Puţintică temperare şi discreţie
Când harul cercetează sufletul, îţi vine să îmbrăţişezi pe tot omul ce ţi se iveşte în cale.
Tresalţi şi cânţi, zâmbeşti şi râzi spre ceilalţi.
Atenţie! Poţi fi privit cu suspiciune de unii…
Când nu ai pe cine îmbrăţişa, îmbrăţişează în cuget… şi roagă-te pentru cei din jur ca şi ei să se deschidă ploii de har ce curge năvalnic peste lume. „Doamne ai milă şi de ei!”.
Harul vine şi pleacă. Harul vine uneori năvalnic, alteori finuţ de tot.
Te bucuri de el, salţi, cânţi, mulţumeşti. Îl ţii strâns cu disperare ca să nu plece. Adeseori, îl alungi prin cugete rele sau judecarea aproapelui.
De cele mai multe ori, însă, nici nu-l bagi de seamă că a venit, că este din abundenţă, că plouă pur şi simplu cu har. Eşti absent, indiferent sau plecat cu… sorcova sau mutat pe ecrane…sau te plimbi pe temiri unde…
Ei bine, a dat Domnul să fii pe fază şi să-l simţi. Mare bucurie! Bucuria pătrunde întru tine năvalnic şi dai pe dinafară de bucuros. Eşti copleşit. De aceea ai împingerea asta de a da din bucurie celor din jur. E atât de mare bucuria, încât spui: Doamne, ia-mă mai încet să nu mi se rupă băierile sufletului meu mic!
În asemenea împrejurări, ori dai şi celor din jur, ori te lărgeşti la suflet ca să încapă cât mai mult har… Desigur, prima tendinţă e să dai celor de-aproape… Însă, de multe ori, o iei în freză. Aproapele nu e pe fază…
Te prosteşti! Încetează cu veselia asta, cu copilăriile astea! îţi poate spune aproapele stresat, nervos…
Şi atunci, te desumfli, pui botu, te întristezi… Nici urmă de bucurie…
Pricepe odată! Ca să primească ceva, aproapele trebuie să fie pregătit, să se afle pe fază, să fie pe aceeaşi undă… Fii atent, nu risipi bunătate de orz pe gâşte!
Când eşti bucuros, dă slavă lui Dumnezeu şi păstrează cu mare grijă acest dar. Păstrează-l tainic în inimă.
Fereşte-te să nu trezeşti invidia apoapelui… Da. Aproapele te poate invidia că eşti bucuros, că-ţi permiţi să fii bucuros pe când el nu-şi vede capu de trebi şi numai să fie bucuros n-are vreme…
Puţintică temperare şi discreţie!
Ai înţeles?
Câteva rânduri în răgazul acestor zile pline, pline
Salutare, dragii mei dragi prieteni de aproape și de departe!
După cum v-am anunțat în articolul precedent, strada Doinei a intrat în lucru.
Sunt lucrări intense pe mai multe planuri, atât în interior, cât și în afară… Ce va ieși și când va ieși? Mila Domnului! Voi continua să nădăjduiesc că peste toate străduințele mele, Harul va lucra și va desăvârși.
Sunt momente frumoase în această lucrare, dar sunt și momente grele, în care lucrările îngheață pur și simplu.
Da. E bine să mai iei și o pauză. Să lași totul și să pleci
la…munte.
Însă, ține minte, ori unde pleci, te iei și pe tine cu tot ce ești…, dar ai posibilitatea ca acolo să întâlnești și oameni minunați
de la care să primești o nouă zvâcnire, un nou elan și astfel, cu bateriile încărcate, să te apuci din nou de lucru, de acolo de unde ai rămas…
Fiecare zi are provocarea ei. Am început să stau cu sufletul la gură așteptând ce mi se va oferi după ce deschid dimineața ochii. Și e uimitor ce mi se oferă. Uneori notez aceste minunății de fiecare zi. Mai fac și poze, pe care le puteți vedea pe pagina mea de Facebook…
Să știți că mă gândesc la voi în momentele de răgaz…
Mi-e dor de voi, prieteni de departe cu trupul, dar atât de prezenți în inima mea!
