Unde găseşti brânză maturată în Sibiu
Salutare dragilor!
Pentru că săptămâna viitoare este săptămâna brânzei, permiteţi-mi să vă fac cunoscut un fel de brânză pe care l-am descoperit de curând şi de care sunt foarte încântată, şi anume brânza maturată.
Brânza maturată pe care vreau să v-o fac cunoscută este produsă în localitatea Bungard, judeţul Sibiu şi se găseşte de vânzare la Piaţa producătorilor locali de la Sala Transilvania, piaţa volantă care se organizează în fiecare sâmbătă.
Maestrul Brânzei se numeşte Lucaciu Florin, iar vânzătoarea, este soţia maestrului şi mâna sa cea dreaptă. Doamna Simona este o doamnă minunată, care ne aduce în fiecare sâmbătă tot felul de brânzeturi, de la telemeaua mult dorită de fiicele mele, la brânza maturată preferata mea.
Doamna Simona face tot felul de combinaţii, brânză maturată cu chili, brânză maturată în vin roşu…
Mulţumim doamna Simona! Dumnezeu să vă dea sănătate ca să aduceţi în Sibiu brânză bună mereu.
De ce e aşa de bună brânza maturată faţă de alte soiuri sau tipuri de brânză? De ce este atât de căutată?
În primul rând pentru aromă… Cu cât procesul de maturare, fermentare sau îmbătrânire este mai lung, cu atât aroma este mai concentrată, mai ascuţită. La fel ca un vin bun, şi o brânză învechită bună devine din ce în ce mai bună odată cu vârsta.
Potrivit specialiştilor, majoritatea brânzeturilor necesită o perioadă de maturare sau fermentare de la două săptămâni la doi ani pentru a-și dezvolta și maturiza complet aromele. Brânzeturile care sunt maturate sunt depozitate în pivnițe unde temperatura și umiditatea pivniței sunt menținute la o valoare constantă.
Acești doi factori, adică temperatura și umiditatea, joacă un rol foarte important în determinarea gustului final al brânzei. Maturarea brânzei se face de obicei la temperaturi cuprinse între 10 și 15º C, cu niveluri de umiditate de peste 80%. Unele soiuri sunt chiar depozitate în peșteri în timpul procesului de maturare. Odată ce brânza a fost maturată, fie într-o pivniță sau într-o peșteră, brânza este acoperită cu ceară, pentru a preveni oxidarea ulterioară.
Am extras dintr-o revizuire ştiinţifică, câteva idei despre beneficiile consumului de brânză maturată:
Brânzeturile pot fi făcute din diferite tipuri de lapte și tehnologii de procesare și maturate pentru perioade diferite perioade de timp, rezultând numeroase soiuri cu o mare diversitate în ceea ce privește textura, aromă și forma.
Brânzeturile tari și semitari sunt produse lactate versatile, bogate în nutrienți. Deși acestea sunt foarte apreciate, din perspectiva sănătății, există controverse semnificative în rândul consumatorilor și în comunitatea științifică.
Brânza conține acizi grași saturați, colesterol și sare, care au fost asociate cu riscul de boli cardiovasculare (BCV); cu toate acestea, brânzeturile conțin și o serie de nutrienți care sunt potențial benefici pentru sănătate.
Studiile recente indică faptul că nu toți acizii grași saturați cresc conținutul de colesterol din plasmă în același mod și că unii acizi grași saturați și trans din brânză pot juca un rol benefic în sănătatea umană.
Alte componente sănătoase prezente în brânzeturi sunt acizii linoleici conjugați (CLA) și fosfolipidele din membrana globulară grasă. În acest sens, produsele lactate fermentate au fost propuse ca alimente funcționale cu efect de scădere a colesterolului și, prin urmare, cu efect protector împotriva bolilor cardiovasculare BCV în comparație cu produsele lactate nefermentate.
Există un așa-numit paradox francez, în care s-a observat o mortalitate scăzută din cauza bolilor coronariene, în ciuda aportului mare de brânză de către consumatori.
În timpul fermentației brânzei sunt generate componente bioactive, cum ar fi acidul gamma aminobutiric, care favorizează supraviețuirea microorganismelor probiotice.
Brânza conține și proteine digerabile cu valoare biologică ridicată. În timpul maturării brânzei, cazeinele sunt hidrolizate și se generează peptide cu capacitate antioxidantă. Adăugarea unei culturi adjuvante și a unui timp lung de coacere (maturare) crește formarea de peptide și sporește capacitatea antioxidantă.
Multe dintre vitaminele liposolubile sunt reținute în grăsimea de brânză. Deși unele vitamine solubile în apă pot fi pierdute în timpul scurgerii zerului, folatul, niacina, B12 și riboflavina rămân în cantități suficiente în matricea brânzei pentru a avea un efect semnificativ asupra nutriției umane. Iar bacteriile cu acid propionic sintetizează niveluri considerabile de vitamina B12 în brânzeturile tari.
Brânzeturile maturate sunt o sursă importantă de minerale, în special calciu (Ca) și fosfor (P). Calciul din brânză este foarte biodisponibil datorită formării complexelor cu peptide, iar conținutul său ridicat favorizează excreția grăsimilor și reduce tensiunea arterială. Astfel, brânza fiind o sursă bună a acestui mineral pentru persoanele cu intoleranță la lactoză.
Sodiul (Na) este un nutrient care ar trebui redus în dietă, dar se estimează că brânza adaugă doar aproximativ 5-8% din aportul total de Na. Un studiu recent a raportat că aportul de Na din brânză poate preveni alterarea indusă a vaselor prin reducerea stresului oxidativ, mai degrabă decât aportul de Na din alimente non-lactate. Prin urmare, aportul de brânză poate fi o strategie alimentară eficientă pentru a reduce riscul de BCV la adulții în vârstă sănătoși, fără tensiune arterială sensibilă la sare.
Prin urmare, brânza este un produs foarte apreciat de consumatori iar consumul său a crescut în ultimii ani deoarece, printre alte motive, o proporție semnificativă a consumatorilor îl percep ca pe un aliment sănătos.
Metoda de preparare a brânzei maturate
Am rugat-o pe doamna Simona să ne dezvăluie din tainele preparării brânzei maturate:
Mai multe informaţii ştiinţifice despre tehnologia brânzei maturate găsiţi aici
A se consuma cu moderație
Brânzeturile maturate sunt destul de grase și conțin multe calorii, aşadar trebuie consumate constant, dar cu moderație – 50-100 g pe zi, nu mai mult. Așa vom beneficia de efectele excelente asupra sănătății ale unui component de bază din formula lor: acizii linoleici conjugați (codificați în limbajul medicilor și nutriționiștilor: CLA), care acționează asupra metabolismului).
Brânză maturată de Bungard
…..
Resurse:
https://www.health.harvard.edu/staying-healthy/is-cheese-a-healthy-source-of-probiotics
https://ift.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1750-3841.16793
Chefirul de apă – o băutură probiotică minunată!
Salutare, dragilor!
Sunt foarte entuziasmată pentru că familia mea de bacterii s-a înmulţit!
Da, da, aţi auzit bine, am spus că sunt entuziasmată că mi s-au înmulţit bacteriile! Desigur, este vorba despre bacterii bune, despre bacteriile lactice!
În acest articol, vreau să vă vorbesc despre
Chefirul de apă
Ce este chefirul de apă?
Conform unui studiu realizat de specialişti români, chefirul de apă este o băutură fermentată de casă care a început să primească atenție în cercetarea științifică. Această băutură fermentată este produsă prin scufundarea boabelor cu o cultură simbiotică specifică de bacterii și drojdie (SCOBY) într-o soluție de zaharoză 5-10%, împreună cu diferite fructe uscate și felii de lămâie. De obicei, acest amestec de SCOBY, soluție de zaharoză, fructe uscate și felii de lămâie se lasă la fermentat timp de 1–2 zile la o temperatură de 25–30 °C. Rezultatul acestui proces de fermentare este o băutură carbogazoasă cu o nuanță galben pal și un gust acru plăcut. Important este că băutura rezultată conține niveluri relativ scăzute de zahăr și alcool.
Chefirul de apă include o varietate de compuși care pot oferi beneficii pentru sănătate atunci când sunt consumați, inclusiv cei cu proprietăți antioxidante, antiinflamatorii și antimicrobiene.
Cum am început să prepar chefir de apă
De vreo trei ani, am descoperit minunata lume a alimentelor fermentate şi pe zi ce trece mă tot minunez de vastitatea ei. Alimentele fermentate, mai precis lacto-fermentate, sunt o mare binecuvântare pentru noi, mai ales acum în aceste timpuri când trupurile noastre sunt atât de expuse atâtor neputinţe. Am scris într+un alt articol intitulat de ce să mănânci alimente lacto-fermentate.
Nu vă poticniţi în denumiri. Cuvântul Lacto de aici nu este neaparat despre lapte…
Am descoperit o sumedenie de alimente fermentate care-mi hrănesc trupul şi-mi oferă multă energie şi bucurie.
Descoperirea cea mai proaspătă este chefirul de apă de care sunt foarte încântată.
Am făcut un video rapid în care arăt cum prepar chefirul de apă.
Boabele de chefir de apă, care produc băutura cu aceeaşi nume, sunt diferite de boabele de chefir de lapte.
