Arhive lunare: martie 2013

Despre colivă şi pomenirea morţilor

Sâmbătă, 23 martie 2013, a fost sâmbăta Sfântului Teodor, sâmbăta colivelor.

Cu o seară înainte, am fiert grâu şi am preparat colivă. A doua zi, am aşezat-o în pahare şi am plecat s-o duc la biserică. Când am intrat în biserică, era începută Sfânta Liturghie. am mers în mijlocul bisericii şi am aşezat coliva pe masa cu colive.

Când am ajuns la locul meu din biserică, soţul mi-a atras atenţia asupra acestui deranj şi eu am luat aminte. Am analizat situaţia generală din biserică la acest aspect. Am observat că există tendinţa de a ne risipi în lucruri legate de trup şi a neglija cele foarte importante, adică rugăciunea.

Cel mai mare, cel mai puternic şi folositor ajutor pe care-l putem oferi celor adormiţi este rugăciunea care se săvârşeşte în timpul Sfintei Liturghii.

Nu se cade să deranjăm slujba pentru nimic!

Totul se pregăteşte din timp şi dacă nu ajungi să le pregăteşti din timp, le laşi pe altă dată si mergi la Sfânta Liturghie să te rogi. E mult mai bine aşa! Rugăciunea şi pacea, atât a mea, a noastră cât şi a celor din jurul nostru, e mult mai folositoare decât o colivă.

Postul vindeca bolile

Astazi dupa Sfanta Liturghie a darurilor inainte sfintite parintele nostru ne-a vorbit despre post ca fiind vindecator aproape a tuturor bolilor.

Este minunat cum putem scapa de bisturiul chirurgului prin post.

Trupul nostru este mai mult decat o masina de macinat alimente.

Prin post trupul se curata de toate reziduurile nefolositoare si se regenereaza. In post rugaciunea prinde aripi.

Frumusetea Sfintei Liturghii de seara a darurilor inainte sfintite

Ieri am fost la Sfanta Liturghie inainte sfintita. A fost minunat, chiar daca am stat cu mare greutate, caci nu m-am simtit bine din cauza unei viroze si a unei infectii in gat.

Nu se poate compara starea sufleteasca ce am avut-o ieri dupa terminarea slujbei pe la ora 17.  Dupa putina osteneala, L-am primit pe Domnul, Care a umplut de bucurie inima mea!

Am incercat sa postesc si-n alte dati, dar nu am reusit sa tin pana tarziu. Cand stiu ca dupa post Il primesc pe Domnul in Sfanta Impartasanie, timpul trece asa de repede si nici nu simt asa tare greutatea nemancarii.

La inceput, cand parintele nostru a randuit sa se faca zilnic Sfanta Liturghie a darurilor inainte sfintite intre orele 15-17 ma gandeam: O, Doamne, cum voi putea sa nu mananc pana atunci? Vedeam oameni in varsta care se impartaseau si sufletul meu dorea si el sa-L primeasca pe Domnul.

Asa ca mi-am zis, daca oamenii acestia batrani pot sa nu manace pana la ora 17, de ce n-as putea si eu si L-am rugat pe Domnul sa ma ajute si El m-a ajutat si ma ajuta ori de cate ori Il rog.

E minunat!  Dar numai experimentand, poti simti acestea!