Sunt tare prinsă perioada asta, așa că nu știu când voi mai scrie. Voi mai posta pe Facebook de pe telefon câte o poză cu câte ceva util…
Vă îmbrățișez cu drag și dor!
Pomeniți-mă în ruga voastră către Doamne. Mulțumesc.
Tinerilor pe care i-am întâlnit ieri și tuturor tinerilor pe care îi voi mai întâlni pe Cale
Dragii mei dragi tineri,
păstrez și acum vie în inima și în mintea mea chipurile voastre frumoase și minunate.
Concertul simfonic, pe care l-am urmărit aseară împreună la Filarmonică, ne-a unit și ne-a înălțat sufletele într-o negrăită comuniune.
Deși vă vedeam pentru prima dată, mi se părea că vă știu de-o veșnicie…
Cred că vă amintiți că v-am spus dintru început cât de dragi îmi sunteți…
Urmăream concertul și pe furiș vă sorbeam frumusețea care reflecta de pe fețele voastre. Doream să mi-o imprim adânc în suflet, ca să șterg durerea care m-a izbit în față cu câteva ore mai devreme la vederea altor tineri, care s-au purtat atât de necuviincios în parc…
Vă priveam și mulțumeam în taină Domnului pentru darul de a vă întâlni, pentru asigurarea că mai există tineri care iubesc frumosul…
Vă priveam și întorceam filele propriei vieți, revăzând chipurile colegelor mele dragi de liceu…, de la școala asemănătoare cu a voastră… O, ce chipuri luminate, vesele, pline de viață și creativitate!!! Ce tablou minunat aveam în față, în acest șir de tineri, ce stau cuminți și ascultă acest superb concert…!!!
Dar ceilalți tineri, sărmanii, care se îngrămădeau și se pupau în parc… O, ce durere!!! Câtă suferință, câtă singurătate intipărită pe acele chipuri buhăite de plăceri prea devreme înfulecate…
Vederea voastră, dragi tineri frumoși de aseară de la concert, mi-a adus o rază de nădejde că tinerețea va rezista, că frumusețea va răzbi…în lumea aceasta care parcă a luat-o razna de tot…
O, Ileana mea, minunată, să continui să scrii poezii. Te voi susține în ruga mea și nădăjduiesc să ne reîntâlnim cât de curând.
O, Alice, să știi că Rafaela va păstra cu grijă brățăruca uitată pe mânuța ei și o să ți-o înapoieze la următoarea întâlnire…
Fiți binecuvântați, dragi tineri frumoși. Domnul și Măicuța Domnului să vă ajute să rezistați pe baricadele frumosului și a luminii, a creativității și prieteniei curate.
Vă îmbrățișez cu drag mult.
Iar pe voi, tineri din parc, care vă manifestați goliciunea dinăuntru și urlați după iubire, vă rog să mă iertați că v-am ocărât și alungat. Acum, plâng și implor mila dumnezeiască, care să vă trezească din această beție a desfrâului, a hăului ce vă atrage și vă momește să vă încătușeze.
Prin vederea acelui grup de tineri de la concert, Domnul mi-a întărit speranța că lumea copilăriei și a tinereții frumoase va supraviețui, că va ține piept tăvălugului întunericului, care vrea să înghită totul în cale.
E speranță, dragi tineri dragi, să trăim frumos în mijlocul acestei lumi desacralizate…numai de veți crede și veți contribui și voi cu partea voastră de lucrare frumoasă.
Fiți binecuvântați!
Cinste mămicilor voastre și tăticilor voștri care v-au născut și v-au iubit și vă iubesc și vă îndrumă cu dragoste!!!
Cinste profesorului care v-a însoțit la concert!
Filmuletul cu lansarea cartii Firimituri de Iubire
Salutare, dragilor!
Sunt atat de entuziasmata incat nu ma pot abtine sa nu va impartasesc trairile ce dau sa-mi crape sarmana-mi viata…
Iata va daruiesc inca o carte…, care a ajutat Doamne s-o lansez la Targul de carte religioasa
O va prezenta minunata mea prietena Odeta Vestemean
Aici aveti filmuletul:
Va imbratisez cu drag mult!
Indrăznesc să trăiesc sănătos 
Comentarii recente