Mâncând pâine cu Natalia de la brutăria artizanală cu maia „5 pâini și 2 pești” din Sibiu
Salutare!
Deunăzi, am trăit o experiență care mi-a umplut inima. Am tot gândit cum să v-o împărtășesc…
În 13 august, am cunoscut-o pe Natalia, o doamnă curajoasă care a deschis o brutărie și un magazin de pâine cu maia la noi în Sibiu.
Au trecut două săptămâni și nu am reușit să condensez trăirile în câteva rânduri.
Dar astăzi, e musai să scriu despre Natalia, pentru că astăzi este ziua ei onomastică, astăzi sunt sfinții mucenici Adrian și Natalia.
La mulți ani, Natalia draga mea!
Câte ar fi de spus despre Natalia!
Povestea Nataliei o puteți citi aici și aici și incă aici
Natalia! Natalis. Naștere.
Natalia. Un început, o naștere, o slujire cu mare responsabilitate: coacerea pâinii cu dospire lentă, fără drojdie, doar cu făină, apă și sare…
Cuvintele au limita lor. Pe când compania Nataliei este un univers ce se deschide cu fiecare mușcătură de pâine…
La brutăria Nataliei, găsești forme și denumiri ciudate:
Ciabatta, Focacia… sau focacica…
Pâine cu bere… , pâine cu sfeclă roșie…, pâine cu bulgur (preferata mea!)
Cum am cunoscut-o pe Natalia de la brutăria artizanală cu maia „5 pâini și 2pești”?
Mi-a spus prin ianuarie mezinuca mea cum că ar fi o doamnă prin cartierul Gușterița care coace pâine, „așa cum coci tu, mami” și că e în căutare de oameni cărora le place să coacă pâine bună…
Am auzit. Am spus Interesant și…
Timpul și-a urmat în tăcere cursul.
A fost o dimineață superbă de august… Petrecusem cu Lili câteva momente de împreună ședere, împărțindu-ne micul dejun, un festin pe cinste în răcoarea dimineții, învăluite de zâmbetele colegilor ei de lucru ce se grăbeau să ajungă la birou… A fost tipic Doina Blaga! Tocmai copsesem o nouă rețetă de pâine, pâine cu maia sălbatică din făină de grâu tip 650, la care adăugasem laptele de soia adunat (preparat din soia fermentată vreo 3 zile) și din care plănuisem să prepar chefir…), făină de secară și un pic de făină integrală de grâu măcinat la moara de bucătărie cu pietre…
Eram un pic obosită… De aproape 30 de ani, coc pâine și tot nu am reușit să fac socoteli bune ca să coc aluatul la o oră rezonabilă, ajung să-l coc tot noaptea târziu sau dimineața foarte foarte devreme… Compania Lilianei mele dragi mi-a fost balsam sufletului. Aveam nevoie de un feedback, de un Uau, ce bună e pâinica ta, Doina!
Povestea pâinicilor mele a avut o curgere lentă… Am tot înaintat și am tot exersat. De la o tonă de drojdie, cum mă acuza mama că pun, la plămada cu 2 grame de drojdie și până în prezent la pâinica cu maia sălbatică din făină și apă, fără pic de drojdie. Am avut clipe în care am vrut să renunț. Găsisem o brutărie de cartier care cocea pâine chiar bună, dar, în ultima vreme, nu mi-a mai plăcut, devenise și pâinea aceea la fel ca cele din fabricile mari…
Din ianuarie, am început să coc pâine numai cu maia sălbatică. La început, am avut un mare stres cu maiaua, dar m-am obișnuit cu hrănirea ei constantă… Problema era cu pregătirea maielei pentru aluat și cu dospitul aluatului. Timpul acela lung ce avea nevoie de o supraveghere minimă. Fiind la serviciu, cam greu reușeam. Sacrificam astfel mai toate sâmbetele cu coptul pâinii…
Cele câteva momente petrecute cu Lili au fost superbe… Mulțumesc, Lili meu drag!
Astfel primenită, m-am despărțit de Lili și am pornit spre slujba mea… Am intrat prin spate, trecând pe Podul mincinoșilor, traversând Piața Mică și coborând scările în Piața Aurarilor.
Când să iau colțul ca să intru pe Movilei, un câine s-a rânjit la mine.
M-am oprit. Am intrat în vorbă cu cei dimprejurul câinelui. Așa l-am cunoscut pe Claudiu, proprietarul afacerii cu cafeaua, care a fost tare drăguț și mi-a permis să intru și să văd noile amenajări ale spațiului care, în urmă cu ceva ani, putea fi al meu, unde doream să deschid un Bistro vegetarian… S-a transformat enorm spațiul! A fost vândut, împărțit și revândut…
Nu am avut curaj să investesc acolo. Locația e superbă. Cobor adesea în Piața Aurarilor. Mă așez pe banca de sub tei și cuget…
Câtă istorie e condensată aici!
Claudiu mi-a spus că odinioară exact în locul cafenelei a fost brutărie. Pe geamul acesta se vindea mai demult pită…
Da? mă mir eu.
Și eu coc pâine cu maia, spune doamna care era cu dulăul ce-mi crea fiori…
Am povestit oleacă cu doamna, despre pâinea cu maia.
Există și brutărie de pâine cu maia în Sibiu!
Serios?
Da
Și mi-a arătat locația magazinului și mi-a dat numărul brutăresei.
După ce am ieșit de la lucru, am trecut pe la brutăria Nataliei. După-amiaza aceea va rămâne memorabilă.
Companie cu Natalia
A fost drăguță tare Natalia și mi-a îngăduit să pătrund în sanctuarul ei.
Doamne ce minunat!
Aveam o stare atât de intensă. Eram atât de entuziasmată de parcă era propria mea brutărie, propria mea afacere. Mă bucuram sincer că cineva a reușit să demareze ceea ce eu doresc de ani buni…
Am năvălit cu o sumedenie de întrebări. Natalia era foarte ocupată. La brutărie, nu ai vreme să stai de povești. Nu ai vreme deloc.
Una e să coci pâine acasă și alta e să ai o brutărie de pâine..., mi-a spus Natalia
Da. Știam asta. De aceea, nu am avut curaj să pornesc…
E la început de drum Natalia și brutăria ei. Mă bucur din tot sufletul pentru ea. Spun tuturor despre pâinicile ei minunate.
A început să vândă pâine în Piața de la Sala Transilvania.
Sâmbăta trecută, mi-am luat răgaz să merg și să stau o vreme în Piață. Am mers țintă la standul Nataliei.
Erau ceva cumpărători. Când am prins un moment doar cu ea, am sărit cu gura, că de ce nu are o pancartă cu firma, o listă de prețuri, o etichetă cu ingrediente, să știe lumea de pâinica asta grozavă.
Natalia era surprinsă. Mă aproba din mișcarea capului… Cred că era cam stingherită de exuberanța mea. După cât am cunoscut-o, Natalia este o fire smerită, blândă, o femeie care tace și lucrează.
Eu dădeam de zor că inima unei afaceri e marketingul, reclama, că degeaba ai tu cea mai grozavă pâinică dacă oamenii nu știu de ea, nu știu ce înseamnă pâinea cu maia, pâine cu dospire lentă îndelungată, cât de bună este această pâine pentru sănătate.
Eram entuziasmată și vorbeam tare, așa ca la școală…Trecătorii se opreau curioși…
și au băgat de seamă că ceva inedit se află la doi pași de ei…
Un moșulică, ce mesteca la o bucată de lichiu cu varză, se tot minuna:
I-auzi, pâine cu maia!
Am cumpărat o pâine cu bulgur… Nu am folosit bulgurul niciodată și de aceea am fost curioasă să gust acea pâine… Delicioasă pâinica cu bulgur! Am molfăit la ea în timp ce am vizitat standurile cu legume fixându-mi reperele pentru cumpărături
Coc pâine de aproape 30 de ani. Am studiat tehnologia coacerii pâinii de fir a păr, studiile le-am adunat aici…
Am crezut subiectul epuizat…
Natalia mi-a deschis noi portițe, noi orizonturi și-mi oferă o gamă largă de texturi și gusturi. Gata preparate, pe tavă, proaspete, accesibile.
Magazinul de pâine se află pe
Strada Ocnei 24, Sibiu 550188
Program:
Telefon: 0741 599 520
Credeți-mă, faptul că avem o brutărie cu maia este un lucru cu adevărat prețios.