Boabele de chefir de apă sunt aproape translucide
Pe când cele de chefir de lapte sunt albe, precum bucheţelele de conopidă
Cum am primit boabele de chefir de apă
După ce am văzut cât de benefic este chefirul de lapte, am început să-l fac cunoscut tuturor. Chiar şi la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultăţii m-am dus cu sticla de chefir în geantă şi cu borcănelul de ciuperci de chefir de lapte ca să le arăt cu ce mă mai ocup eu între timp… Am împărţit tuturor celor doritori ciupercuţe şi instrucţiuni de utilizare.
La puţin după acest eveniment, o prietenă, m-a rugat să-i fac rost de ciuperci de chefir de apă pentru că ei nu-i place sau nu-i cade bine laptele. Auzisem de chefir de lapte, dar cum eu acesta se hrăneşte cu zahăr, inamicul meu numărul 1 din acel moment, nu m-a motivat să fac rost, dar dacă m-a rugat prietena mea…
Astfel, am căutat o sursă de boabe. Am întrebat în preajma mea, dar nu am găsit. Câţiva cunoscuţi mi-au spus că au avut cândva chefir de apă, dar l-au pierdut nici ei nu ştiu cum, ori că au plecat în concediu şi le-au murit, ori pur şi simplu nu-şi mai aminteau cum s-a întâmplat.
Am căutat pe internet. Mi-a promis cineva pe care l-am sunat după un număr de pe internet că-mi va trimite dar se pare că a uitat.
Am intrat în Comunitatea Kefir România de pe Facebook şi am găsit un donator tocmai din Timişoara. Persoana respectivă a fost foarte drăguţă şi a mers la curier să+mi trimită, dar lucrătorii de la curier au refuzat să preia borcănelul cu nestematele dulci. Într-un final, o cunoştinţă m-a pus în legătură cu o doamnă care venea din Timişoara în oraşul nostru şi astfel bobiţele de chefir de apă au ajuns la mine în 15 octombrie 2023. Îi mulţumesc domnului din Timişoara care mi-a trimis boabele de chefir şi pentru răbdarea cu care m-a suportat cu toate telefoanele şi mesajele date… Dumnezeu să-l binecuvinteze cu doate darurile şi cu sănătate!
Când au ajuns, în sfârşit la mine, am fost foarte emoţionată. Pur şi simplu îmi era teamă să lucrez cu ele, să nu carecumva să le strivesc, să nu le produc ceva rău. Am avut senzaţia aceea ca în situația când ai un bebeluş pentru prima dată şi ţi-e teamă să-i faci băiţă.
Deşi lucram de trei ani cu boabele de chefir de lapte, am şi un video despre cum prepar chefirul de lapte, totuşi lucrul cu noile boabe de chefir de apă m-a pus în mare dificultate. Şi în plus, arătau ca fiind nişte biluţe din plastic. Drept să vă spun, am avut îndoieli asupra autenticităţii lor. Le-am pus la frigider o zi. Într-un video, un călugăr spunea că e nevoie să ai o stare bună când lucrezi cu chefirul de apă.
În cele din urmă, mi-am făcut curaj și am pregătit soluţia de apă cu zahăr într-un borcan şi le-am răsturnat cu mare grijă. Am ţinut borcanul în bucătărie vreo 3-4 zile şi nu se vedea nicio mişcare. Gustul era dulce… E drept că în bucătăria noastră e mai rece de cum se lasă frigul afară. Am început să-mi fac tot felul de griji. Îmi doream nespus de mult să am chefir de apă ca s-o pot ajuta pe prietena mea. Aşa că am început să caut pe internet informaţii. Şi am găsit destule!
Paralel cu lucrul de documentare, am continuat să hrănesc ciupercuţele de chefir de apă, aplicând informaţiile găsite. Încetişor, a început să prindă gust şi chefirul meu de apă.
La început, am băut doar eu. A fost nevoie să duc puţină lămurire cu cei din familie, gen să le arăt studii ştiinţifice, pentru a-i convinge că e bun şi acum nu-i mai pot opri. Adevărul e că-i bun. Tare bun! Delicios!
Când s-au înmulțit un pic ciupercuțele, i-am dărui și prietenei mele. Apoi, altei prietene.
Pe zi ce trecea, am început a deprinde tot mai bine arta producerii chefirului de apă.
Acum obţin creaţii din ce în ce mai delicioase. Am tot felul de pudre de fructe deshidratate pe care le adaug la a doua fermentare.
Îmi place foarte mult chefirul de apă! Mă ajută enorm. Mi-a reglat scaunul, îmi dă o calmitate aparte, mă hidratează.
Mai jos, împărtăşesc o parte din informaţiile găsite.
Cel mai mult îmi place metoda doamnei microbiolog Caroline Gilmartin, pe care v-o împărtăşesc mai jos. Există şi alte surse pe care tot mai jos vi le notez.
Am selectat câteva fragmente din informaţii. Încă e vraişte în documentarea mea. Sper din tot sufletul să le adun într-o logică şi cursivitate utile. Am vrut totuşi să scriu acest articol pentru a ajunge informaţia la cei interesaţi.
Ce este chefirul de apă
Chefirul de apă este o băutură probiotică sau lacto-fermentată preparată din apă cu zahăr și boabe de chefir de apă, cunoscute și sub denumirea de boabe (sau cereale) de zahăr sau tibicos.
Boabele de chefir de apă conțin o colonie de diferite drojdii și tulpini sau specii bacteriene sănătoase care trăiesc într-o cultură de coexistență stabilă, în creștere, în care celulele lor se lipesc puternic împreună pe o suprafață încorporată într-o matrice polizaharidă de zaharuri, lipide și proteine, produse de microorganismele înseși prin fermentarea zaharozei. Această armonie a microbilor, denumită științific Cultură Simbiotică a Bacteriilor și Drojdiilor (SCOBY), supraviețuiește prin hrănirea cu zahăr, prin care creează în mod prolific enzime, dioxid de carbon, alcool (etanol) și, mai ales, acidul lactic favorabil care propagă probioticele.
Chefirul de apă este o băutură fermentată crudă, nepasteurizată. Este o alternativă carbogazoasă naturală la acele băuturi carbogazoase și sucuri bogate în zahăr și aditivi care ne sunt comercializate cu atât de mult succes. Spre deosebire de băuturile „fără zahăr”, care sunt oferite ca opțiune mai sănătoasă, dar care conțin un înlocuitor de zahăr sintetic, chefirul de apă utilizează zahăr organic brut. Zahărul este metabolizat de bacteriile benefice și drojdiile prezente în boabele de kefir în timpul procesului de fermentație, rezultând puțin zahăr rămas în băutură. Această activitate naturală oferă microorganisme benefice, vitamine B, minerale și enzime.
Originile kefirului de apă
Originea boabelor de chefir de apă nu este cunoscută cu exactitate. Sunt câteva teorii. Se crede că boabele de chefir de apă au fost introduse pentru prima dată în Europa de soldații care s-au întors din războiul Crimeei în 1855, numindu-le drept „plante de bere de ghimbir”. O altă teorie propune formarea spontană a boabelor „tibis” în frunzele plate ale unui cactus mexican (Opuntiassp.), unde microorganismele se hrăneau cu excrețiile zaharoase. Dincolo de originea sa incertă, adevărul este că boabele au fost transmise din casă în casă de-a lungul generațiilor pentru elaborarea artizanală a acestei băuturi fermentate. De fapt, deși producția de chefir de apă a fost în prezent industrializată în unele țări din Europa, Asia și America de Nord, producția de casă este încă cea mai populară alternativă din întreaga lume.
Beneficiile sănătate ale kefirului de apă
Cele mai multe dintre beneficiile pentru sănătate ale chefirului de apă provin din microbii probiotici pe care îi conține. Efectele pozitive asupra sănătății pot fi exercitate de o combinație a microorganismelor vii conținute în băutura fermentată, precum și de componentele bioactive eliberate în alimente ca subproduse ale procesului de fermentație.
PREPARAREA KEFIRULUI DE APĂ
Găsirea boabelor de chefir de apă
De obicei, boabele de chefir de apă se obțin prin donație sau se pot cumpăra de pe internet. Chefirul de apă are nevoie de un inocul inițial mai puternic decât chefirul de lapte, așa că veți avea nevoie de aproximativ 50 g pe litru. Aceasta nu e o problemă prea mare, deoarece, atunci când chefirul de apă crește fericit, volumul boabelor se poate dubla cu ușurință în câteva runde de fermentație.
Dacă cumpărați online, există câteva site-uri. Nu este recomandat să cumpărați boabe deshidratate. Boabele umede sunt capabile să reziste transportului.
Dacă veți primi boabe deshidratate, urmați instrucțiunile cu strictețe.
Datorită diversității compoziției lor microbiene, boabe diferite ar putea avea cerințe nutriționale diferite. Dacă un prieten v-a donat boabe de chefir sau aveți boabe dintr-o sursă care vine cu instrucțiuni, țineţi cont de sfaturile care vi se oferă.
Alegerea unui vas
Bacteriile de acid lactic (LAB) funcționează optim într-un mediu cu oxigen scăzut, în timp ce bacteriile de acid acetic (AAB) necesită oxigen pentru a se metaboliza. Drojdiile pot supraviețui și pot produce oxigen în ambele seturi de condiții. Schimbând cantitatea de aer din sistem, puteți schimba destul de mult aroma finală a chefirului de apă. La fel ca și în cazul chefirului de lapte, puteți alege fie un sistem „închis”, fie unul „deschis” pentru producerea chefirului de apă, în funcție de profilul de aromă pe care îl doriţi.
Sistem închis
Această metodă face un chefir de apă ușor pe tonuri de oțet, nu prea dulce, puțin alcoolic și o bază perfectă pentru adăugarea de aromă.
