Leguminoasele- sursă de proteină de calitate înaltă
Salutare!
Vreau să vă aduc în atenţie leguminoasele.
Foto preluat de aici
Acestea au ajuns sub lupa ştiinţei şi sunt intens studiate. Ba mai mult, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a declarat anul 2016 Anul Internațional al Leguminoaselor, cu scopul de a spori gradul de conștientizare a publicului cu privire la beneficiile nutriționale ale acestora.
Cu toate aceste demersuri, consumul de leguminoase la nivel global încă este slab. Dar nici la noi în ţară nu este prea strălucit. Mai mult în posturi se gătesc fasole.
De ce nu prea mâncăm leguminoase? Adică fasole, linte, năut, soia, mazăre, Pentru că nu ne plac sau pentru că ne produc gaze sau pentru că sunt greu de gătit. Şi mai mult, pentru că conţin antinutrienţi, pentru că nu au o proteină completă.
Da. Sunt reale aceste minusuri. Dar plusurile sunt mult mai multe. Şi am face bine să le cunoaştem ca să consumăm zilnic o porţie de leguminoase.
Beneficiile pentru sănătate ale leguminoaselor
În primul rând leguminoasele sunt foarte hrănitoare. Veţi fi surprinși să afle cât de hrănitoare sunt leguminoasele! Ele ne furnizează fibre, proteine, carbohidrați, vitamine B, fier, cupru, magneziu, mangan, zinc și fosfor. Leguminoasele sunt în mod natural sărace în grăsimi, practic nu conțin grăsimi saturate și, deoarece sunt alimente vegetale, nu conțin nici colesterol. O porție de leguminoase, adică o jumătate de cană, furnizează aproximativ 115 calorii, 20 g de carbohidrați, 7-9 g de fibre, 8 g de proteine și 1 g de grăsime. Leguminoasele au, de asemenea, un indice glicemic scăzut, variind în general între 10 și 40.
Pe lângă faptul că sunt un aliment extrem de nutritiv, dovezile arată că leguminoasele pot juca un rol important în prevenirea și gestionarea unui număr de afecțiuni de sănătate.
Alegerea abordării culinare potrivite pentru leguminoase este crucială pentru maximizarea efectelor lor de promovare a sănătății. Aceste abordări pot afecta compoziția nutrițională, biodisponibilitatea nutrienților și beneficiile generale pentru sănătate derivate din consumul de leguminoase.
Metodele optime de gătit păstrează conținutul nutrițional, în timp ce tehnicile de procesare precum înmuierea, încolțirea și fermentarea îmbunătățesc calitatea nutrienților.
Paşi premergători gătirii leguminoaselor
Leguminoasele dezvoltă în timp un aşa zis fenomen greu de gătit.
Şi în plus, leguminoasele conţin şi antinutrienţi şi de aceea este nevoie să ştim cum să le gătim corect.
Pasul 1: înmuiere 12-24 ore în apă
Procedură: Splăm leguminoasele şi le punem în apă la înmuiat. Apa să fie de trei degete deasupra. Mai adaugaţi dacă s-au umflat şi au rămas fără apă.
Pasul 2: încolţire sau germinare
Procedură:
Clătiţi bine leguminoasele înmuiate şi le puneţi într-o strecurătoare cu bol şi kle acoperiţi. la 8 ore, le clătiţi din nou bine şi le puneţi iar acoperite la încolţit şi tot aşa până iese colţul.
Pasul 3: fierbere.
Clătiţi bine pentru ultima dată sub jet de apă leguminasele înmuiate şi (opţional extra încolţite) şi le fierbeţi.
Pentru scurtimea timpului de fiert, am cumpărat o oală sub presiune. Ştiam că nu e sănătos să găteşti sub presiune, dar am văzut că studiile, cel puţin în cazul leguminoaselor, sunt pentru.
Pasul 4: fermentare
După fierbere, zdrobim leguminoasele şi adăugăm un starter de probiotice, fie prafuri din plicuri, fie zer de chefir sau zeamă de murături. La o cană de leguminoase adăugăm o lingură de starter. Amestecăm. Punem într-un borcan cu garnitură de cauciuc şi lăsăm la temperatura camerei 3 zile şi apoi dăm la frigider.
