Există pe lângă noi tot felul de oameni…
Unii ne plac, alţii ne par ciudaţi…
În categoria oamenilor ciudaţi, pot intra oamenii pe care nu-i înţelegem, oameni care nu ne seamănă în stil şi fel de a supravieţui, oameni care ne incomodează sau ne calcă pe nervi de-a dreptul…
Mai există pe lumea asta oameni foarte practici, precişi, ordonaţi, cu capul pe umeri, oameni care ştiu ce au de făcut, oameni care deţin controlul asupra a ceea ce au de lucrat…
La polul opus acestor oameni, stau mototolii, visătorii, cei care parcă merg de-andoaselea, oameni neatenţi, care calcă-n gropi sau în şahturi … în plină zi… Oameni cu capu-n nori…
Şi mai există un soi de oameni… Aceştia sunt Scriitori şi poeţii… Ce să zici despre ei?
Neliniştilile lor cine le poate înţelege?
Frământările, chinurile , cugetările?
Scriu şi şterg, şterg şi scriu…
Şi se îndoiesc de cele ce scriu…
E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, aud certându-i Eminescu…
Şi totuşi nu se pot linişti.
Le-a intrat în măduvă virusul de scriitor şi nu pot scăpa de el nici cu slujbe…
Dragii mei, aveţi milă de fiecare semen din preajma voastră! Şi mai ales de poeţi şi de scriitori. Aceştia nu sunt ciudaţi. Nu sunt deplasaţi… Sunt şi ei nişte bieţi scormonitori printre mormanele de cuvinte…
Indrăznesc să trăiesc sănătos 