LAB sunt anaerobi facultativi și se dezvoltă într-un mediu cu oxigen scăzut. Într-un sistem închis, cu un spațiu mic, cresc mai mult decât AAB, care necesită oxigen. Potențial, drojdiile ar putea produce o mulțime de alcool care apoi nu ar fi metabolizat de AAB, dar acest lucru este limitat de cantitatea de zahăr pe care o adăugați și de faptul că LAB va folosi o parte din acesta pentru a face dextran.
Într-un sistem închis, se generează dioxid de carbon, care nu poate scăpa. Cantitatea este limitată de zahărul adăugat. Nu exagerați, este puțin probabil să obțineți o creștere periculoasă a presiunii. Garnitura de cauciuc sau silicon a borcanului ar trebui să permită o expansiune suficientă pentru a preveni o explozie. Cu toate acestea, dacă sunteți îngrijorat, puteți înlocui prinderea metalică cu o bandă de cauciuc, care ar permite puțin mai multă mișcare.
Avantajul fermentării anaerobice este că chefirul de apă rezultat este gazos și gata de băut imediat.
Sistem deschis
Într-un sistem deschis, LAB poate produce acid lactic, deși nu la fel de mult, drojdiile pot produce alcool, iar AAB sunt mult mai activi. Aceasta înseamnă că chefirul de apă va avea un gust mult mai oțetit, pe care unii oameni îl iubesc. De asemenea, nu va fi la fel de gazos, deoarece dioxidul de carbon va putea scăpa, dar puteți adăuga carbonatare în timpul fermentației din a doua etapă. Pentru această metodă puteți folosi orice borcan mare cu un prosop de hârtie sau un capac de bumbac deasupra, pentru a-l feri de muștele și contaminanții din aer.
Instrucțiuni de bază
Ingrediente:
Aproximativ 5% g/v boabe de chefir de apă: 50g sau 2–3 linguri pe litru
3,5% g/v zahăr alb (35 g per litru)
Apă (poate fi filtrată. Poate fi, de asemenea, ușor caldă <30°C)
1 smochină uscată nesulfurată sau 5 g zahăr de cocos
Echipament:
Vas de fermentare la alegere
Lingură
Sită și pâlnie
Sticle de plastic sau borcane cu capac filetat pentru depozitare
Procesul de producere a chefirului de apă
Metodă
1. Asigurați-vă că echipamentul, mâinile și suprafața de lucru sunt curate.
2. Adăugați zahăr și apă direct în borcan pentru a economisi timp, amestecând bine până când zahărul se dizolvă. Asigurați-vă că există un spațiu pentru capac de 7-8 cm.
3. Adăugați boabele de chefir.
4. Închideți capacul sau aranjați capacul, în funcție de sistemul ales, închis sau deschis.
5. Se lasă la fermentat pe blat timp de 48 de ore, ferit de lumina puternică a soarelui. După 24 de ore, dacă mutați ușor borcanul sau sticla, ar trebui să vedeți bule de dioxid de carbon formându-se și urcând la suprafață, iar lichidul devine tulbure. Acesta este un semn că fermentația e în curs. (Această etapă poate dura puțin mai mult) Boabele vor fi în mare parte așezate pe fundul borcanului, ocazional plutind în sus.
6. Deschideti cu grijă capacul şi gustaţi puţin, folosind o lingură. Dacă este pe placul dvs., cu o cantitate bună de gaz și doar o nuanţă de dulceată, este gata de strecurat. Dacă nu, lăsați încă 24 de ore și apoi încercați din nou.
7. Când este gata, strecurați boabele folosind o sită sau o pâlnie de strecurare, fie direct în sticle adecvate, fie într-un alt vas. Acum este gata de utilizare sau poate fi supus unei fermentații secundare.
8. Configurați următorul lot: în timp ce boabele sunt în sită, clătiți vasul cu apă fierbinte și repetați protocolul de preparare de mai sus.
Referinţe bibliografice
- Ghidul chefir de apă al dnei Caroline Gilmartin
https://everygoodthing.co.uk/blogs/recipes/how-to-make-manage-water-kefir
2. O sursă foarte vastă unde sunt informaţii şi despre kefirul de lapte:
Studii științifice:
Studiul făcut de români:
https://www.mdpi.com/2673-4583/13/1/7
Alte studii:
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1878450X22001561
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fmolb.2023.1223863/full
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/fft2.200
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10149414/
Studiu despre fermentarea sucului de struguri cu boabe de chefir de apă
https://www.scielo.br/j/babt/a/mpvhQznJZn6BXPNLwc6Q37S/?lang=en
Donatori de boabe de chefir de apă şi chefir de lapte se găsesc pe grupul de Facebook Kefir România
Personal, donez boabe de chefir de apă și de lapte în Sibiu. Precum și maia pentru pâine.
Contactaţi-mă pe e-mail: doinablaga @ gmail.com
Ridichi de lună lacto-fermentate (murate în saramură)
Salutare dragilor!
Sunt foarte entuziasmată să vă vorbesc despre un nou ferment reușit de-al meu, despre ridichile de lună lacto-fermentate!
Ridichile de lună lacto-fermentate se adaugă pe lista de fermente preferate alături de sparanghel, cireșe și dovlecel.
Când am mușcat din prima ridiche de lună lacto-fermentată, am avut același Uau! pe care l-am avut gustând din fermenturile enumerate mai sus.
Și este atât de simplu să ai ridichi de lună fermentate: Ridichi și saramură din apă de izvor cu 2% sare și 5-10 zile de așteptare!
Am probat în martie să văd cum se murează ridichile. Atunci, am murat și varză cu urzici…
Ridichile au o viață scurtă, de 35-45 de zile, de aceea se și numesc ridichi de lună. Ele se cultivă în grădină sau în solar, mai mult în solar, de aceea avem prin piață mai tot timpul ridichi.
Mie îmi plac foarte mult ridichile de lună pentru că sunt zemoase și mușc din ele cu mare plăcere. Față de cele negre…, după care nu mă dau în vânt… Acum, de când le murez, au început să-mi placă ridichile de iarnă.
În poza de mai sus, am și ridichi negre puse la murat, borcănelele mici albe, rase…
Am pus la fermentat în 6 mai încă un lot cu ridichi de solar.
Iar sâmbăta trecută, am găsit în piață un cultivator de legume bio din Păuca care avea ridichi de lună cultivate afară.
Era diferență vizibilă între ridichile acelea și cele din solar: Erau mai mici și frunzele puțin găurite… Se vedeau că erau crescute natural. Da… E ciudat! Obișnuită fiind cu legume faine din solare, parcă nu prea mi-a venit să le cumpăr… Am cumpărat și de dragul de-a susține tinerii curajoși cultivatori bio…
Cum punem la murat în saramură ridichile de lună?
Simplu:
Tai frunzele ridichilor, le spăl, le așez în borcane întregi sau feliate, torn saramura, închid borcanul, le așez într-o tavă pe blatul din bucătărie și aștept vreo 5-10 zile…
Cele feliate se murează mai repede. Le gust să văd când sunt gata și apoi le dau la rece… Dacă mai am ce da, dacă nu cumva le mâncăm imediat…
Am filmat pașii. puteți vedea aici!
Am scris mai multe despre alimentele lacto-fermentate și de ce să mâncăm alimente lacto-fermentate.
Vă poftesc să citiți!
Și să pregătiți și să serviți!
Am început fermenturile de sezon (lacto-fermentarea legumelor de sezon) I
Salutare dragilor!
Am început să lacto-fermentez (murez cu sare) legumele de sezon.
În acest articol voi vorbi despre sparanghel.
Suntem în plin sezonul sparanghelului!
Sezonul sparanghelului este 15mai-15 iunie
Acum doi ani, am descoperit cea mai bună și cea mai valoroasă formă de consum și de conservare a sparanghelului: Lacto-fermentarea!
Despre sparanghel lacto-fermentat am mai scris.
Sparanghelul este o legumă prețioasă și la propriu și la figurat și ca atare are prețul cuvenit! Așadar să investim în sănătate! Se merită!
Am început să lacto-fermentez (murez cu saramură) sparanghel în 2021. A fost un lot super-reușit! L-am mâncat cu mare plăcere. Când veneam de la serviciu în zilele fierbinți de vară, ne stâmpăram setea cu zeamă de la sparanghel murat.
O bunăciune, vorba unei naturiste!
Am făcut un test să văd cum și cât timp se ține murat doar cu saramură și condimente.
Am păstrat un borcan din 2021 și l-am deschis exact după doi ani. Foarte bun!
Cel de anul trecut s-a muiat un pic. Nu am adăugat hrean…
Am realizat un video în care se poate vedea cum arată ambele variante.
Sparanghel lacto-fermentat de doi ani și de un an.
Anul acesta, doresc să lacto-fermentez din nou sparanghel. Dând căutare pe internet, am găsit sparanghel românesc tocmai… în Olt!
Am și luat legătura cu acest producător de sparanghel românesc din Olt și am dat comandă. Domnul Marius Ilie cultivă sparanghel din 2015!
Tare mult mă bucur că am găsit această sursă de sparanghel!
Sunt mândră de acest curajos cultivator de sparanghel pe pământ românesc!
Tot respectul!
Aștept coletul și-l voi pune la murat în saramură, îl voi lacto-fermenta! E cea mai bună variantă de conservare și cea mai bună variantă de consum al sparanghelului.
Despre legume lacto-fermentate am scris aici, aici și aici
Ca să fiu și mai convingătoare, aduc și argumente științifice despre puterile vindecătoare ale sparanghelului lacto-fermentat.
Îndrăznește să intri în fascinanta lume a lacto-fermentării!
Cărarea e deschisă și bătucită… Vino!
2 ani cu vasele Saladmaster în bucătărie!
Salutare!
Zilele trecute, am pregătit un nou lot de murături.
Cât de repede am tocat varza și celelalte legume pe care le-am pregătit pentru murat! Și asta pentru că m-au ajutat fetele mele scumpe și
Procesorul de legume și fructe de la Saladmaster!
Am simțit nevoia să mulțumesc pentru acest lucru și totodată să-l și fac cunoscut.
Iată sunt 2 ani de când folosesc Procesorul de legume și
este în deplină funcțiune și arată ca nou.
La fel sunt și celelalte vase Saladmaster.
Am dat o avere pe ele, dar nu îmi pare rău deloc. Sunt vase durabile și frumoase. Au fost cazuri în care am prins mâncarea în ele uitând să le sting focul la vreme. Le-am curățat ușor cu burete de sârmă și s-au făcut la loc strălucitoare.
Îmi plac vasele Saladmaster și pentru că fac economie de combustibil. Și nu fac aburi în casă când gătesc. Mâncarea este gustoasă pentru că se gătește la temperatură mică.
În oala mare de 7 litri, fierb laptele. Acum, pentru că este în post, am preparat lapte de soia. Îl fierb la foc mare până dă un prim clocot și apoi îl las la foc mic jumătate de oră fără frica că dă în foc…
În grătarul electric, mai coc câte-o pâine pentru gustul de turtă coaptă pe plită asemeni gustului turtelor pe care le cocea mama…
A fost un cadou minunat de Crăciun pe care mi l-am oferit în 2020. Mi-am cumpărat grătarul electric cu care am primit cadou procesorul de legume.
Apoi mi-am mai cumpărat pe rând câte o oală.
Și anul acesta îmi mai doresc să-mi fac un cadou de la Saladmaster, sistemul de gătire a cartofilor, de separare a amidonului…
Am investit foarte mult în aparatura de bucătărie. Și este investiția cea mai bună, pentru că am investit în sănătatea noastră.
Moara pentru pâinica cu maia, procesorul pentru pregătirea murăturilor. O mâncare mereu la îndemână!
Și adăugând și chefirul (preparat de soțul meu)
au făcut minuni refăcându-i flora soțului meu și izbăvindu-l de durerile ce l-au chinuit atâta timp.
În lădița de lângă calorifer sunt borcane cu murături, conopidă, varză cu morcov, țelină…
Dovlecei puși la murat pas cu pas:
Încă mai poți să pui murături pentru iarnă. Grăbește-te!
Salutare!
Nu ne-am mai auzit de multicel, dragilor…
Ce mai faceți? Cum sunteți? Cu vă simțiți acum când citiți aceste rânduri?
M-aș bucura să primesc un semnal de la voi pe adresa de e-mail (doinablaga @ gmail . com)
Cât despre mine, slavă Domnului, viez! Zilnic cu treburi…
Am zis IO că e simplu cu muratul, dar tot cere timp…
Mi-a luat destul timp să mă documentez despre noul capitol din bucătăria mea: LACTO-FERMENTAREA (murarea vegetalelor) Am citit tot ce am găsit despre lacto-fermentare în toate limbile pe care le traduce internetul…
Nădăjduiesc să le adun într-o formă practică și utilă toate aceste informații…
Revedeți articolele precedente în care am adăugat câteva idei despre lacto-fermentare.
Dar hai să vedem ce putem face concret, că vine iarna peste noi și se golesc grădinile…
Am început să murez legume și fructe de prin luna mai. Primele murături au fost sparanghelul…
Am tot murat tot felul de bunătăți.
Am testat tot felul de combinații. Ne plac toate. E o minune că avem la îndemână această metodă de a consuma vegetalele și de a le păstra!
Printre legumele murate preferate se numără conopida.
Am murat conopidă de când a apărut pe piață, de când era scumpă, 10 lei kg.
Apoi a început să scadă, ca s-o găsim zilele acestea doar cu 2 lei kg. Doamne ce binecuvântare!
Așa că vă îndemn să mergeți în piață și să cumpărați conopidă și s-o puneți la murat.
E foarte simplu
Spălăm conopida
O desfacem în buchețele
O așezăm în borcane sau bidoane cu condimente (hrean, cimbru, boabe muștar, puțină sfeclă, puține felii de morcov) și turnăm saramura din 3% sare, adică 30 grame de sare la litru de apă, apă rece se pune…
Aici am adăugat și cubulețe de gutui
Dacă o puneți în bidon de peste 10 kg, timp de 7 zile trebuie s-o pitrociți, adică să suflați în saramură printr-un furtun ca să se amestece saramura cu zeama ce iese din legume.
După 7 zile, o lăsați la murat la rece câteva săptămâni.
Dacă vreți să mâncați mai repede conopidă murată, lăsați câteva borcane în bucătărie. În 5-7 zile, aveți murături delicioase.
Mai există și varza! Și ea se pune la murat.
Nu concepem să nu avem varză murată de sarmale…
Mie îmi place varza murată în suc propriu.
Cum murez varza în suc propriu?
Simplu și foarte gustos:
Rad varza
Adaug 2% sare din cantitatea legumelor
Frec varza cu sare ca să lase zeamă
Torn în borcane și presez să iasă zeama deasupra
Așez o greutate sau o presă de murături ca să stea lichidul deasupra și aștept 7 zile și așa obțin o delicatesă, vestitul kimchi coreean!
Alte bunătăți
Cum preparăm legume lacto-fermentate
Salutare!
În ultima vreme, v-am tot vorbit despre lacto-fermentare și despre bucate lacto-fermentate. Am vorbit despre acestea în mod general și v-am arătat produsele create.
În acest articol, mă voi strădui să prezint informații mai precise. În acest articol este vorba despre cum putem lacto-fermenta legumele. Sunt informații culese de pe internet. De la oameni care au descoperit mai devreme lacto-fermentarea și au ceva mai multă experiență.
Sunt multe informații. Încerc să le adun, să le înțeleg, să le aplic.
Am adunat câteva informații care sper să vă fie utile și să vă motiveze pentru a folosi la maxim bunătatea alimentelor lacto-fermantate
Prepararea alimentelor lacto-fermentate este cea mai simplă dintre toate tehnicile de preparare a alimentelor. Din partea noastră necesită să alocăm foarte puțin timp și efort de lucru. Bacteriile vor lucra pentru noi, ne vor predigera mâncarea așa cum procedau mamele odinioară când nu existau mixere de mână sau blendere…, mestecând în propria gură bolul alimentar menit bebelușului.
Lacto-fermentarea legumelor este mai simplă decât pare. Dacă doriți, puteți începe imediat cu legumele pe care le aveți la îndemână! Numeroasele beneficii ale lacto-fermentării sunt la îndemână. Doar să vă faceți curaj să începeți. Odată ce veți gusta un produs lacto-fermentat creat de propriile mâini, nu veți mai abandona această metodă de pregătit legume.
Fiecare rețetă ar putea fi redusă la această formulă:
Ingredientul de fermentat + Sare + Apă + Condiment – Oxigen + Timp = Aliment lacto-fermentat.
Sau mai simplu:
INGREDIENT + SARE – OXIGEN
Pentru a produce o lacto-fermentare, adăugăm sare la legume și limităm contactul cu oxigenul.
Acest lucru creează un mediu ideal pentru dezvoltarea bacteriilor bune (bacteriile lactice), care vor respinge microorganismele nedorite.
Astfel vom obține legume care sunt perfect sigure de mâncat, cu un gust delicios.
Ingrediente de bază pentru legume lacto-fermentate: Legume, Bacterii, Sare, Apă (numai dacă legumele nu produc suficient lichid și trebuie să facem saramură)
Începem cu legume cum ar fi varza, morcovii și sfecla.
Le spălăm și le tăiem/pregătim pentru fermentare. Putem spăla legumele cu apă curentă, dar trebuie să ținem cont că bacteriile lactice trăiesc pe cojile legumelor. Neavând aceste bacterii, nu putem obține lacto-fermentarea! Le spălăm blând cu o perie.
Le tăiem sau le radem prin răzătoare. Le așezăm în vasul de fermentare. Le presăm cu greutatea. Adăugăm saramura și închidem vasul. Îl așezăm la fermentat. După ce se termină de fermentat, îl dăm la rece pentru a nu se strica.
Câteva lucruri despre ingrediente și ustensile
Legume
Dacă o legumă este comestibilă crudă, atunci va fi o legume lacto-fermentată comestibilă. Orice tip de legume se pot lacto-fermenta! Gustul și textura lor se vor schimba cu siguranță. De asemenea vor fi și îmbunătățiri în ce privește valoarea nutritive.
Bacteriile
Bacteriile cu acid lactic (LAB) se află în solul câmpului și migrează pe legume pe măsură ce acestea cresc. Când sunt recoltate legumele, acestea sunt pline de bacterii lactice. Așadar, de obicei, nu este nevoie să adăugăm starter de lacto-fermentare.
Cu toate acestea, dacă dorim să accelerăm procesul de fermentare sau dacă dorim să faceți acest lucru într-un mediu mai controlat, există două tehnici:
Adăugați o bacterie lactică pentru cultura legumelor.
Adăugăm saramură dintr-unul din borcanele anterioare de legume fermentate (acest lichid este plin de bacterii lactice).
Sare
Sarea are un rol important în fermentarea legumelor.
Pe de o parte, ajută la începerea procesului de fermentare prin promovarea dezvoltării bacteriilor bune, limitând în același timp dezvoltarea microorganismelor nedorite. Pe de altă parte, ajută la păstrarea texturii legumelor.
Important atunci când alegem să cumpărăm sare să fie scris pe etichetă doar atât: sare. Să fie lipsită de iod și agenți anti-aglomeranți. Iodul împiedică fermentarea, în timp ce agenții anti-aglomerare pot perturba gustul.
Putem folosi sare de mină sau sare de mare. Noi avem de la Praid.
Câtă sare adăugăm?
Adăugarea a 2% din greutatea legumelor de sare este de obicei adecvată.
Dacă nu există suficientă sare, fermentația nu va funcționa. Cu cât este mai multă sare, cu atât fermentația va fi mai lentă și legumele vor rămâne mai crocante. Cu toate acestea, dacă utilizăm prea multă sare, fermentația va fi necomestibilă!
Pentru legumele lacto-fermentate consumate în mai puțin de 3 luni adăugăm 2% sare din greutatea legumelor. Pentru legumele lacto-fermentate pe care dorim să le păstrați mai mult de 6 luni, este adecvată o concentrație de 3-4% sare. În orice caz, nu utilizăm niciodată mai puțin de 1%.
Există două moduri de a adăuga sare:
Sărare uscată
Sarea uscată o utilizăm atunci când legumele pot elibera lichid după presare (varză, morcovi, ceapă, etc. …).
Procentul de sare se aplică greutății legumelor. De exemplu, pentru o rețetă de varză murată cu 2% sare, cântărim varza și adăugăm 2% sare. De exemplu, dacă avem 1 kg de varză, vom avea nevoie de 20g de sare (1000 x 2%).
Saramură
Saramura va fi utilizată atunci când legumele utilizate nu își pot produce propriul lichid, de exemplu atunci când doriți să fermentați bucăți întregi sau mari de legume sau când dorim să avem mai multă zeamă.
Când e vorba să pregătim saramura necesară, putem avea ceva dificultăți în aprecierea cantității necesare. Am băgat de seamă că e nevoie de jumătate din cantitatea recipientului, adică la un borcan de 4 litri plin cu legume, am văzut că intră cam 2 litri de saramură. Eu pregătesc mai multă ș ice rămâne, o păstrez. Mai tot timpul am o sticlă cu saramură pregătită pe blatul din bucătărie și orice legume sau coji de pepene nefolosite aterizează într-un borcan peste care torn saramură și închid cu capac și-l plasez în beci.
Pentru a face calculele mai ușoare: 1 litru de apă este egal cu 1 kg (1000 g) de apă. Așa că adăugăm la 1 litru de apă 20 de grame de sare sau 30-4-g. amestecăm să se dizolve și e gata saramura.
E bine să folosim sare fină pentru căă se dizolvă mai repede. Eu folosesc o râșniță de cafea pentru a o face fină.
Apă
Apa se folosește numai dacă murăm legumele în saramură. Orice apă este potrivită, dar e nevoie să avem grijă cu clorul. Dacă apa este clorurată, o lăsăm să se odihnească într-un borcan deschis înainte de a o amesteca cu legumele. Clorul se va evapora în aproximativ 30 de minute.
Secretele lacto-fermentării
Ferirea de oxigen
O lacto-fermentare este o fermentație anaerobă, ceea ce înseamnă că nu necesită oxigen. Bacteriile lactice sunt singurele care pot crește într-un mediu sărat, acid și, mai presus de toate, fără oxigen.
Dimpotrivă, dacă oxigenul intră în borcan, mucegaiurile și drojdia se pot dezvolta, ceea ce face ca preparatul să nu fie potrivit pentru consum.
Dacă dorim să obținem o lacto-fermentare super bună fără mucegai, avem nevoie de o strategie pentru a limita prezența oxigenului!
Când presăm legumele într-un borcan cu sare, sarea va face în mod natural să iasă apa din legume.
Această saramură naturală va scufunda legumele, creând un mediu fără oxigen. Dacă adăugăm saramură, trebuie să scufundăm legumele în ea.
Menținerea legumelor scufundate în saramură sau propria zeamă cu sare este cea mai importantă parte a lacto-fermentației legumelor.
Pentru a menține legumele scufundate, se folosește de obicei o greutate sau o contragreutate care este plasată pe suprafața legumelor care urmează să fie fermentate.
Există mai multe lucruri care pot fi folosite ca greutăți:
Greutăți de sticlă, o bucată de marmură, o farfurie mică din porțelan, prese de muraturi din plastic, greutăți de fermentație ceramic. Pe cât este posibil, alegem plastic sau sticlă alimentară. Aciditatea și sarea pot degrada unele metale și minerale, cum ar fi rocile.
Eu folosesc de obicei sticlă sau un cotor de varză sau broccoli când am.
Lăsăm dioxidul de carbon (CO₂) să iasă
Odată ce punem legumele în borcane, înșurubăm capacul. Fermentarea va crea dioxid de carbon gazos (CO₂). Acest lucru este normal, dar nu vrem ca borcanul nostru să explodeze! Așa că îl lăsăm să iasă. Pentru a evacua CO₂ (fără a lăsa oxigenul să intre) sunt disponibile mai multe opțiuni:
Folosim un dispozitiv de blocare a aerului care permite CO₂ să iasă în timp ce împiedică pătrunderea aerului.
Lăsăm capacul deșurubat (¼ de rotație) pentru prima săptămână, apoi îl punem în frigider.
Deschidem ușor capacele o dată sau de două ori pe zi pentru a lăsa gazul să iasă.
Utilizăm borcane cu capac din sticlă și garniture din plastic (Acestea sunt preferatele mele!). Aceste borcane permit eliminarea gazului din cauza îmbinării din cauciuc.
Ambalare sub vid: tehnică foarte practică pentru realizarea de porții mici.
Dacă deschidmi borcanul, îl punem în frigider pentru a încetini fermentația și a evita contaminarea cu alte bacterii.
Menținerea temperaturii optime
Cu cât este mai fierbinte, cu atât fermentația va fi mai rapidă. Sub 15 ° C (59 ° F), fermentarea va fi foarte lentă. Peste 30 ° C (86 ° F), fermentarea nu va fi optimă.
În general, temperaturile ambientale sunt perfect potrivite pentru fermentarea acasă.
Dacă nu vă grăbiți și aveți acces la o cameră rece, temperatura ideală pentru o conservare îndelungată este între 10 și 15 ° C (50 până la 59 ° F).
În frigider (între 0 și 4 ° C, sau 32-40 ° F), fermentația se va opri aproape complet. Prin urmare, este locul ideal pentru a vă pune borcanul cu varză murată pe jumătate, dacă nu doriți să se dezvolte mucegai.
Lungimea corectă a fermentației
Durata fermentației depinde de… gustul dumneavoastră! Cu cât fermentația este mai lungă, cu atât legumele vor deveni mai acide și mai delicate.
Unor oameni le plac legumele care au fermentat foarte mult timp, în timp ce alții preferă să lase legumele să fermenteze mai puțin de o săptămână. Toate gusturile sunt diferite!
Viteza de fermentare depinde de mai mulți factori:
Temperatura (este mai fierbinte, fermentarea este mai rapidă)
Dimensiunea legumelor (bucățile sunt mai mici, fermentația este mai lentă)
Cantitatea de sare (mai multă sare = fermentare mai lentă)
Tipurile de legume
Prin menținerea scurtă a timpului de fermentare, ne putem obișnui cu gustul legumelor fermentate și avem mai puține șanse de a nu ne reuși fermentarea.
Alegerea unui vas de fermentare
Există multe tipuri de vase de fermentare. Câteva exemple:
Borcane de sticlă obișnuite cu capac. Cu toate acestea, acest tip de recipient nu tolerează presiunea și aciditatea lacto-fermentării, iar capacul poate rugini în timp. Mai multe accesorii de fermentare sunt concepute pentru aceste tipuri de borcane.
Borcane de sticlă cu capac de sticlă: aceste borcane cu capac articulat din sârmă și garnitură de cauciuc sunt potrivite. Nu sunt necesare tehnici speciale pentru evacuarea CO₂, deoarece acesta va putea scăpa singur prin garnitură.
Borcan speciale de fermentare.
Borcan din ceramică: metodă tradițională. Borcanele vin cu o greutate și sunt uneori echipate cu un capac cu jgheab de apă (efect airlock).
Pungă sigilată sub vid: foarte practică pentru un restaurant, pentru porții mici sau pentru a face teste. Fără oxigen, garantat! Cu toate acestea, produce deșeuri din plastic.
Capace special de fermentare
Soțul meu a confecționat un capac special pentru fermentare…
Repetăm ceva mai precis:
1. Pentru a nu se forma mucegai sau alte nereguli, trebuie să lucrăm curat în timpul fermentării. În special, borcanul pentru ferment trebuie să fie foarte curat. Nu trebuie neaparat sterilizate borcanele.
2. Sarea pentru saramură trebuie să fie naturală. Nu utilizăm sare cu iod sau fluor adăugat.
3. Din experiență, bacteriile lactice benefice se simt mai confortabil folosind apă de izvor decât folosind apă de la robinet. Am observat asta foarte cu aluatul meu pentru coacerea pâinii. Prin urmare, recomand și utilizarea apei de izvor și la murături.
4. În timpul fermentării, legumele trebuie întotdeauna acoperite cu saramură suficientă. Prin urmare, dacă este necesar, mai adăugăm saramură dacă s-a scurs prea multă în timpul procesului de fermentare. Chiar dacă legumele sunt împinse în sus de gazul produs, amestecăm o dată, astfel încât gazul să poată ieși și împingem legumele în jos în saramură.