Atenţie, e un fir subţire între fermentare şi stricare. Trebuie să ţinem sub atenţie.
Despre fermentarea leguminoaselor găsiţi aici
Un video în care se explică tare fain cum se fermentează fasolea.
Iar aici, aveţi şi poze.
Aici am nişte năut încolţit şi fiert. Îmi pregătesc mai mult şi congelez. Caserolele în congelator, borcanul în frigider, unde se ţine o săptămână bună.
Model sită de încolţit legume şi cereale. Aici am grâu:
Aici sunt borcanele cu fasole fermentată
Oala mea de gătit sub presiune, pe care am luat-o de la prietenii mei de la Profimatic, care au adus această oală sub presiune cu vas de gătit din inox. Mulţumesc Instant Pot România!
Eu mi-am făcut un cvadou de 8 martie, un Instant pot Pro 8. A fost cu o reducere mai măricică atunci
Despre oală aici.
Este gătirea sub presiune sănătoasă? Un răspuns îl găsiţi aici
Eu folosesc deocamdată oala sub presiune doar pentru leguminoase care fierb greu.
Fasolica fiartă bine:
Rezerve în congelator
O reţetă nouă: farinata din năut:
Făină de năut făcută cu moara mea
Amestecăm făina cu apă, aşa ca o smântână groasă. Lăsăm la fermentat vreo 2-3 zile.
Unii lasă doar peste noapte. Şi apoi coacem în tavă în cuptor ca pe o budincă sau ca clătite.
Aici un video sau aici alt video
De ce să fermentezi farinata? Pentru digestibilitatea mai bună şi îmbogăţire cu nutrienţi.
Am aflat de la Sandor Katz
Gata. Mă opresc! Sunt în plin exerciţiu de gătit leguminoase. Spor!
Accesul femeii la școală-o altă fericire a femeii moderne
Salutare!
De curând, am început să scriu despre fericirile femeii moderne. Am început așa timid. Nădăjduiesc să prind curaj. Cred în susținerea din partea voastră, dragile mele femei prietene. În timp, sper să se adune suficiente rânduri pentru a umple o carte pe care să v-o pot oferi când ne vom întâlni.
De ce am începu să scriu despre fericirile femeii moderne? Simt nevoia să vorbesc despre părțile minunate din viața noastră pentru a le prețui mai mult, pentru a le pune în lucrare mai mult. Vreau să avem și alte discuții în afară de gătit și stres cu creșterea copiilor. Vreau să le scoatem la lumină, să le evidențiem ca, atunci când vom da nas în nas cu greutățile, să nu ne lăsăm doborâte, ci să ne amintim de darurile, de puterile sădite în noi.
În acest articol, vreau să vorbim despre școală, despre școlarizare și diplome. Despre accesul femeii la școală.
Chiar dacă ai peste 40-50 de ani…, nu te gândi că ești prea bătrână să faci școală. Dacă nu ai avut posibilitatea să faci liceul, acum o ai.
Lucrez la un liceu din Sibiu, la Liceul Tehnologic „Avram Iancu”,
unde, pe lângă cursuri de zi, există și cursuri la seral și frecvență redusă. Am urmărit poveștile unor femei minunate care au avut curajul și perseverența de-a urma cursuri fiind în vârstă de peste 40-50 de ani. Sunt plăcut surprinsă să fiu salutată în diferite instituții de vreo doamnă fostă elevă a școlii unde slujesc.
Anul acesta școlar, am avut bucuria să predau la cursurile de frecvență redusă. Doamne ce atmosferă! Ce minuni de femei! Multe femei simple, dar foarte ambițioase… Și iată-le pe unele trăindu-și împlinirea visului. Veneau la cursuri și erau jenate. „Doamna, sunt bătrână! Cum o să fac față cerințelor? Cu ceva străduință, le răspundeam. Le-am încurajat și le-am susținut cum am putut mai bine. Le-am apreciat curajul și le-am vorbit de la inimă la inimă. Le-am amintit că a studia este un lucru minunat la orice vârstă. Da, e drept că e mai dificil din multe puncte de vedere, dar nu este imposibil, mai ales că acum internetul ne ajută enorm cu lecții și materiale de tot felul. Iar în privința copiilor mai mici… Cunosc… Și eu mi-am cărat fetițele pe la examenele din facultate și masterat.
