noastră se îmbracă în haine de sărbătoare şi ne cheamă pe toţi să gustăm din masa praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică.

Pentru cei care nu cunosc unde se află biserica noastră, un reper este hotelul Libra din cartierul lazaret, după podul gării. Biserica se află peste drum de Hotel Libra.

Vom avea în mijlocul nostru şi pe Prea Sfinţitul Andrei.

Slujba sfintei liturghii va începe la ora 9.30

Vă aşteptăm cu mare drag, ca bucuria noastră să fie deplină!

Vă invit la seminarul gratuit: ÎNDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS!

Dragii mei
Mă pregatesc să ţin un seminar cu mai multe întâlniri pe diferite secţiuni din vasta temă  Viaţa sănătoasă sufleteşte şi trupeşte.

M-ar interesa să aflu câte persoane ar fi dispuse să participe şi ce teme ar dori să abordăm. Apoi aş vrea să ştiu în ce zi ar fi potrivit să ne întâlnim şi la ce oră şi în ce loc?
Eu m-am gândit să vă împărtăşesc câteva dintre experienţa mele din biserică, experienţa cu copiii şi experienţa din bucătărie.

Apoi, prin colaborare cu nişte prieteni care se ocupă de aparatură de bucătărie, performantă, de ultimă oră să vă prezint uneltele cu care eu mă ajut la prepararea mâncării sănătoase, în special vegetale.

Vă rog să mă anunţaţi prin e-mail dacă doriţi să participaţi şi să-mi spuneţi ce idei aveţi în acest sens.

E-mailul meu: doinablaga @ gmail.com sau la telefon: 0757574503

Sunt deja câteva persoane interesate. Să vedem cum ne organizăm, ca să ne folosim cât mai mulţi de această oportunitate.

Ne vom împărtăşi împreună de bucuria petrecerii unui timp cu folos.

Aşa să ne ajute Doamne!
Aştept ideile Dvs!

Ce cărţi mai citesc?

Dragii mei

Vă spuneam că la Târgul de Carte Religioasă mi-am cumpărat câteva cărţi minunate. Sunt atât de nerăbdătoare să le citesc pe toate, dar totuşi tre’ să am răbdare…
Am început să citesc vreo trei cărţi în paralel, dar m-am orpit la Spovedanie neterminată

Ieri, mi-am amintit că am primit, tot la Târg, o carte interesantă: Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu. Am avut marea bucurie să fiu la lansarea acestei cărţi şi am primit-o chiar de la autor, de la Părintele protosinghel Teodosie Paraschiv, cu autograf. Am început s-o citesc cu mare interes. E o carte frumos scrisă şi interesantă. Mi-am reamintit multe lucruri învăţate la facultate, dar am aflat şi multe lucruri pe care nu le ştiam sau le ştiam altfel. Firul roşu al acestei cărţi este că Biblia conţine Cuvântul lui Dumnezeu fără îndoială şi că El, Dumnezeu, a avut de grijă să se păstreze şi să se transmită neştirbit până în zilele noastre. Cartea spulberă toate îndoielile cu privire la autoritatea divină a Bibliei. Pentru creştini este o întărire în credinţă, iar pentru necredincioşi, o dovadă argumentată competent că prin Sfânta Scriptură (prin Biblie) Dumnezeu vorbeşte oamenilor şi le descoperă voia Sa.

Când am auzit titlul, am avut o reacţie de respingere. Titlul nu m-a atras, căci mi-am zis că nu mă interesează coduri, ci vreau practic, dar citind cartea, mi-am schimbat atitudinea!
O carte e o minune! O carte de asemenea talie cum este Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, merită toată aprecierea şi respectul. Felicitări Părinte Teodosie şi mulţumim pentru acest dar minunat, cartea Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu.

Părintele Teodosie a mai scris şi alte cărţi. Toate cărţile sfintiei sale le puteţi găsi la Editura Adenium (http://www.adenium.ro/blog/8-octombrie-2014-lansari-adenium.html).

Ce bogăţie ne sunt cărţile! Ele îmi sunt cei mai buni prieteni. Vă invit să vă faceţi timp să citiţi şi vă rog să-mi împărtăşiţi şi voi din lecturile voastre. Ce cărţi citiţi sau ce aţi citit şi v-au plăcut?

„Ispite” la început de post

Dragii mei
Acum la început de post toţi diavolii s-au ridicat asupra noastră şi asupra Bisericii. Uitaţi spre exemplu, au hotărât, prin slujitorii lor, să declare religia predată în şcoli ca fiind neconstituţională, după 25 de ani. Nu este de mirare!
Diavolul umblă ca un leu răcnind neştiind pe cine să mai înghită.
Dar diavolul se ocupă nu numai de lucruri „mari”, ci se ia şi de lucruri mărunte, e cu ochii pe noi şi ne tot înghioldeşte şi apoi se distrează cum reacţionăm.
Uitaţi ce am păţit:
Cineva de la un ziar a dorit să povestim despre post şi în urma discuţiei a scris un articol. Iată că în ziua apariţiei ziarului mă trezesc cu câteva mesaje de la un „cineva” care m-au mirat foarte mult. Mă apostrofa urât de tot. Am rămas fără cuvinte să văd în câte feluri se poate interpreta un text şi la ce legături subconştiente poate duce. Persoana respectivă era atee şi a deranjat-o cele scrise de mine. Frustrată fiind, credea că negând pe Dumnezeu va scapa de judecată sau de întalnirea cu El.
Iată ce-mi scrie la începutul primului mesaj:
„Ce dieta trebuie să ţină pentru cretinism, prostie, bigotism? Desigur, a Dvs.”.
Dragii mei,
postul este de când lumea în toate religiile. El a fost recomandat şi de părintele medicinii, de Hipocrate, ca fiind un remediu foarte bun al bolilor şi este recomandat până astăzi. De ce ne-ar deranja atât de mult?
Postul înmoaie cerbicia noastră şi ne eliberează de patimi, de egoism şi ne vindecă trupul şi sufletul. De ce să nu-l folosim? Şi dacă nu tuturor le place postul, asta nu înseamnă că postul nu este bun şi că le dă dreptul să arunce cu pietre şi să apostrofeze.
Dar cu mila şi cu îndurările Marelui nostru Dumnezeu ne ţinem de rânduielile Bisericii străvechi. Şi să nu ne amăgim că putem posti cu peşte, căci postul înseamnă mult mai mult decât schimbarea bucatelor şi a reţetelor!
Să aveţi un post binecuvântast cu mult folos duhovnicesc şi trupesc!