Știu cum se coace pâinea artizanală, pâinea cu maia sălbatică, pâinea cu dospire lentă. Durează ore în șir. Grija ca produsul finit să iese impecabil implică un consum de energie imens. Puțini oameni înțeleg ce spun…
Prețul acestor pâini este chiar accesibil. Numai Natalia știe cum le înnoadă pe toate: făină din Olanda, chiria brutăriei, chiria magazinului, plata angajaților…
O, e prea mult pentru mine. Dau14 lei și pâinica este în mâinile mele și în gura mea.
Nu, n-am să renunț la coptul pâinicilor mele. Ele sunt baza hranei noastre de toate zilele. Voi cumpăra pâinică și de la Natalia așa cum cumperi un ceva special.
Un răsfăț, așa cum mi-am permis marți
Când am reușit să ajung, în sfârșit, la băcănie…
Și o recomand tuturor. Am fost acolo. Am văzut cum se coace pâinea. Am mâncat pâine de la brutăria „5 pâini și 2 pești”. Este veritabilă! Bună, sănătoasă și gustoasă. Asta pe care o țin în mână a avut puțin gust de acru, caracteristic pâinii integrale cu maia.
Tot acolo, în magazinul Nataliei, pe lângă pâine specială, am găsit și o sare specială, sare celtică, despre care tot vorbesc specialiștii în lacto-fermentare
Îți mulțumesc Natalia pentru toată osteneala de-a coace pâine bună pentru sibienii mei dragi!
De acum, o să-mi permit puțină relaxare. Dacă cumva maiaua mea va suferi ceva afecțiuni, am o sursă de maia puternică la îndemână, maiaua Nataliei.
Și când gândurile și oboseala mă vor mai umbri, voi privi spre Natalia cea neobosită, cea care zilnic coace pâine, și o coace impecabil.
Încă mai am multe de învățat în domeniul coacerii pâinii. Acum am posibilitatea să învăț de la Natalia. Asta da șansă!
Să te țină Dumnezeu cu sănătate, Natalia, și să te ajute să coci pâinică bună ani mulți aici la noi în Sibiu.
Te iubim și te prețuim, noi iubitorii de pâinică cu dichis!
La mulți ani încă o dată de ziua onomastică!
Sfinții mucenici, Adrian și Natalia, să te susțină cu rugăciunile lor.
Școala la care a învățat Natalia să coacă pâine este în Olanda.Pe antetul site-ului scrie:
Toată lumea poate coace pâine mai bună.
Acesta este și devizul meu:
Și tu poți să coci pâinici…
Problema e timpul, dedicarea, interesul, prioritățile
Nu abandonez dorința de-a învăța și pe alții cum să coacă pâine. Mai cu seamă acum că avem și un specialist certificat.
Importanța consumului de plante amare
Salutare!
Astăzi, vă invit să vorbim puțin despre amar.
V-am acrit destul…
După cum ați observat, astăzi predomină dulcele. Cunosc un caz în care un producător și-a închis fabrica de pâine și și-a deschis laborator de prăjituri. Când l-am întrebat de ce a făcut acest lucru, mi-a răspuns că asta e cererea. Se consumă mult dulce. Ăsta e trend-ul!
Am rămas puțin cam șocată.
Abia acum înțeleg fenomenul legat de consumul mare de dulce. Am dat de gust și acum am devenit dependenți.
Vorbeam cu o bătrână de la sat că e de mirare cum omu ei îi cere lichiu în tătă zâua și altă dată abia de-l gusta când se nimerea de era în casă când îl scotea din cuptor.
Lucrurile sunt explicabile. Microbiota s-a schimbat. Bacteriile rele cer zahăr!
Leacul? Dăm cu acru…
Și cu amaru…
Deunăzi, am primit un newsletter de pe un site util la care m-am abonat. Era vorba despre beneficiile plantelor amare. M-a ajutat să mă statornicesc în consumul regulat de plante amare.
Momentan, am două plante pe care le consum:
Armurariu și anghinare. Îmi lipsește rădăcina de gențiană. Am s-o caut…
Din timpul Terapiei prin alimentație, am descoperit beneficiile plantelor amare. Greu le-am acceptat. Acum e o obișnuință.
Absorția cea mai bună are loc sublingual. Iau un căpăcel și-l țin sub limbă 5 minute. Mi se desfundă căile respiratorii, mă trec fiori reci și la final simt cum se revigorează tot organismul.
Am mereu în poșetă cutiuța cu plante amare…
Când plec de la serviciu, iau un căpăcel. Mi se taie toate poftele de produse de patiserie…
Eu cumpăr plante de la Nera Plant. Măicuțele de la Nera imprimă multă dragoste și rugăciune în aceste plante. Le mulțumesc și pe această cale.
Pentru mai multe informații, vă ofer câteva paragrafe extrase articolul despre plantele amare din newsletter-ul tradus cu Google:
Amare pentru sănătate: gustul pierdut
Indiferent de substanța din care provin amăruții sănătoși, acestea pot fi un atu eficient pentru sănătatea generală.
Efectele substanțelor amare asupra sănătății
Efectele diferitelor substanțe amare variază în funcție de proprietățile lor. Diferite substanțe amare pot avea diferite efecte detoxifiante, antioxidante, hipolipemiante, antiinflamatoare sau antibacteriene, în timp ce altele servesc în primul rând ca ajutoare digestive.
Una dintre cele cinci arome pe care le percepem, amărul rămâne componenta esențială a unei diete sănătoase și echilibrate.
La cele mai înalte niveluri, plantele amare promovează bunăstarea, vitalitatea și sănătatea.
Consumul regulat de plante amare pentru sănătate sprijină producția de sucuri digestive, promovează activitatea intestinală, și sprijină în linii mari, sistemul digestiv, în digestia grăsimilor.
Substanțele amare luate înainte de mese ajută la reglarea poftei de mâncare și activează digestia. Poate chiar mai relevante în această epocă a zahărului, aromele amare ne ajută să ne gestionăm pofta de dulciuri și să susținem pierderea naturală în greutate.
Cum apreciem aromele amare
Măsurarea gustului și a aromei depinde de mai mulți factori diferiți. În primul rând, aroma depinde de compoziția chimică reală a alimentelor sau a substanței. În plus, percepția gustului individual variază de la persoană la persoană. În funcție de numărul de receptori amari de pe limba unui individ, oamenii reacționează diferit la aromele amare.
Două persoane pot percepe aceleași proprietăți amare în moduri complet diferite. Vârsta poate juca, de asemenea, un rol, cu un simț al gustului în scădere care însoțește adesea îmbătrânirea. Cu toate acestea, deoarece receptorii noștri de gust amar se află în partea din spate a limbii, pe palatul moale, nazofaringe, laringe și esofag, percepția gustului amar se deteriorează lent.
Bilanțul amărui
Obiceiurile alimentare au, de asemenea, un rol important în modul în care percepem aromele. În mod ironic, atunci când dietele noastre scad din echilibru, deseori ne dorim chiar lucrurile care dăunează, propulsându-ne mai mult din dezechilibru. (Povestea tușei Paraschiva din Jidvei, cum soțul ei de 70 de ani și ceva vrea lichiu des, pe când când era tânăr abia dacă gustacând și când). Acest fenomen se aplică zahărului și poate duce la evitarea comună a aromelor amare și a alimentelor amare în mod natural.
De ce preferați dulce sau sărat?
De ce amărăciunea provoacă de obicei nemulțumiri, în timp ce gustul ciocolatei sau a chipsurilor pare universal delicios? De ce alimentele care ne pot beneficia cel mai mult par să nu fie atrăgătoare?
Sunt preferate dulci și sărate
Substanțele amare declanșează inițial un semnal de avertizare. În natură, un gust amar indică mâncarea imatură, stricată sau chiar otrăvitoare. În schimb, alimentele noastre preferate apar de obicei în natură ca profiluri aromate dulci sau sărate. Din perspectivă biologică, arome precum dulce, sărat și umami indică proprietăți vitale în alimente.
De exemplu, săratul servește ca mineral pentru a menține funcțiile critice ale corpului. Umami indică surse de proteine animale sau vegetale. Și, profilul aromelor dulci semnalează carbohidrații vitali. Primele noastre amintiri din copilărie implică arome dulci și umami. Laptele matern al mamei noastre a condiționat o apreciere pentru proprietățile sale esențiale, zahărul și proteinele.
Ponderea industriei noastre alimentare moderne
Nu este de mirare că favorizăm instinctiv aromele dulci, sărate și umami. Poate fi oarecum surprinzător să luăm în considerare măsura în care favorizăm aceste arome, până când luăm în considerare puterea industriei noastre alimentare moderne.