Acum, fetele sunt mari și studiez mai lejer. Studiul este prioritar în viața mea. Este darul meu. Mă gândesc să mă înscriu la un doctorat. Încă cuget cărui domeniu merită să mă dedic… Acum, sunt interesată de microbiologie, de fermentarea bacteriilor lactice… De vreo doi ani, tot studiez singură acest domeniu… Dacă va fi nevoie de vreo diplomă, n-am să mă feresc să intru iar în studenție. Sunt deschisă. Fie voia Domnului! Până atunci, devorez tot ce găsesc pe internet, prin biblioteci și prin librării despre acest domeniu care mă interesează, mă pasionează. Observ că pe zi ce trece, tot mai multe studii științifice apar. Doamne cât sunt de entuziasmată că am acces la cunoaștere! Și pot experimenta și pot împărtăși cu oameni pasionați de fermentare din lumea întreagă aceste lucruri minunate!
Dacă tu, care citești acum aceste rânduri, nu ai avut posibilitatea să faci liceul, ci doar 8 clase sau o școală profesională și îți dorești să lucrezi undeva unde ți se cere diplomă de liceu și facultate, să știi că poți să le dobândești. Cinci ani de zile vii după-amiaza la cursuri timp de 15 săptămâni și așa vei reuși să lucrezi unde-ți place și ai să fii plătită precum colegele… cu studii. Vai, 5 ani! ai să spui. Iar eu îți voi răspunde: Nu te gândi la timp, la ani. Timpul oricum trece, dar dacă, între timp, te alegi cu o diplomă, ești mai câștigată. Nu te subestima. Nu te gândi că n-ai să poți face față. Poți! Zeci de femei au putut și pot. Și aceste femei sunt foarte motivate. Am avut femei care au excelat la pregătirea cerințelor profesorilor. Au luat bacalaureatul și au mers mai departe la facultate. Tot respectul! Sunt mândră de ele! Am avut o doamnă al cărei fiu era medic și ea doar o profesională. A venit la 50 de ani și și-a continuat studiile. A terminat liceul cu rezultate foarte bune și a luat bacalaureatul cu note frumoase. Doamne cât m-am bucurat pentru ea! Ce să mai vorbim! Totul se poate! Mai ales dacă ai credință. Îmi amintesc cât de greu mi-a fost să fac liceul… Stătusem 3 ani așteptând minunea să intru la liceul dorit… Eram cu 3 ani mai mare decât colegele. Primul an a fost greu până mi-am intrat în ritm… Doamne ce greu mi-a fost! Plângeam și mă rugam Domnului să mă ajute să pot sta acolo și să merg la ore. Așa va fi și în cazul tău. Va fi un pic mai greu sau greu de tot până vei intra un pic în ritm…, în cerințele școlii…
De multe ori gândurile la ce-o să fie ne creează frici.
Dar acestea nu sunt fundamentate, nu sunt reale.
Dacă alte femei au răzbit, tu de ce crezi n-ai răzbi? Și crede-mă, au fost femei de tot felul. N-are să fie nicio rușine că n-ai să fii de 10… Așa că te aștept! La noi sau oriunde îți este la îndemână. Avem femei de peste tot. Vin, depun efort, fac sacrificii, dar știu că se merită. Vor fi plătite cu studii și vor fi femei cu școală. Stima de sine va crește cu siguranță.
Și încă ceva! Nu te plafona în meseria ta. Sunt cursuri foarte bune pe care le poți urma, cursuri cu diplome și atestate. Nu pregeta să le ! Cu cât ești mai bine pregătită, cu atât mai multe oportunități vei vedea ivindu-se înainte-ți. Fii deschisă la învățare, la studiu, la permanenta perfecționare și creștere. Ai numai de câștigat. Și eu am făcut cursuri. