Bună dimineața, dragii mei dragi!

Mare binecuvântare îmi dăruiește Doamne în fiecare zi ajutându-mă să ajung la casa Sa! În biserică spațiul și timpul capătă altă dimensiune.

Astăzi, la finalul Sfintei Liturghii, părintele a amintit că Biserica face pomenire de sfânta Pulheria împărăteasa. La auzul acestui nume, inima mi-a tresărit și dintr-o dată, mi-a apărut în minte un chip preaminunat: măicuța Pulheria și am retrăit clipa primei întâlniri cu ea.

Era într-o după masă a un septembrie însorit. Am intrat pe poarta mănăstirii cu sfială și am înaintat spre biserică. Am pășit înăutru și dintr-o dată, un chip luminat m-a întâmpinat cu drag.

• Sărut mâna, măicuță!, am rostit eu fâstâcindu-mă.
• Doamne ajută, fetița mea!
• Sunt pentru prima dată aici și sunt tare impresionată de ce văd…
• (…)
• Uite, primește această amintire, și-mi întinde un ciot de lemn rotund peste care era lipită o iconiță cu Domnul Hristos.
• A, mulțumesc, măicuță. Foarte drăguț din partea dumneavoastră. Mă iertați, aș vrea să știu care este numele dumneavoastră.
• Pulheria
• Pulheria? Ce nume frumos! Maica mi-a zâmbit și chipul acela de atunci mi s-a întipărit pentru veșnicie.

Există în viața fiecărui om persoane care ne-au marcat viața, în bine sau în rău. Se întâmplă să cunoaștem oameni (aici măicuțe) minunați (te), dar și cu oamnei (maicuțe) care nu se potrivesc cu duhul nostru. Dacă cumva ni se întâmplă să avem neșansa să ne întâlnim doar cu oamnei (măicuțe) care nu ne-au plăcut sau care, și mai rău, ne-au rănit sufletul printr-o sminteală, ratăm o experiență negrăită.

Doamne mi-a rânduit să întâlnesc multe suflete pe Cale… . Fiecare întâlnire a avut un rost, a fost fie o piatră în care să mă poticnesc și să-mi văd propriile neputințe ascunse și nebănuite, fie un balsam care mi-au vindecat rănile căzăturilor. Am întâlnit mulți monahi (monahos însemnând cel singur cu Singurul), mulți părinți duhovnicești, mulți călugări și măicuțe. Unii mi-au vorbit mult despre Doamne și eu am căscat urechile și inima…, dar măicuța Pulheria nu mi-a vorbit prea mult(e). În cei cinci ani în care am tot văzut-o, îmi era destul să-i privesc chipul… Măicuța Pulheria era o persoană care mi-a atras foarte mult atenția. Prezența ei provoca meditația. Chipul ei impunea tăcere și comuniune dincolo de cuvinte. Binecuvântarea cea mare a fost că Doamne mi-a rânduit să mă apropii de o ucenică de ei, care atât de mult semăna cu maica Pulheria. Semăna și la statură, erau amândouă înalte, și în mare parte, și la chip. Adesea, povesteam cu această ucenică despre multele mele frământări spirituale…

Anii au trecut… Mă întorc după un deceniu jumătate pe locurile acelea unde am cunoscut-o pe maica Pulheria… Intrând în biserică, mă întâmpină alt chip…necunoscut, care m-a redus la tăcere… Nu mai erau oamenii cunoscuți sau mai bine zis eu eram de recunoscut…și am plecat spre căsuța maicii Pulheria. Am urcat scările. M-a întâmpinat o nouă ucenică, o necunoscută pentru mine. Am întrebat dacă maica Pulheria este acasă. Ucenica mi-a răspuns scurt că este și a chemat-o și iat-o… Anii îi încovoiase spatele, dar chiupul era mai luminos ca niciodată… A râs când a aflat povestea mea… A… Doina! Și-a amintit de mine…și de ucenica ei cea mult iubită, care, între timp, se mutase în altă parte…

• Hai să-ți dau ceva, ceva pentru tine și pentru ea…, dacă te vei întâlni cu ea să ai să-i dai ceva de la mine… I-a dat o cățuie, un semn și o rugăminte spre neuitare…

Și iată azi, îmi amintesc de ea, de măicuța Pulheria și de toți cei cinci ani în care am putut s-o văd adesea… Mi-a dat un semn, un mesaj, un ideal, un model, mi-a dat-o pe Sfânta Sofia dimpreună cu cele trei fiice ale ei…

Da, da!

Acum măicuța Pulheria este la Doamne.. A plecat lăsându-mi amintirea ei minunată.

Veșnică fie-ți pomenirea, măicuța mea de suflet!

Nu am nicio fotografie cu tine… Am pierdut toate iconițele pe care mi le-ai tot dat… Păstrez doar această comoară, această iconiță, acest ideal și model al vieții mele, alături de o candelă veșnic aprinsă pentru toți cei vii și adormiți pe care îi port în inima mea.

De asemenea, păstrez și chipul tău minunat în amintirea mea. Adu-ți și tu aminte de mine înainte Domnului! Mulțumesc.

PS: astăzi, 17 februarie, Biserica face pomenirea Sfintei Pulheria și a lui Marcian. Pomenirea Sfintei Pulheria se mai face în 10 septembrie.

Vă recomand să citiți viața minunată a sfintei Pulheria, pe care o găsiți scrisă aici:

http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-pulheria-imparateasa

SURPRIZĂ:

Căutând o imagine potrivită pentru acest articol, iată am găsit și poze cu maica… Eu le pierdusem pe toate odată cu tot trecutul meu imagazinat pe calculatorul vechi…

http://ziarullumina.ro/o-calugarita-curata-cu-inima-84890.html