Astăzi, producția practic a tuturor produselor alimentare implică îmbogățirea artificială cu potențiatori de aromă, cum ar fi zahărul, sarea, glutamatul de sodiu și drojdia. De ce fac asta? Pentru că este gustul care ne atrage atunci când dietele noastre sunt dezechilibrate. Drept urmare, ne sporim în mod activ dependența și toleranța față de aromele excesive.
Dieta modernă și-a pierdut aroma amară
Întorcându-ne la sfaturile Hildegard pentru moderare, aceste doze mari ne conduc mai departe de echilibru.
Unde sunt toți bitterii?
Cele cinci profiluri aromatice includ dulce, sărat, umami, acru și amar. Dietele noastre moderne depind în mare măsură de primele trei arome, dulce, sărat și umami, în timp ce aromele acre rămân prezente, dar sunt în scădere în bucătăria occidentală. Deci, într-un anumit sens, profilul amar de aromă apare aproape uitat. Bitter pare pur și simplu neatractiv pentru un occidental și nu reușește să capteze adepți în rândul consumatorilor.
Prin modificări industriale aduse alimentelor naturale, complexul nostru agroalimentar are toate proprietățile amare, dar purificate de fructe și legume în favoarea aromelor dulci îmbunătățite. De exemplu, astăzi, cunoaștem grapefruit-ul, un fruct tradițional amar, din ce în ce mai dulce.
La fel ca paleta unui artist, palatele din gura noastră au arome gratuite. Anumite arome se intensifică reciproc, în timp ce alte arome diminuează. În absența amărului, avem tendința de a pofti arome dulci. Din nou, o relație care ne forțează sănătatea dietetică mai departe de echilibru.
Amare pentru sănătate cu legume și plante sălbatice
Găsim surse fiabile de substanțe amare în legume și ierburi sălbatice, fără modificări genetice sau artificiale, cum este păpădia, care este o mâncare tradițională amară sănătoasă.
La fel ca în paleta de culori a artistului, plantele amare contribuie la formarea unui gust echilibrat. Ca o combinație de culori frumoase, gustul amar îmbunătățește produsul complet pentru a face felurile de mâncare foarte gustoase. Un fel de mâncare este bine condimentat, unde toate aromele vin în armonie, fără o aromă care să mascheze alta.
Partea grea a consumului de plante amare este doar de început
La fel ca în majoritatea lucrurilor noi, actul de introducere a plantelor amare în dietă poate fi neplăcut la început. Primul pas este adesea cel mai greu atunci când vine vorba de introducerea unor noi obiceiuri în dieta noastră. Pe măsură ce continuăm în mod conștient să consumăm plante amarel, observăm că aroma devine mai atrăgătoare pe măsură ce intră în curentul principal al dietei. În cele din urmă, gustul amarului natural devine ceva după care tânjești, la fel ca zahărul.
Așa ni s-a întâmplat nouă cu andivele. Tuturor prietenilor li se par amare, nouă ne plac și mușcăm din ele ca din măr.
Doar începutul este greu. Un vechi proverb german spune: „Cu cât este mai neobișnuit gustul amar, cu atât este mai mare nevoia de substanțe amare”. Cu alte cuvinte, dacă nu-ți place gustul, probabil că ai nevoie de el pentru a reveni la echilibru.
Beneficiile prieteniei pentru sănătate
Salutare, dragilor!
Am început ziua cu gândul la nevoia de prieteni autentici.
Da. Avem nevoie de susținere. Fiecare dintre noi simțim nevoia aceasta.
Dimineață, am primit un newsletter cu titlul Cum să excelezi, beneficiile prieteniei pentru sănătate și importanța zilelor proaste.
Uau! Era chiar ce-mi trebuia. Încă nu-mi revenisem din osteneala și rateurile din week-end… Treburile astea cu murăturile, cu pâinea cu maia sălbatică, pe cât sunt de simple, pe atât te acaparează și cer energie și grijă din partea ta… Nu-i de mirare că majoritatea au renunțat la a pune murături și a coace pâine…
Da. În clipe de oboseală, am tendința să renunț… Și cât de bine-mi cade o vorbă bună a unui prieten atunci!
Cât de bine e să ai prieteni cu aceleași preocupări!
Am ceva prieteni cu care mă întâlnesc pe cele două tărâmuri, cel al cărților și cel al bucătăritului.
A fost o vreme când s-au combinat așa de fain cele două.
Mi-e dor de Târgul de carte și revistă religioasă din Sibiu. Ce comunitate faină! Cele 4 zile ale Târgului erau un festin continuu, bogat în cărți și alinat cu pâinici…
Uneori, apar greutăți pe Cale. Dar mergem înainte.
Nu mai e cale de întoarcere: Ori trăiești sănătos, ori trăiești în iadul deprimării, a durerilor. Alegerea aparține fiecăruia.
Mulțumesc prietenilor pentru susținere!
Mare dar sunt prietenii! Prieteniile, relațiile sănătoase cu semenii sunt pilonul cel mai important pentru o viață puternică și lungă.
Cercetătorul despre secretele longevității, Dan Buettner, susține că cel mai puternic lucru pe care îl putem face pentru a ne adăuga ani sănătoși este să ne organizăm rețeaua de prieteni imediat. În general, vrem prieteni cu care să putem purta o conversație semnificativă. Pe care să-i putem apela într-o zi proastă și acestora să le pese de noi. Grupul de prieteni este mai bun decât orice medicament sau supliment anti-îmbătrânire și va face mai mult pentru tine decât orice.
În contextual actual, e nevoie mai mult ca niciodată, să ne susținem unii pe alții. Mă adresez mămicilor și soțiilor: E nevoie să ne susținem în lucrarea noastră zilnică de a pregăti hrana sănătoasă pentru familie. A ne încuraja să ne deschidem să învățăm cum să ne împlinim menirea, cum să ne smerim asumându-ne șederea la poalele crucii, a orizontalei, dând aripi soților noștri să țâșnească pe verticală și oferindu-le suport și brațe copiilor întru devenirea ca oameni de treabă.
Mare este taina aproapelui. De relația cu aproapele atârnă mântuirea noastră.
Recent am descoperit o nouă viziune asupra vieții. Părintele Iustin de la Oașa spunea că poți vorbi despre casă doar în relație, doar oferind loc în inima ta celuilalt.
Vă invit să ascultați Conferința cu Pr Iustin de la Oașa, Viața prin celălalt
Sau să urmăriți discursul lui Dan Buettner despre secretele unei vieți sănătoase lungi aici
Sau să citiți cartea lui Dan Buettner, Zonele albastre. 9 lecții despre cum să trăiești mai mult de la cei mai longevivi oameni, Editura: ACT si Politon
Cum preparăm legume lacto-fermentate
Salutare!
În ultima vreme, v-am tot vorbit despre lacto-fermentare și despre bucate lacto-fermentate. Am vorbit despre acestea în mod general și v-am arătat produsele create.
În acest articol, mă voi strădui să prezint informații mai precise. În acest articol este vorba despre cum putem lacto-fermenta legumele. Sunt informații culese de pe internet. De la oameni care au descoperit mai devreme lacto-fermentarea și au ceva mai multă experiență.
Sunt multe informații. Încerc să le adun, să le înțeleg, să le aplic.
Am adunat câteva informații care sper să vă fie utile și să vă motiveze pentru a folosi la maxim bunătatea alimentelor lacto-fermantate
Prepararea alimentelor lacto-fermentate este cea mai simplă dintre toate tehnicile de preparare a alimentelor. Din partea noastră necesită să alocăm foarte puțin timp și efort de lucru. Bacteriile vor lucra pentru noi, ne vor predigera mâncarea așa cum procedau mamele odinioară când nu existau mixere de mână sau blendere…, mestecând în propria gură bolul alimentar menit bebelușului.
Lacto-fermentarea legumelor este mai simplă decât pare. Dacă doriți, puteți începe imediat cu legumele pe care le aveți la îndemână! Numeroasele beneficii ale lacto-fermentării sunt la îndemână. Doar să vă faceți curaj să începeți. Odată ce veți gusta un produs lacto-fermentat creat de propriile mâini, nu veți mai abandona această metodă de pregătit legume.
Fiecare rețetă ar putea fi redusă la această formulă:
Ingredientul de fermentat + Sare + Apă + Condiment – Oxigen + Timp = Aliment lacto-fermentat.
Sau mai simplu:
INGREDIENT + SARE – OXIGEN
Pentru a produce o lacto-fermentare, adăugăm sare la legume și limităm contactul cu oxigenul.
Acest lucru creează un mediu ideal pentru dezvoltarea bacteriilor bune (bacteriile lactice), care vor respinge microorganismele nedorite.
Astfel vom obține legume care sunt perfect sigure de mâncat, cu un gust delicios.
Ingrediente de bază pentru legume lacto-fermentate: Legume, Bacterii, Sare, Apă (numai dacă legumele nu produc suficient lichid și trebuie să facem saramură)
Începem cu legume cum ar fi varza, morcovii și sfecla.
Le spălăm și le tăiem/pregătim pentru fermentare. Putem spăla legumele cu apă curentă, dar trebuie să ținem cont că bacteriile lactice trăiesc pe cojile legumelor. Neavând aceste bacterii, nu putem obține lacto-fermentarea! Le spălăm blând cu o perie.
Le tăiem sau le radem prin răzătoare. Le așezăm în vasul de fermentare. Le presăm cu greutatea. Adăugăm saramura și închidem vasul. Îl așezăm la fermentat. După ce se termină de fermentat, îl dăm la rece pentru a nu se strica.
Câteva lucruri despre ingrediente și ustensile
Legume
Dacă o legumă este comestibilă crudă, atunci va fi o legume lacto-fermentată comestibilă. Orice tip de legume se pot lacto-fermenta! Gustul și textura lor se vor schimba cu siguranță. De asemenea vor fi și îmbunătățiri în ce privește valoarea nutritive.
Bacteriile
Bacteriile cu acid lactic (LAB) se află în solul câmpului și migrează pe legume pe măsură ce acestea cresc. Când sunt recoltate legumele, acestea sunt pline de bacterii lactice. Așadar, de obicei, nu este nevoie să adăugăm starter de lacto-fermentare.
Cu toate acestea, dacă dorim să accelerăm procesul de fermentare sau dacă dorim să faceți acest lucru într-un mediu mai controlat, există două tehnici:
Adăugați o bacterie lactică pentru cultura legumelor.
Adăugăm saramură dintr-unul din borcanele anterioare de legume fermentate (acest lichid este plin de bacterii lactice).
Sare
Sarea are un rol important în fermentarea legumelor.
Pe de o parte, ajută la începerea procesului de fermentare prin promovarea dezvoltării bacteriilor bune, limitând în același timp dezvoltarea microorganismelor nedorite. Pe de altă parte, ajută la păstrarea texturii legumelor.
Important atunci când alegem să cumpărăm sare să fie scris pe etichetă doar atât: sare. Să fie lipsită de iod și agenți anti-aglomeranți. Iodul împiedică fermentarea, în timp ce agenții anti-aglomerare pot perturba gustul.
Putem folosi sare de mină sau sare de mare. Noi avem de la Praid.
Câtă sare adăugăm?
Adăugarea a 2% din greutatea legumelor de sare este de obicei adecvată.
Dacă nu există suficientă sare, fermentația nu va funcționa. Cu cât este mai multă sare, cu atât fermentația va fi mai lentă și legumele vor rămâne mai crocante. Cu toate acestea, dacă utilizăm prea multă sare, fermentația va fi necomestibilă!
Pentru legumele lacto-fermentate consumate în mai puțin de 3 luni adăugăm 2% sare din greutatea legumelor. Pentru legumele lacto-fermentate pe care dorim să le păstrați mai mult de 6 luni, este adecvată o concentrație de 3-4% sare. În orice caz, nu utilizăm niciodată mai puțin de 1%.
Există două moduri de a adăuga sare:
Sărare uscată
Sarea uscată o utilizăm atunci când legumele pot elibera lichid după presare (varză, morcovi, ceapă, etc. …).
Procentul de sare se aplică greutății legumelor. De exemplu, pentru o rețetă de varză murată cu 2% sare, cântărim varza și adăugăm 2% sare. De exemplu, dacă avem 1 kg de varză, vom avea nevoie de 20g de sare (1000 x 2%).
Saramură
Saramura va fi utilizată atunci când legumele utilizate nu își pot produce propriul lichid, de exemplu atunci când doriți să fermentați bucăți întregi sau mari de legume sau când dorim să avem mai multă zeamă.
Când e vorba să pregătim saramura necesară, putem avea ceva dificultăți în aprecierea cantității necesare. Am băgat de seamă că e nevoie de jumătate din cantitatea recipientului, adică la un borcan de 4 litri plin cu legume, am văzut că intră cam 2 litri de saramură. Eu pregătesc mai multă ș ice rămâne, o păstrez. Mai tot timpul am o sticlă cu saramură pregătită pe blatul din bucătărie și orice legume sau coji de pepene nefolosite aterizează într-un borcan peste care torn saramură și închid cu capac și-l plasez în beci.
Pentru a face calculele mai ușoare: 1 litru de apă este egal cu 1 kg (1000 g) de apă. Așa că adăugăm la 1 litru de apă 20 de grame de sare sau 30-4-g. amestecăm să se dizolve și e gata saramura.
E bine să folosim sare fină pentru căă se dizolvă mai repede. Eu folosesc o râșniță de cafea pentru a o face fină.
Apă
Apa se folosește numai dacă murăm legumele în saramură. Orice apă este potrivită, dar e nevoie să avem grijă cu clorul. Dacă apa este clorurată, o lăsăm să se odihnească într-un borcan deschis înainte de a o amesteca cu legumele. Clorul se va evapora în aproximativ 30 de minute.
Secretele lacto-fermentării
Ferirea de oxigen
O lacto-fermentare este o fermentație anaerobă, ceea ce înseamnă că nu necesită oxigen. Bacteriile lactice sunt singurele care pot crește într-un mediu sărat, acid și, mai presus de toate, fără oxigen.
Dimpotrivă, dacă oxigenul intră în borcan, mucegaiurile și drojdia se pot dezvolta, ceea ce face ca preparatul să nu fie potrivit pentru consum.
Dacă dorim să obținem o lacto-fermentare super bună fără mucegai, avem nevoie de o strategie pentru a limita prezența oxigenului!
Când presăm legumele într-un borcan cu sare, sarea va face în mod natural să iasă apa din legume.
Această saramură naturală va scufunda legumele, creând un mediu fără oxigen. Dacă adăugăm saramură, trebuie să scufundăm legumele în ea.
Menținerea legumelor scufundate în saramură sau propria zeamă cu sare este cea mai importantă parte a lacto-fermentației legumelor.
Pentru a menține legumele scufundate, se folosește de obicei o greutate sau o contragreutate care este plasată pe suprafața legumelor care urmează să fie fermentate.
Există mai multe lucruri care pot fi folosite ca greutăți:
Greutăți de sticlă, o bucată de marmură, o farfurie mică din porțelan, prese de muraturi din plastic, greutăți de fermentație ceramic. Pe cât este posibil, alegem plastic sau sticlă alimentară. Aciditatea și sarea pot degrada unele metale și minerale, cum ar fi rocile.
Eu folosesc de obicei sticlă sau un cotor de varză sau broccoli când am.
Lăsăm dioxidul de carbon (CO₂) să iasă
Odată ce punem legumele în borcane, înșurubăm capacul. Fermentarea va crea dioxid de carbon gazos (CO₂). Acest lucru este normal, dar nu vrem ca borcanul nostru să explodeze! Așa că îl lăsăm să iasă. Pentru a evacua CO₂ (fără a lăsa oxigenul să intre) sunt disponibile mai multe opțiuni:
Folosim un dispozitiv de blocare a aerului care permite CO₂ să iasă în timp ce împiedică pătrunderea aerului.
Lăsăm capacul deșurubat (¼ de rotație) pentru prima săptămână, apoi îl punem în frigider.
Deschidem ușor capacele o dată sau de două ori pe zi pentru a lăsa gazul să iasă.
Utilizăm borcane cu capac din sticlă și garniture din plastic (Acestea sunt preferatele mele!). Aceste borcane permit eliminarea gazului din cauza îmbinării din cauciuc.
Ambalare sub vid: tehnică foarte practică pentru realizarea de porții mici.
Dacă deschidmi borcanul, îl punem în frigider pentru a încetini fermentația și a evita contaminarea cu alte bacterii.
Menținerea temperaturii optime
Cu cât este mai fierbinte, cu atât fermentația va fi mai rapidă. Sub 15 ° C (59 ° F), fermentarea va fi foarte lentă. Peste 30 ° C (86 ° F), fermentarea nu va fi optimă.
În general, temperaturile ambientale sunt perfect potrivite pentru fermentarea acasă.
Dacă nu vă grăbiți și aveți acces la o cameră rece, temperatura ideală pentru o conservare îndelungată este între 10 și 15 ° C (50 până la 59 ° F).
În frigider (între 0 și 4 ° C, sau 32-40 ° F), fermentația se va opri aproape complet. Prin urmare, este locul ideal pentru a vă pune borcanul cu varză murată pe jumătate, dacă nu doriți să se dezvolte mucegai.
Lungimea corectă a fermentației
Durata fermentației depinde de… gustul dumneavoastră! Cu cât fermentația este mai lungă, cu atât legumele vor deveni mai acide și mai delicate.
Unor oameni le plac legumele care au fermentat foarte mult timp, în timp ce alții preferă să lase legumele să fermenteze mai puțin de o săptămână. Toate gusturile sunt diferite!
Viteza de fermentare depinde de mai mulți factori:
Temperatura (este mai fierbinte, fermentarea este mai rapidă)
Dimensiunea legumelor (bucățile sunt mai mici, fermentația este mai lentă)
Cantitatea de sare (mai multă sare = fermentare mai lentă)
Tipurile de legume
Prin menținerea scurtă a timpului de fermentare, ne putem obișnui cu gustul legumelor fermentate și avem mai puține șanse de a nu ne reuși fermentarea.
Alegerea unui vas de fermentare
Există multe tipuri de vase de fermentare. Câteva exemple:
Borcane de sticlă obișnuite cu capac. Cu toate acestea, acest tip de recipient nu tolerează presiunea și aciditatea lacto-fermentării, iar capacul poate rugini în timp. Mai multe accesorii de fermentare sunt concepute pentru aceste tipuri de borcane.
Borcane de sticlă cu capac de sticlă: aceste borcane cu capac articulat din sârmă și garnitură de cauciuc sunt potrivite. Nu sunt necesare tehnici speciale pentru evacuarea CO₂, deoarece acesta va putea scăpa singur prin garnitură.
Borcan speciale de fermentare.
Borcan din ceramică: metodă tradițională. Borcanele vin cu o greutate și sunt uneori echipate cu un capac cu jgheab de apă (efect airlock).
Pungă sigilată sub vid: foarte practică pentru un restaurant, pentru porții mici sau pentru a face teste. Fără oxigen, garantat! Cu toate acestea, produce deșeuri din plastic.
Capace special de fermentare
Soțul meu a confecționat un capac special pentru fermentare…
Repetăm ceva mai precis:
1. Pentru a nu se forma mucegai sau alte nereguli, trebuie să lucrăm curat în timpul fermentării. În special, borcanul pentru ferment trebuie să fie foarte curat. Nu trebuie neaparat sterilizate borcanele.
2. Sarea pentru saramură trebuie să fie naturală. Nu utilizăm sare cu iod sau fluor adăugat.
3. Din experiență, bacteriile lactice benefice se simt mai confortabil folosind apă de izvor decât folosind apă de la robinet. Am observat asta foarte cu aluatul meu pentru coacerea pâinii. Prin urmare, recomand și utilizarea apei de izvor și la murături.
4. În timpul fermentării, legumele trebuie întotdeauna acoperite cu saramură suficientă. Prin urmare, dacă este necesar, mai adăugăm saramură dacă s-a scurs prea multă în timpul procesului de fermentare. Chiar dacă legumele sunt împinse în sus de gazul produs, amestecăm o dată, astfel încât gazul să poată ieși și împingem legumele în jos în saramură.
5. Timpul exact de fermentare depinde de diverși factori și, prin urmare, poate fi specificat numai în perioade relativ lungi de timp.
Reguli generale:
– Cu cât este mai rece, cu atât procesul de fermentare este mai lent. Aceasta înseamnă, de exemplu, că fermentarea durează mai mult într-o bucătărie puțin încălzită iarna decât vara.
– Bacteriile lactice se înmulțesc și determină procesul de fermentare. Deoarece nu se adaugă culturi inițiale în fermentația tradițională, culturile de acid lactic provin din mediu, de exemplu din legumele folosite și din aer. Prin urmare, este recomandabil să folosim legume ecologice de calitate.
– Odată cu prima fermentație, puținele bacterii lactice care trăiesc pe legume trebuie să se înmulțească din greu și asta necesită timp. Dacă dorim să obținem un nou ferment mai rapid după prima fermentație, putem adăuga o lingură-două de saramură veche la noul ferment. Acest lucru înseamnă că există mai multe bacterii lactice în borcan chiar de la început și procesul de fermentare începe mai repede.
6. În timpul procesului de fermentare, trebuie să ne uităm la ferment din când în când și, de asemenea, să-l testăm. Ne uităm atent, mirosim și apoi gustăm:
– Ce vedem: în timpul procesului de fermentație, putem vedea inițial formarea de gaze (bule mici care se ridică atunci când mișcăm borcanul puțin. De-a lungul timpului, saramura devine ușor tulbure.
– Când mirosim: Fermentul are un miros ușor acru, nu la fel de înțepător ca oțetul, ci mai blând.
– Când gustăm: La început, are un gust la fel de pur ca ingredientele proaspete, doar puțin sărat din cauza saramurii. Pe măsură ce fermentația crește, gustul devine mai acru. Și aici, aciditatea nu este ca cea a oțetului, ci mai blândă. Are un gust tipic de acid lactic.
Câteva pagini web de unde învăț
https://www.facebook.com/fairment/
https://www.genussakademie.bayern/milchsaure-gaerung/
SITE-URI INTERNAȚIONALE UTILE
- https://revolutionfermentation.com/
- https://www.culturesforhealth.com/learn/
- https://www.fermentedfoodlab.com/
- https://www.thefermentary.com.au/
- http://phickle.com/roastedpotatoes/#more-4964
- https://www.backdoorsurvival.com/a-preppers-guide-the-best-way-to-store-herbs/#canning-pickling
- https://www.reddit.com/r/fermentation/comments/ou2t7h/tangy_beety_goodness_10day_ferment_with_caraway/
https://www.flfermentfest.com/media1
https://rum.activehealthrt.com/gde-soderzhitsja-tanin.php despre tanin
Lacto-fermentation: A Guide To Fermenting Vegetables
https://www.thespruceeats.com/how-lacto-fermentation-works-1327598
De ce să mănânci alimente lacto-fermentate?
Știi, te-aș ruga să te interesezi cum am putea prepara alimente lacto-fermentate, că am citit undeva cum că mi-ar fi bune pentru durerile mele…
Alimente lacto-fermentate? Adică produse din lapte?
Nu neaparat.
Dar atunci la ce te referi?
Păi caută și tu pe internet și vezi…, mi-a spus soțul anul acesta pe la sfârșitul lunii mai…
Și am început să caut pe internet. Și de atunci, tot caut și mă tot minunez de lucrurile pe care le descopăr cu privire la alimentele lacto-fermentate, la bunătatea lor pentru sănătate.
Așa am pătruns într-o lume fascinantă, lumea lacto-fermentării, în care vă invit să veniți și voi.
Povestea noastră
Soțul meu are de câțiva ani o problemă de sănătate care i-a produs multe și mari dureri articulare. A avut genunchiul umflat doi ani și multe reprize de dureri chinuitoare.
A observat că durerile se acutizau uneori imediat când mânca anumite alimente. Dureri crunte avea mai ales când mânca vreun produs care conținea zahăr adăugat (fie alb, fie brun).
Am căutat remedii și am cheltuit destui bani…
Am căutat să aflăm cauzele simptomelor. Am citit despre cauzele simptomelor. Într-un final, soțul meu a aflat despre existența afecțiunii numită intestin permeabil. Și și-a dat seama că toată problema era acolo, înăuntru, în intestine.
Slăbise foarte mult. Nu asimila nimic din toate bunătățile ce le mânca.
A făcut un program de detoxifiere destul de scump. Nimic.
A aflat mai apoi de bunătatea chefirului preparat în casă și s-a pus pe mâncat chefir dimineața, la amiază și seara, și noaptea. Avea foame teribilă noaptea. Mai mânca și puțină pâine cu maia sălbatică pe care o coceam în casă.
A ținut-o tot într-un chefir o lună și ceva. Când i s-a cam acrit de atâta chefir, m-a rugat să mă documentez cum aș putea să-i prepar fructe lacto-fermentate și alte legume în afară de varză și castraveți.
Din prima căutare pe internet, am găsit multe informații despre alimente lacto-fermentate. În mare, era vorba despre bineștiutele murături în saramură. Așa că am mers la piață și am cumpărat tot felul de legume și fructe și m-am așternut pe treabă. Așa am început călătoria în fascinanta lume a fermentației.
În fiecare sâmbătă, apar pe blatul din bucătărie noi borcane frumos colorate. V-am arătat la vremea respectivă noile mele creații.
Așa am început să fermentez totul. Așa am descoperit bunătatea alimentelor lacto-fermentate.
Am căutat informații și lămuriri. Treaba e simplă: legume/fructe, sare și apă. Dar sunt o mulțime de lucruri implicite.
Am continuat căutările. Am fost surprinsă să găsesc informații numeroase în alte limbi. Treaba asta cu lacto-fermentarea e o adevărată revoluție pe la alte popoare!
Subiectul este vast. Lucrez să adun informații, să le structurez și să le prelucrez pentru a vi le pune la îndemână.
Nu-mi puteam imagina cât de minunată este lumea lacto-fermentației. Murăturile erau ceva insignifiant pentru mine până toamna trecută.
Când era de pus varza, când soacra mea ne ruga să cumpărăm varză pentru pus la murat, mă apuca așa o stare de nervozitate, pentru că nu se prea mânca, doar se folosea de câteva ori la sarmale și în vară mirosea beciul de-ți pica nasu. Eu nu mâncam varză murată. Știam de la terapeutul meu că nu e digestibilă varza murată gătită și dădeam deoparte foaia de varză de pe sarmale… Uitasem cum mâncam acasă, când eram copil, varză murată, cum o tăiam fin și o stropeam cu ulei și o mâncam cu mămăligă rece…
În timpul perioadei de urgență, un prieten medic ne-a sfătuit să bem zeamă de varză pentru un plus de vitamina C. Nu pusesem varză în toamna lui 2019 și am cerut moare de la o precupeață. Ne-a adus o sticlă. Am băut-o cu plăcere. A doua sticlă n-a mai fost ca prima. Era prea sărată și cu gust neatrăgător. Așa că, în toamna lui 2020, anul trecut, mi-am luat inima în dinți și mi-am pus singură varză la murat.
Nu prea am nimerit-o. S-a cam muiat varza, dar moarea a fost excelentă. Am adăugat mult hrean, cimbru, mărar. Avea un gust bun de tot. Am pus la murat și câteva borcane de 4 litri cu conopidă. Soțului i-a plăcut mult de tot conopida murată. Feliuțele de sfeclă adăugate îi dăduseră saramurii o culoare rozalie îmbietoare. Soțul mânca conopida iar eu beam zeama.
Astfel, în luna mai 2021, eram deja familiarizată oarecum cu gustul murăturilor. Dar nu mi-ar fi trecut prin cap că aș putea fermenta cireșe… Ratam astfel cel mai fenomenal gust de pe lume!!!
Descoperirea lacto-fermenației este o nouă aventură culinară pentru mine.
M-a cuprins un entuziasm asemănător celui din 2007 când am descoperit fenomenala Terapie prin alimentație, în urma căreia a mai fost posibil să mai nasc încă doi copii după două pierderi de sarcină… Despre toate acestea am povestit în cărțile mele.
Bunătatea alimentelor lacto-fermentate
Alimentele lacto-fermentate ne oferă o mare plăcere a gustului. Fermentația dezvoltă aroma într-un mod incredibil.
Îmi aduc aminte de vremea Terapiei când nutriționistul îmi cerea să mănânc zilnic multe legume crude. A fost tare provocatoare vremea aceea! Aveam așa-zisele legume preferențiale care se schimbau la trei săptămâni. O dată am avut la preferențiale dovlecel crud. Am mâncat zilnic, timp de trei săptămâni, dovlecel crud, pe lângă alte câteva legume. Am mâncat atâta dovlecel de mi s-a aplecat. Ani la rând, nu am mai pus gura pe dovlecel crud.
Dar când am desfăcut un borcan cu dovlecel murat în saramură (lacto-fermentat) cu usturoi și mărar, am fost copleșită de plăcerea gustului și a mirosului.
Nu puteam descrie ce simțeam. Era așa un buchet de chestii plăcute pe care nu le puteam descrie. Era ceva care m-a cucerit din prima și de care nu mă mai săturam. Era ceva atât de diferit față de ce știam eu despre dovlecel!
Ah, îmi plac alimentele lacto-fermentate! Îmi vine să strig în gura mare: Mâncați murături, oameni buni!
Pe lângă toate acestea, ceea ce ce mă atrage cel mai mult de alimentele lacto-fermentate este ceva mai mult decât stimularea papilelor gustative. Preparând alimente lacto-fermentate și mâncându-le zilnic realizezi o conexiune mai profundă cu Pământul și cu cei mai mici locuitori ai săi: bacteriile și ciupercile.
De aceea sunt extrem de fascinată să urmăresc acest proces numit lacto-fermentare!
De când consum zilnic alimente lacto-fermentate (kefir, pâine cu maia sălbatică, murături în saramură):
Am o stare de bine nemaiîncercată până acum
Mi s-a reglat scaunul, căci aveam probleme cu constipația.
A fugit depresia
Mi s-a tăiat nevoia de dulce…
Am o digestie ușoară
Și kilogramele în plus se topesc încetișor.
CE ESTE LACTO-FERMENTAȚIA?
Termenul de fermentație este derivat din verbul latin „fermentare”, a cărui rădăcină este „fervere”, și înseamnă „fierbere” (conform Dicționarului etimologic). În tehnologia bucătăriei, poate fi definită ca descompunerea / fermentarea substanțelor organice cu ajutorul microorganismelor în condiții controlate.
În funcție de microorganismele implicate în procesul de fermentație, putem vorbi despre diferite tipuri de fermentații. Fermentarea produce, de exemplu, alcool, oțet, diverse produse din lapte acru, dar și aluat folosit pentru dospirea pâinii.
La fermentarea legumelor, bacteriile se găsesc în mod natural la suprafața plantelor. Deoarece în acest univers de microorganisme predomină speciile bacteriene Lactobacillus, acest tip de fermentație se numește lacto-fermentare, adică fermentația acidului lactic.
Bacteriile aparținând genului Lactobacillus care cresc într-un mediu anaerob au fost mai întâi isolate (descoperite) în iaurt, dar nu au nimic de-a face cu laptele în sine, așa că pot mânca în condiții de siguranță murăturile produse cu ajutorul lor și persoanele care nu pot consuma produse lactate.
Aceste microorganisme sunt hrănite de diferiți carbohidrați / zaharuri din alimente și produc acid lactic (chimic nu are nici o legătură cu laptele!).
Pentru ca acest proces de fermentare să aibă loc în condiții controlate fără erori, vom avea absolut nevoie de trei lucruri:
Temperatură constantă, optimă (în mod ideal 18-22 ° C și protecție împotriva razelor solare directe)
Protecție împotriva contaminării (vas de fermentare curat, mediu anaerob, soluție de sare cu concentrație adecvată) Puțină răbdare și multă, multă atenție iubitoare.
Sunt diferite tipuri de fermentație alimentară și fiecare este determinat de organismele implicate în proces. Microbii specializați în transformarea anumitor substanțe în altele pot produce o varietate de alimente și băuturi. Există trei tipuri distincte de fermentare pe care oamenii le folosesc de multă vreme:
Fermentarea acidului lactic.
Noi ne concentrăm pe fermentarea lactică, în care se produce acid lactic, pentru că este cel mai sănătos tip de fermentație. Alimentele create de acest tip de fermentație se numesc alimente lacto-fermentate, numite și murături. Dar nu toate murăturile sunt lacto-fermentate. Murăturile opărite și cu oțet nu mai conțin acid lactic și probiotice.
Oamenii au început să fermenteze alimentele cu mult înainte ca să înțeleagă știința din spatele procesului. Astăzi, în urma descoperirilor științifice, știm de ce fermentația, nu numai că face alimentele, cum ar fi pâinea cu aluat, brânza și vinul să aibă un gust mai bun, ci și să ne mențină în viață sănătoși.
BENEFICIILE ALIMENTELOR FERMENTATE
Dovezi din ce în ce mai multe arată că alimentele fermentate au beneficii pentru sănătate mult mai multe față de alimentele din starea lor naturală. Acest lucru este atribuit în principal compușilor produși de bacteriile lactice.
De exemplu, în timpul fermentării laptelui, bacteriile produc un compus de scădere a tensiunii arteriale cunoscut sub numele de inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinii (inhibitor ECA). Prin urmare, laptele fermentat poate ajuta la tratarea tensiunii arteriale crescute.