5. Timpul exact de fermentare depinde de diverși factori și, prin urmare, poate fi specificat numai în perioade relativ lungi de timp.
Reguli generale:
– Cu cât este mai rece, cu atât procesul de fermentare este mai lent. Aceasta înseamnă, de exemplu, că fermentarea durează mai mult într-o bucătărie puțin încălzită iarna decât vara.
– Bacteriile lactice se înmulțesc și determină procesul de fermentare. Deoarece nu se adaugă culturi inițiale în fermentația tradițională, culturile de acid lactic provin din mediu, de exemplu din legumele folosite și din aer. Prin urmare, este recomandabil să folosim legume ecologice de calitate.
– Odată cu prima fermentație, puținele bacterii lactice care trăiesc pe legume trebuie să se înmulțească din greu și asta necesită timp. Dacă dorim să obținem un nou ferment mai rapid după prima fermentație, putem adăuga o lingură-două de saramură veche la noul ferment. Acest lucru înseamnă că există mai multe bacterii lactice în borcan chiar de la început și procesul de fermentare începe mai repede.
6. În timpul procesului de fermentare, trebuie să ne uităm la ferment din când în când și, de asemenea, să-l testăm. Ne uităm atent, mirosim și apoi gustăm:
– Ce vedem: în timpul procesului de fermentație, putem vedea inițial formarea de gaze (bule mici care se ridică atunci când mișcăm borcanul puțin. De-a lungul timpului, saramura devine ușor tulbure.
– Când mirosim: Fermentul are un miros ușor acru, nu la fel de înțepător ca oțetul, ci mai blând.
– Când gustăm: La început, are un gust la fel de pur ca ingredientele proaspete, doar puțin sărat din cauza saramurii. Pe măsură ce fermentația crește, gustul devine mai acru. Și aici, aciditatea nu este ca cea a oțetului, ci mai blândă. Are un gust tipic de acid lactic.
Câteva pagini web de unde învăț
https://www.facebook.com/fairment/
https://www.genussakademie.bayern/milchsaure-gaerung/
SITE-URI INTERNAȚIONALE UTILE
- https://revolutionfermentation.com/
- https://www.culturesforhealth.com/learn/
- https://www.fermentedfoodlab.com/
- https://www.thefermentary.com.au/
- http://phickle.com/roastedpotatoes/#more-4964
- https://www.backdoorsurvival.com/a-preppers-guide-the-best-way-to-store-herbs/#canning-pickling
- https://www.reddit.com/r/fermentation/comments/ou2t7h/tangy_beety_goodness_10day_ferment_with_caraway/
https://www.flfermentfest.com/media1
https://rum.activehealthrt.com/gde-soderzhitsja-tanin.php despre tanin
Lacto-fermentation: A Guide To Fermenting Vegetables
https://www.thespruceeats.com/how-lacto-fermentation-works-1327598
De ce să mănânci alimente lacto-fermentate?
Știi, te-aș ruga să te interesezi cum am putea prepara alimente lacto-fermentate, că am citit undeva cum că mi-ar fi bune pentru durerile mele…
Alimente lacto-fermentate? Adică produse din lapte?
Nu neaparat.
Dar atunci la ce te referi?
Păi caută și tu pe internet și vezi…, mi-a spus soțul anul acesta pe la sfârșitul lunii mai…
Și am început să caut pe internet. Și de atunci, tot caut și mă tot minunez de lucrurile pe care le descopăr cu privire la alimentele lacto-fermentate, la bunătatea lor pentru sănătate.
Așa am pătruns într-o lume fascinantă, lumea lacto-fermentării, în care vă invit să veniți și voi.
Povestea noastră
Soțul meu are de câțiva ani o problemă de sănătate care i-a produs multe și mari dureri articulare. A avut genunchiul umflat doi ani și multe reprize de dureri chinuitoare.
A observat că durerile se acutizau uneori imediat când mânca anumite alimente. Dureri crunte avea mai ales când mânca vreun produs care conținea zahăr adăugat (fie alb, fie brun).
Am căutat remedii și am cheltuit destui bani…
Am căutat să aflăm cauzele simptomelor. Am citit despre cauzele simptomelor. Într-un final, soțul meu a aflat despre existența afecțiunii numită intestin permeabil. Și și-a dat seama că toată problema era acolo, înăuntru, în intestine.
Slăbise foarte mult. Nu asimila nimic din toate bunătățile ce le mânca.
A făcut un program de detoxifiere destul de scump. Nimic.
A aflat mai apoi de bunătatea chefirului preparat în casă și s-a pus pe mâncat chefir dimineața, la amiază și seara, și noaptea. Avea foame teribilă noaptea. Mai mânca și puțină pâine cu maia sălbatică pe care o coceam în casă.
A ținut-o tot într-un chefir o lună și ceva. Când i s-a cam acrit de atâta chefir, m-a rugat să mă documentez cum aș putea să-i prepar fructe lacto-fermentate și alte legume în afară de varză și castraveți.
Din prima căutare pe internet, am găsit multe informații despre alimente lacto-fermentate. În mare, era vorba despre bineștiutele murături în saramură. Așa că am mers la piață și am cumpărat tot felul de legume și fructe și m-am așternut pe treabă. Așa am început călătoria în fascinanta lume a fermentației.
În fiecare sâmbătă, apar pe blatul din bucătărie noi borcane frumos colorate. V-am arătat la vremea respectivă noile mele creații.
Așa am început să fermentez totul. Așa am descoperit bunătatea alimentelor lacto-fermentate.
Am căutat informații și lămuriri. Treaba e simplă: legume/fructe, sare și apă. Dar sunt o mulțime de lucruri implicite.
Am continuat căutările. Am fost surprinsă să găsesc informații numeroase în alte limbi. Treaba asta cu lacto-fermentarea e o adevărată revoluție pe la alte popoare!
Subiectul este vast. Lucrez să adun informații, să le structurez și să le prelucrez pentru a vi le pune la îndemână.
Nu-mi puteam imagina cât de minunată este lumea lacto-fermentației. Murăturile erau ceva insignifiant pentru mine până toamna trecută.
Când era de pus varza, când soacra mea ne ruga să cumpărăm varză pentru pus la murat, mă apuca așa o stare de nervozitate, pentru că nu se prea mânca, doar se folosea de câteva ori la sarmale și în vară mirosea beciul de-ți pica nasu. Eu nu mâncam varză murată. Știam de la terapeutul meu că nu e digestibilă varza murată gătită și dădeam deoparte foaia de varză de pe sarmale… Uitasem cum mâncam acasă, când eram copil, varză murată, cum o tăiam fin și o stropeam cu ulei și o mâncam cu mămăligă rece…
În timpul perioadei de urgență, un prieten medic ne-a sfătuit să bem zeamă de varză pentru un plus de vitamina C. Nu pusesem varză în toamna lui 2019 și am cerut moare de la o precupeață. Ne-a adus o sticlă. Am băut-o cu plăcere. A doua sticlă n-a mai fost ca prima. Era prea sărată și cu gust neatrăgător. Așa că, în toamna lui 2020, anul trecut, mi-am luat inima în dinți și mi-am pus singură varză la murat.
Nu prea am nimerit-o. S-a cam muiat varza, dar moarea a fost excelentă. Am adăugat mult hrean, cimbru, mărar. Avea un gust bun de tot. Am pus la murat și câteva borcane de 4 litri cu conopidă. Soțului i-a plăcut mult de tot conopida murată. Feliuțele de sfeclă adăugate îi dăduseră saramurii o culoare rozalie îmbietoare. Soțul mânca conopida iar eu beam zeama.
Astfel, în luna mai 2021, eram deja familiarizată oarecum cu gustul murăturilor. Dar nu mi-ar fi trecut prin cap că aș putea fermenta cireșe… Ratam astfel cel mai fenomenal gust de pe lume!!!
Descoperirea lacto-fermenației este o nouă aventură culinară pentru mine.
M-a cuprins un entuziasm asemănător celui din 2007 când am descoperit fenomenala Terapie prin alimentație, în urma căreia a mai fost posibil să mai nasc încă doi copii după două pierderi de sarcină… Despre toate acestea am povestit în cărțile mele.
Bunătatea alimentelor lacto-fermentate
Alimentele lacto-fermentate ne oferă o mare plăcere a gustului. Fermentația dezvoltă aroma într-un mod incredibil.
Îmi aduc aminte de vremea Terapiei când nutriționistul îmi cerea să mănânc zilnic multe legume crude. A fost tare provocatoare vremea aceea! Aveam așa-zisele legume preferențiale care se schimbau la trei săptămâni. O dată am avut la preferențiale dovlecel crud. Am mâncat zilnic, timp de trei săptămâni, dovlecel crud, pe lângă alte câteva legume. Am mâncat atâta dovlecel de mi s-a aplecat. Ani la rând, nu am mai pus gura pe dovlecel crud.
Dar când am desfăcut un borcan cu dovlecel murat în saramură (lacto-fermentat) cu usturoi și mărar, am fost copleșită de plăcerea gustului și a mirosului.
Nu puteam descrie ce simțeam. Era așa un buchet de chestii plăcute pe care nu le puteam descrie. Era ceva care m-a cucerit din prima și de care nu mă mai săturam. Era ceva atât de diferit față de ce știam eu despre dovlecel!
Ah, îmi plac alimentele lacto-fermentate! Îmi vine să strig în gura mare: Mâncați murături, oameni buni!