Un alt exemplu este kimchi, o varză fermentată tradițional în Coreea. Aceasta conține o varietate de aminoacizi și alți compuși bioactivi care s-au dovedit a reduce bolile de inimă și ajută la combaterea inflamației, a anumitor tipuri de cancer, a infecțiilor și a obezității.
De asemenea, alimentele fermentate precum laptele, varza murată și măslinele sunt surse bogate de bacterii vii. Aceste bacterii pot contribui la sănătate într-un mod similar cu cel al probioticelor, susținând funcțiile intestinale și imune.
Alte beneficii potențiale ale alimentelor lacto-fermentate includ:
Conținut crescut de nutrienți: Fermentarea crește disponibilitatea nutrienților în alimente. De exemplu, fierul este mai ușor absorbit din legumele fermentate decât cel din cele nefermentate.
Reducerea inflamării: alimentele fermentate pot reduce numărul de molecule inflamatorii, pot crește activitatea antioxidantă și pot îmbunătăți bariera de protecție a intestinului.
Sănătate îmbunătățită a inimii: s-a constatat că iaurtul și laptele fermentat reduc tensiunea arterială și nivelul colesterolului.
Susținerea funcției imune: Unele dintre bacteriile lactice s-au dovedit a avea efecte imunostimulare, antivirale și antialergenice.
Proprietăți de combatere a cancerului: laptele fermentat este asociat cu un risc mai scăzut de anumite tipuri de cancer, iar unele tulpini s-au dovedit chiar că omoară și inhibă creșterea celulelor canceroase în studiile cu eprubete și animale.
Control mai bun al zahărului din sânge: multe alimente fermentate, cum ar fi kimchi, lapte fermentat, s-au dovedit a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și controlul zahărului din sânge.
Controlul greutății: consumul de alimente lacto-fermentate contribuie la pierderea în greutate și la un control mai bun al greutății.
Funcția creierului îmbunătățită: S-a demonstrat că produsele lactate fermentate îmbunătățesc funcția cognitivă la adulți și la persoanele cu boală Alzheimer, dar sunt necesare mai multe cercetări.
Simptome reduse ale intoleranței la lactoză: Deoarece lactoza este descompusă în timpul procesului de fermentație, persoanele cu intoleranță la lactoză pot tolera uneori produsele lactate fermentate, cum ar fi iaurtul și brânza dulce.
Pe scurt:
Lacto-fermentarea folosește bacterii lactice pentru a conserva alimentele simplu și eficient.
Alimentele lacto-fermentate pot spori sănătatea inimii și a creierului. Pot oferi beneficii antiinflamatorii, de combatere a cancerului, de stimulare a imunității. Sunt antidiabetice și anti-obezitate.
Multe alimente fermentate au un gust excelent și pot fi ușor încorporate în dieta oricărui mofturos. Acestea includ băuturi răcoritoare și feluri de mâncare, cum ar fi varza murată și kefirul.
Nu trebuie decât să le prepari și să le consumi consecvet.
E suficient ca să mâncăm zilnic 250 de grame de alimente lacto-fermentate.
Baie în lacurile sărate din Ocna Sibiului
Nimic nu este mai relaxant pe lumea asta decât să înot.
Înotând, senzații vechi, de pe vremea când mă aflam în burtica mamei, se retrezesc…
Am descoperit bucuria de a înota acum ceva ani. Și asta s-a petrecut la Ocna Sibiului. Nu știu/nu pot să înot decât în lacurile sărate de la Ocna Sibiului. Apa sărată mă ține la sufrafață și pot să mă mișc în voie și să mă bucur de șederea în apă.
Ce fantastic e să mergi pur și simplu prin apă drept în mijlocul lacului Brâncoveanu….!!!
Băile la Ocna sunt cu dichis. Nu se potrivește nicicum. Ori e apa caldă și rece afară, ori e apa rece și afară e cald…
Poți să nimerești și să fie ambele potrivite și plăcute. Dar asta doar la nimereală. Dar poți să nimerești o vreme urâtă și să-ți pară rău că ai ales să-ți petreci concediul la Ocna Băi…
Dacă însă locuiești în Sibiu, băile Ocna Sibiului sunt o mare binecuvântare. Mai ales dacă stai aproape de intrarea pe autostradă. În 20 de minute ești în lac și te răcorești. E păcat să nu profiți de această înlesnire.
Îmi place mult să merg la baie la Ocna Sibiului. E fascinant să stai în apă la murat…și să asculți tot felul de povești. O plăcere aparte e să ascult dialoguri în diferite limbi: italiană, germană, maghiară.
Te și apucă oftica când vezi oameni care vin în locurile noastre de la sute de kilometri depărtare și noi, la doar 20 de minute de mers cu mașina, nu venim.
Îmi amintesc de vremea când nu aveam mașină. Eram la începutul căsniciei. Ne plimbam pe lângă muzeul satului și priveam la șirul nesfârșit de mașini care urcau la Păltiniș. Erau mașini din toată țara și cu numere străine… Veneau la Păltiniș în week-end sau în concediu, iar noi, care locuiam aici aproape și nu urcasem decât o dată…
Și ne-am propus ca atunci când ne vom lua mașină să valorificăm mai întâi la maxim resursele care se află împrejurul nostru, să ne descoperim frumusețile ce se află la câțiva kilometri de noi și apoi să hălăduim pe aiurea…
Să revenim la Băile Ocna Sibiului!
Anul acesta, am fost prima dată la Ocna pe la începutul lunii mai.
Am descoperit un fenomen despre care auzisem printre poveștile de pe lac… (cică un neamț face baie în lacurile de la Ocna și iarna…), apa era fierbinte și afară un soare de mai, încă firav…
Ne-am bucurat enorm de câteva zile de baie. Mai ales că intrarea era gratuită.
Au urmat ploile de primăvară care s-au lungit.
Am revenit la Ocna în iunie, cu o săptămână înainte de vacanța copiilor. A fost foarte bine. Mergeam după serviciu. Ajungeam pe la ora 17 și stăteam la soare până la ora 18 când puteam intra cu reducere la jumătate. 15 lei de adult!
Se făcea o coadă la bilete. Noi eram deja acolo dinainte…
Am mers în concediu la mare.
Trei zile faine, după care a venit furtuna și se anunța vreme rea vreo 4 zile. Am luat drumul Băilor Felix…
A fost frumos la Felix, mai ales copiilor le-a plăcut la Aqua park… și mie că am învins frica și m-am dat pe toate toboganele
Dar prea mare cheltuială și condiții sub așteptări…
Tânjeam după lacul Brâncoveanu…
Am revenit la Ocna. Dacă e vreme bună mergem, dacă nu, stăm acasă…
De la ora 20, intrarea e gratuită. Așa că am continuat să tot mergem la Ocna.
Aseară, la ora 20 când am ajuns, apa era caldă și răcoare afară…
Ne țineam scufundați în apă până la gât. Ne-am murat bine o oră… Murături înăuntru, murare pe dinafară…
Admiram norii, care mai de care mai interesanți.. și ne gândeam: Ce mare binecuvântare avem cu Băile Ocna Sibiului.
Dacă locuiești în Sibiu, e păcat să nu primești această binecuvântare!
Hai și tu la baie la Ocna!
Coji de pepene verde și usturoi lacto-fermentate
Nebunia lacto-fermentării continuă!!!
Coji de pepene verde și usturoi lacto-fermentate!!!
Coji de pepene verde și usturoi lacto-fermentate
Nicio mâncare de vară mai delicioasă decât o felie mare de pepene verde, rece, crocantă, suculentă! Compus din 92% apă și plin de electroliți, pepenele roșu bate toate mâncărurile. Îl mănânci și ca o modalitate delicioasă de rehidratare într-o zi fierbinte sau în timpul pauzei la serviciu!
Pepenele nu numai că este delicios, ci și un aliment bogat în nutrienți. Cu 43 de calorii pe cană, pepenele are un conținut ridicat de vitamine (în special A și C) și o sursă bună de potasiu, magneziu și licopen. Surprinzător, substanțele nutritive nu se găsesc numai în miezul roșu. Coaja de pepene verde este, de asemenea, comestibilă, conținând aminoacidul citrulină, care are efecte antioxidante. Citrulina se transformă și în arginină, un aminoacid vital pentru inimă și o circulație îmbunătățită. Puteți ronțăi coaja sau o puteți face suc, dar o metodă mai gustoasă este de a o mura, de a o lacto-fermenta în saramură!
Coji de pepene lacto-fermentate
Pepenele și coaja de pepene verde a fost lacto-fermentată (murată) de-a lungul timpului. Astfel de murături sunt populare în sudul Statelor Unite (au fost găsite rețete care datează din războiul civil) și în bucătăria rusă. Procesul de lacto-fermentare conferă acel gust și textură distincte, iar aroma usturoiului, mărarului și saramurii este baza neutră (similară cu castraveții) a crustei de pepene verde.
Fermentul este destul de rapid (4 zile). Așadar, data viitoare când vă răcoriți cu o felie suculentă de pepene verde, nu aruncați coaja (noi am comis această fărădelege zeci de ani!), preparați în schimb niște murături delicioase!
Rețeta:
Timp de fermentare: 4 zile
Ingrediente
Coaja de pepene verde (spălată, carnea roșie îndepărtată)
Saramură cu 2% concentrație de sare. Mai exact: la 1 litru de apă adăugăm 20 g sare gemă. Amestecăm până se topește.
Mărar (crenguțe sau capete)
Usturoi (2-3 căței sau mai mult dacă vă place!)
Boabe de piper, semințe de muștar, (opțional)
Frunză de dafin
Recipient de fermentare
Greutatea așezată deasupra bucăților de coajă pentru a le ține în saramură
Procedură:
1. Tăiem coaja de pepene în bucățele.
Îndepărtăm partea verde de deasupra (Se poate și cu ea). Se împachetează în borcan, alternând cu usturoi, mărar și condimente.
2. Păstrăm la temperatura camerei. Probă după 3 zile. Adăugăm încă o zi dacă avem nevoie de mai multă aromă și textură.
3. Îl dăm la frigider și-l servim rece pentru o claritate maximă
GHici ce am la prânz la serviciu azi?
Pentru mai multe informații despre bunătatea pepenelui am adăugat un copy paste:
Beneficiile pepenelui rosu – De ce să consumi mai mult
Autor: Dr. Oana Cuzino , Medic Primar Geriatrie, Doctor în Științe Medicale, Expert DOC
Pepenele rosu este un fruct ideal de vara, deoarece ofera hidratare si este revigorant. Dintre toate fructele pe care le cunoastem, pepenele rosu este fructul care contine cea mai mare cantitate de apa.
Substantele nutritive din pepenele rosu
El ofera saruri minerale, evidentiindu-se prin continutul de magneziu si potasiu. In componenta lui gasim si licopenul, o substanta care joaca un rol important in neutralizarea radicalilor liberi. Licopenul se gaseste in toate fructele si legumele rosii. Pe langa magneziu si potasiu, pepenele rosu contine fibre, beta caroten si acid folic.
Celor care sufera de retentie de apa din cauza acidului uric ridicat din organism (inclusiv tensiune arteriala ridicata) li se recomanda pepene rosu, pentru ca stimuleaza diureza. Trebuie sa se ia in considerare ca doua felii de pepene sunt echivalente cu un pahar mare de apa. Insa calitatile pepenelui rosu nu se opresc aici: este foarte important de stiut faptul ca el ajuta la eliminarea toxinelor din organism.
Beneficiile pepenelui rosu
hidrateaza si remineralizeaza, datorita continutului ridicat de apa;
are rol antioxidant, datorita licopenului pe care-l contine;
este ideal pentru scaderea in greutate;
ajuta la curatarea organismului de toxine;
stimuleaza diureza.
Asa cum bine stiti, pepenele se consuma crud, pe stomacul gol, nicidecum dupa masa. Insa, daca, de exemplu, aveti prea mult pepene in frigider si nu mai aveti pofta sa-l consumati ca atare, va puteti pregati un smoothie din pepene adaugand si alte fructe ori condimente (capsuni, zmeura, menta, ghimbir).
Astazi, insa, va provoc la o reteta inedita: Gazpacho exotic de pepene rosu!
Ingrediente:
750 g de pepene rosu (miez)
250 g rosii coapte
jumatate de catel de usturoi
bucata de ardei rosu
jumatate de ceapa
lingurita de otet de mere
un pahar de apa (depinde cat de consistent va place)
4 linguri de ulei de masline
1 varf de sare
Mod de preparare:
Amestecam toate ingredientele in blender, mai putin uleiul. Acesta il adaugam la sfarsit, putin cate putin. Inainte de a servi Gazpacho-ul exotic de pepene, il lasam la frigider cel putin 1 ora, pentru a se raci. Se consuma rece. Inainte de servire, putem adauga si doua sau trei cuburi de gheata. Sa aveti pofte racoroase!
Valori nutritionale pepene rosu
1 cana (152 de grame) de pepene rosu, taiat cubulete, contine:
43 de calorii
0 grame de grasimi
2 miligrame de sodiu
11 grame de carbohidrati (dintre care 9 grame de zahar)
1 gram de fibre.
1 cana de pepene rosu iti va oferi urmatoarele procente de vitamine (doza zilnica recomandata):
17% de vitamina A
21% de vitamina C
2% fier
1% calciu.
Totodata, pepenele rosu contine tiamina (sau vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), niacina (vitamina B3), vitamina B6, acid folic (sau vitamina B9), acid pantotenic (sau vitamina B5), magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru, mangan, seleniu, colina, licopen si betaina. Potrivit expertilor de peste hotare, pepenele rosu contine mai mult licopen decat oricare alt fruct sau alta leguma.
Cum consumi pepenele rosu
Deoarece pepenele este atat de delicios, el poate fi cu usurinta inclus in orice dieta. Ia in considerare urmatoarele ponturi:
Seminte prajite – scoate semintele din pepene si prajeste-le in cuptor, 15-20 de minute, pentru a obtine o gustare delicioasa, pe care o poti face in avans. Incearca sa adaugi doar putina sare, dupa gust.
Bautura delicioasa la blender – pune miezul de pepene rosu si cateva cuburi de gheata intr-un blender, pentru a obtine o bautura rece si racoritoare, care te va hidrata dupa exercitiile fizice sau dupa o zi petrecuta la soare.
In salata – da un strop de gust si de culoare unei salate, adaugand putin miez de pepene rosu, frunze de menta si mozzarella proaspata, asezate pe un pat de frunze de spanac. Stropeste totul cu un dressing cu otet balsamic.
Beneficii pentru sanatate ale pepenelui rosu
Benefic pentru sanatatea inimii – pepenele rosu contine cantitati mari de licopen, care protejeaza celulele si scade riscul de boli cardiovasculare. Un studiu publicat in Jurnalul American pentru Hipertensiune a dezvaluit faptul ca extractul de pepene rosu scade tensiunea arteriala in randul persoanelor supraponderale.
Pepenele rosu contine, de asemenea, si arginina, care reduce acumularea grasimilor in exces si imbunatateste circulatia sanguina.
Proprietati antiinflamatoare – licopenul din pepenele rosu este cel care ofera acestui fruct proprietati antiinflamatoare. Reducerea inflamatiei este benefica in special pentru cei care sufera de artrita.
Hidrateaza – pepenele hidrateaza organismul, iar hidratarea este extrem de importanta, mai ales pe timpul verii. Mai mult decat atat, zeama pepenelui contine cantitati mari de electroliti, de asemenea foarte importanti pentru mentinerea hidratarii si pentru prevenirea insolatiei.
Imbunatateste digestia – pepenele rosu este bogat in fibre, ceea ce inseamna ca digestia este facilitata de consumul de pepene rosu.
Benefic pentru piele si par – pepenele rosu contine vitamina A din belsug, iar aceasta este eficienta in mentinerea pielii si parului hidratate. Totodata, vitamina A stimuleaza regenerarea celulelor de colagen si elastina.
Previne cancerul – datorita continutului ridicat de antioxidanti, pepenele rosu este eficient in prevenirea cancerului. Licopenul s-a dovedit a fi eficient in special in prevenirea cancerului de prostata.
Imbunatateste performantele atletice – zeama de pepene rosu reduce rigiditatea musculare si previne aparitia febrei musculare a doua zi dupa un antrenament intens, care solicita musculatura foarte tare. Intrucat circulatia este imbunatatita de aminoacizii precum arginina, sportivul poate scapa de febra musculara daca mananca in mod constant pepene rosu atunci cand se antreneaza.
Beneficii ale cojii de pepene
Specialistii in nutritie sustin ca nici coaja de pepene nu ar trebui sa fie neglijata intrucat consumul acesteia are, de asemenea, o multime de beneficii pentru organism. Coaja de pepene contine nutrienti precum: vitamina C, vitamina B6, fibre, potasiu si citrulina.
Articolul original:
Indrăznesc să trăiesc sănătos 
Comentarii recente