Pe lângă toate acestea, ceea ce ce mă atrage cel mai mult de alimentele lacto-fermentate este ceva mai mult decât stimularea papilelor gustative. Preparând alimente lacto-fermentate și mâncându-le zilnic realizezi o conexiune mai profundă cu Pământul și cu cei mai mici locuitori ai săi: bacteriile și ciupercile.
De aceea sunt extrem de fascinată să urmăresc acest proces numit lacto-fermentare!
De când consum zilnic alimente lacto-fermentate (kefir, pâine cu maia sălbatică, murături în saramură):
Am o stare de bine nemaiîncercată până acum
Mi s-a reglat scaunul, căci aveam probleme cu constipația.
A fugit depresia
Mi s-a tăiat nevoia de dulce…
Am o digestie ușoară
Și kilogramele în plus se topesc încetișor.
CE ESTE LACTO-FERMENTAȚIA?
Termenul de fermentație este derivat din verbul latin „fermentare”, a cărui rădăcină este „fervere”, și înseamnă „fierbere” (conform Dicționarului etimologic). În tehnologia bucătăriei, poate fi definită ca descompunerea / fermentarea substanțelor organice cu ajutorul microorganismelor în condiții controlate.
În funcție de microorganismele implicate în procesul de fermentație, putem vorbi despre diferite tipuri de fermentații. Fermentarea produce, de exemplu, alcool, oțet, diverse produse din lapte acru, dar și aluat folosit pentru dospirea pâinii.
La fermentarea legumelor, bacteriile se găsesc în mod natural la suprafața plantelor. Deoarece în acest univers de microorganisme predomină speciile bacteriene Lactobacillus, acest tip de fermentație se numește lacto-fermentare, adică fermentația acidului lactic.
Bacteriile aparținând genului Lactobacillus care cresc într-un mediu anaerob au fost mai întâi isolate (descoperite) în iaurt, dar nu au nimic de-a face cu laptele în sine, așa că pot mânca în condiții de siguranță murăturile produse cu ajutorul lor și persoanele care nu pot consuma produse lactate.
Aceste microorganisme sunt hrănite de diferiți carbohidrați / zaharuri din alimente și produc acid lactic (chimic nu are nici o legătură cu laptele!).
Pentru ca acest proces de fermentare să aibă loc în condiții controlate fără erori, vom avea absolut nevoie de trei lucruri:
Temperatură constantă, optimă (în mod ideal 18-22 ° C și protecție împotriva razelor solare directe)
Protecție împotriva contaminării (vas de fermentare curat, mediu anaerob, soluție de sare cu concentrație adecvată) Puțină răbdare și multă, multă atenție iubitoare.
Sunt diferite tipuri de fermentație alimentară și fiecare este determinat de organismele implicate în proces. Microbii specializați în transformarea anumitor substanțe în altele pot produce o varietate de alimente și băuturi. Există trei tipuri distincte de fermentare pe care oamenii le folosesc de multă vreme:
Fermentarea acidului lactic.
Noi ne concentrăm pe fermentarea lactică, în care se produce acid lactic, pentru că este cel mai sănătos tip de fermentație. Alimentele create de acest tip de fermentație se numesc alimente lacto-fermentate, numite și murături. Dar nu toate murăturile sunt lacto-fermentate. Murăturile opărite și cu oțet nu mai conțin acid lactic și probiotice.
Oamenii au început să fermenteze alimentele cu mult înainte ca să înțeleagă știința din spatele procesului. Astăzi, în urma descoperirilor științifice, știm de ce fermentația, nu numai că face alimentele, cum ar fi pâinea cu aluat, brânza și vinul să aibă un gust mai bun, ci și să ne mențină în viață sănătoși.
BENEFICIILE ALIMENTELOR FERMENTATE
Dovezi din ce în ce mai multe arată că alimentele fermentate au beneficii pentru sănătate mult mai multe față de alimentele din starea lor naturală. Acest lucru este atribuit în principal compușilor produși de bacteriile lactice.
De exemplu, în timpul fermentării laptelui, bacteriile produc un compus de scădere a tensiunii arteriale cunoscut sub numele de inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinii (inhibitor ECA). Prin urmare, laptele fermentat poate ajuta la tratarea tensiunii arteriale crescute.
Un alt exemplu este kimchi, o varză fermentată tradițional în Coreea. Aceasta conține o varietate de aminoacizi și alți compuși bioactivi care s-au dovedit a reduce bolile de inimă și ajută la combaterea inflamației, a anumitor tipuri de cancer, a infecțiilor și a obezității.
De asemenea, alimentele fermentate precum laptele, varza murată și măslinele sunt surse bogate de bacterii vii. Aceste bacterii pot contribui la sănătate într-un mod similar cu cel al probioticelor, susținând funcțiile intestinale și imune.
Alte beneficii potențiale ale alimentelor lacto-fermentate includ:
Conținut crescut de nutrienți: Fermentarea crește disponibilitatea nutrienților în alimente. De exemplu, fierul este mai ușor absorbit din legumele fermentate decât cel din cele nefermentate.
Reducerea inflamării: alimentele fermentate pot reduce numărul de molecule inflamatorii, pot crește activitatea antioxidantă și pot îmbunătăți bariera de protecție a intestinului.
Sănătate îmbunătățită a inimii: s-a constatat că iaurtul și laptele fermentat reduc tensiunea arterială și nivelul colesterolului.
Susținerea funcției imune: Unele dintre bacteriile lactice s-au dovedit a avea efecte imunostimulare, antivirale și antialergenice.
Proprietăți de combatere a cancerului: laptele fermentat este asociat cu un risc mai scăzut de anumite tipuri de cancer, iar unele tulpini s-au dovedit chiar că omoară și inhibă creșterea celulelor canceroase în studiile cu eprubete și animale.
Control mai bun al zahărului din sânge: multe alimente fermentate, cum ar fi kimchi, lapte fermentat, s-au dovedit a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și controlul zahărului din sânge.
Controlul greutății: consumul de alimente lacto-fermentate contribuie la pierderea în greutate și la un control mai bun al greutății.
Funcția creierului îmbunătățită: S-a demonstrat că produsele lactate fermentate îmbunătățesc funcția cognitivă la adulți și la persoanele cu boală Alzheimer, dar sunt necesare mai multe cercetări.
Simptome reduse ale intoleranței la lactoză: Deoarece lactoza este descompusă în timpul procesului de fermentație, persoanele cu intoleranță la lactoză pot tolera uneori produsele lactate fermentate, cum ar fi iaurtul și brânza dulce.
Pe scurt:
Lacto-fermentarea folosește bacterii lactice pentru a conserva alimentele simplu și eficient.
Alimentele lacto-fermentate pot spori sănătatea inimii și a creierului. Pot oferi beneficii antiinflamatorii, de combatere a cancerului, de stimulare a imunității. Sunt antidiabetice și anti-obezitate.
Multe alimente fermentate au un gust excelent și pot fi ușor încorporate în dieta oricărui mofturos. Acestea includ băuturi răcoritoare și feluri de mâncare, cum ar fi varza murată și kefirul.
Nu trebuie decât să le prepari și să le consumi consecvet.
E suficient ca să mâncăm zilnic 250 de grame de alimente lacto-fermentate.
Coji de pepene verde și usturoi lacto-fermentate
Nebunia lacto-fermentării continuă!!!
Coji de pepene verde și usturoi lacto-fermentate!!!
Coji de pepene verde și usturoi lacto-fermentate
Nicio mâncare de vară mai delicioasă decât o felie mare de pepene verde, rece, crocantă, suculentă! Compus din 92% apă și plin de electroliți, pepenele roșu bate toate mâncărurile. Îl mănânci și ca o modalitate delicioasă de rehidratare într-o zi fierbinte sau în timpul pauzei la serviciu!
Pepenele nu numai că este delicios, ci și un aliment bogat în nutrienți. Cu 43 de calorii pe cană, pepenele are un conținut ridicat de vitamine (în special A și C) și o sursă bună de potasiu, magneziu și licopen. Surprinzător, substanțele nutritive nu se găsesc numai în miezul roșu. Coaja de pepene verde este, de asemenea, comestibilă, conținând aminoacidul citrulină, care are efecte antioxidante. Citrulina se transformă și în arginină, un aminoacid vital pentru inimă și o circulație îmbunătățită. Puteți ronțăi coaja sau o puteți face suc, dar o metodă mai gustoasă este de a o mura, de a o lacto-fermenta în saramură!
Coji de pepene lacto-fermentate
Pepenele și coaja de pepene verde a fost lacto-fermentată (murată) de-a lungul timpului. Astfel de murături sunt populare în sudul Statelor Unite (au fost găsite rețete care datează din războiul civil) și în bucătăria rusă. Procesul de lacto-fermentare conferă acel gust și textură distincte, iar aroma usturoiului, mărarului și saramurii este baza neutră (similară cu castraveții) a crustei de pepene verde.
Fermentul este destul de rapid (4 zile). Așadar, data viitoare când vă răcoriți cu o felie suculentă de pepene verde, nu aruncați coaja (noi am comis această fărădelege zeci de ani!), preparați în schimb niște murături delicioase!
Rețeta:
Timp de fermentare: 4 zile
Ingrediente
Coaja de pepene verde (spălată, carnea roșie îndepărtată)
Saramură cu 2% concentrație de sare. Mai exact: la 1 litru de apă adăugăm 20 g sare gemă. Amestecăm până se topește.
Mărar (crenguțe sau capete)
Usturoi (2-3 căței sau mai mult dacă vă place!)
Boabe de piper, semințe de muștar, (opțional)
Frunză de dafin
Recipient de fermentare
Greutatea așezată deasupra bucăților de coajă pentru a le ține în saramură
Procedură:
1. Tăiem coaja de pepene în bucățele.
Îndepărtăm partea verde de deasupra (Se poate și cu ea). Se împachetează în borcan, alternând cu usturoi, mărar și condimente.
2. Păstrăm la temperatura camerei. Probă după 3 zile. Adăugăm încă o zi dacă avem nevoie de mai multă aromă și textură.
3. Îl dăm la frigider și-l servim rece pentru o claritate maximă
GHici ce am la prânz la serviciu azi?
Pentru mai multe informații despre bunătatea pepenelui am adăugat un copy paste:
Beneficiile pepenelui rosu – De ce să consumi mai mult
Autor: Dr. Oana Cuzino , Medic Primar Geriatrie, Doctor în Științe Medicale, Expert DOC
Pepenele rosu este un fruct ideal de vara, deoarece ofera hidratare si este revigorant. Dintre toate fructele pe care le cunoastem, pepenele rosu este fructul care contine cea mai mare cantitate de apa.
Substantele nutritive din pepenele rosu
El ofera saruri minerale, evidentiindu-se prin continutul de magneziu si potasiu. In componenta lui gasim si licopenul, o substanta care joaca un rol important in neutralizarea radicalilor liberi. Licopenul se gaseste in toate fructele si legumele rosii. Pe langa magneziu si potasiu, pepenele rosu contine fibre, beta caroten si acid folic.
Celor care sufera de retentie de apa din cauza acidului uric ridicat din organism (inclusiv tensiune arteriala ridicata) li se recomanda pepene rosu, pentru ca stimuleaza diureza. Trebuie sa se ia in considerare ca doua felii de pepene sunt echivalente cu un pahar mare de apa. Insa calitatile pepenelui rosu nu se opresc aici: este foarte important de stiut faptul ca el ajuta la eliminarea toxinelor din organism.
Beneficiile pepenelui rosu
hidrateaza si remineralizeaza, datorita continutului ridicat de apa;
are rol antioxidant, datorita licopenului pe care-l contine;
este ideal pentru scaderea in greutate;
ajuta la curatarea organismului de toxine;
stimuleaza diureza.
Asa cum bine stiti, pepenele se consuma crud, pe stomacul gol, nicidecum dupa masa. Insa, daca, de exemplu, aveti prea mult pepene in frigider si nu mai aveti pofta sa-l consumati ca atare, va puteti pregati un smoothie din pepene adaugand si alte fructe ori condimente (capsuni, zmeura, menta, ghimbir).
Astazi, insa, va provoc la o reteta inedita: Gazpacho exotic de pepene rosu!
Ingrediente:
750 g de pepene rosu (miez)
250 g rosii coapte
jumatate de catel de usturoi
bucata de ardei rosu
jumatate de ceapa
lingurita de otet de mere
un pahar de apa (depinde cat de consistent va place)
4 linguri de ulei de masline
1 varf de sare
Mod de preparare:
Amestecam toate ingredientele in blender, mai putin uleiul. Acesta il adaugam la sfarsit, putin cate putin. Inainte de a servi Gazpacho-ul exotic de pepene, il lasam la frigider cel putin 1 ora, pentru a se raci. Se consuma rece. Inainte de servire, putem adauga si doua sau trei cuburi de gheata. Sa aveti pofte racoroase!
Valori nutritionale pepene rosu
1 cana (152 de grame) de pepene rosu, taiat cubulete, contine:
43 de calorii
0 grame de grasimi
2 miligrame de sodiu
11 grame de carbohidrati (dintre care 9 grame de zahar)
1 gram de fibre.
1 cana de pepene rosu iti va oferi urmatoarele procente de vitamine (doza zilnica recomandata):
17% de vitamina A
21% de vitamina C
2% fier
1% calciu.
Totodata, pepenele rosu contine tiamina (sau vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), niacina (vitamina B3), vitamina B6, acid folic (sau vitamina B9), acid pantotenic (sau vitamina B5), magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru, mangan, seleniu, colina, licopen si betaina. Potrivit expertilor de peste hotare, pepenele rosu contine mai mult licopen decat oricare alt fruct sau alta leguma.
Cum consumi pepenele rosu
Deoarece pepenele este atat de delicios, el poate fi cu usurinta inclus in orice dieta. Ia in considerare urmatoarele ponturi:
Seminte prajite – scoate semintele din pepene si prajeste-le in cuptor, 15-20 de minute, pentru a obtine o gustare delicioasa, pe care o poti face in avans. Incearca sa adaugi doar putina sare, dupa gust.
Bautura delicioasa la blender – pune miezul de pepene rosu si cateva cuburi de gheata intr-un blender, pentru a obtine o bautura rece si racoritoare, care te va hidrata dupa exercitiile fizice sau dupa o zi petrecuta la soare.
In salata – da un strop de gust si de culoare unei salate, adaugand putin miez de pepene rosu, frunze de menta si mozzarella proaspata, asezate pe un pat de frunze de spanac. Stropeste totul cu un dressing cu otet balsamic.
Beneficii pentru sanatate ale pepenelui rosu
Benefic pentru sanatatea inimii – pepenele rosu contine cantitati mari de licopen, care protejeaza celulele si scade riscul de boli cardiovasculare. Un studiu publicat in Jurnalul American pentru Hipertensiune a dezvaluit faptul ca extractul de pepene rosu scade tensiunea arteriala in randul persoanelor supraponderale.
Pepenele rosu contine, de asemenea, si arginina, care reduce acumularea grasimilor in exces si imbunatateste circulatia sanguina.
Proprietati antiinflamatoare – licopenul din pepenele rosu este cel care ofera acestui fruct proprietati antiinflamatoare. Reducerea inflamatiei este benefica in special pentru cei care sufera de artrita.
Hidrateaza – pepenele hidrateaza organismul, iar hidratarea este extrem de importanta, mai ales pe timpul verii. Mai mult decat atat, zeama pepenelui contine cantitati mari de electroliti, de asemenea foarte importanti pentru mentinerea hidratarii si pentru prevenirea insolatiei.
Imbunatateste digestia – pepenele rosu este bogat in fibre, ceea ce inseamna ca digestia este facilitata de consumul de pepene rosu.
Benefic pentru piele si par – pepenele rosu contine vitamina A din belsug, iar aceasta este eficienta in mentinerea pielii si parului hidratate. Totodata, vitamina A stimuleaza regenerarea celulelor de colagen si elastina.
Previne cancerul – datorita continutului ridicat de antioxidanti, pepenele rosu este eficient in prevenirea cancerului. Licopenul s-a dovedit a fi eficient in special in prevenirea cancerului de prostata.
Imbunatateste performantele atletice – zeama de pepene rosu reduce rigiditatea musculare si previne aparitia febrei musculare a doua zi dupa un antrenament intens, care solicita musculatura foarte tare. Intrucat circulatia este imbunatatita de aminoacizii precum arginina, sportivul poate scapa de febra musculara daca mananca in mod constant pepene rosu atunci cand se antreneaza.
Beneficii ale cojii de pepene
Specialistii in nutritie sustin ca nici coaja de pepene nu ar trebui sa fie neglijata intrucat consumul acesteia are, de asemenea, o multime de beneficii pentru organism. Coaja de pepene contine nutrienti precum: vitamina C, vitamina B6, fibre, potasiu si citrulina.
Articolul original:
Cireșe lacto-fermentate
E de-a mirarea să vorbești despre cireșe murate.
Cine a mai pomenit de așa ceva!?
Da. Câte nu le știm!
Până când nu te lași furat de fantezie și te apuci de treabă.
Nimic mai simplu și incomparabil de gustos! O bunătate bună de-adevăratelea!
Unelte?
Un borcan cu sârmă
O greutate. Eu folosesc o scrumieră de sticlă
Rețetă?
Ingrediente:
Apă, sare și, desigur, cireșe.
Cum am procedat:
Am spălat cireșele.
Am umplut borcanele pe trei sferturi cu cireșe . Am turnat saramura să le cuprindă bine (la 1 llitru de apă de izvor am dizolvat 20 grame sare. Eu am sare gemă de Praid. Voi folosiți de care vreți /aveți. De preferat fără iod.)
Am așezat o scrumieră de sticlă ca greutate, ca să mențină cireșele în saramură
Am închis borcanele și
Le-am așezat în beci direct pe ciment și
Am plecat 2 săptămâni în concediu.
Când ne-am întors, încălziți și obosiți, de la drumul lung,
Am dat cep la borcane.
Fiecare cu borcanu lui…
Au mers ca unse!
Doamne, ce ne-am mai stâmpărat! (Vorba bunicii lui Nicolae). Și sete, și foame.
Săru”mâna pentru masă, Doamne !
Doamne, bune-s!
Castraveți murați în formă ciudată (vorba Pantelimonei)
Ideea e că ne fac bine.
Mie îmi taie pofta de dulciuri și-mi lecuiește mâhniciunile…
Iar lu Nicolae i-o luat durerile de încheieturi
Trăiască murăturile!
Alimentele lacto-fermentate!!
Cireșele lactofermentate!
Și cerealele lactofermentate sub forma pâinicilor cu maia sălbatică ( din făină și apă)!
Maia moartă de foame cât timp am fost noi plecați
Dar a înviat și iată ce pâinici ne-a dat
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Și pentru bucate!
Și pentru sănătate!
Și pentru cireșele murate!
Indrăznesc să trăiesc sănătos 
Comentarii recente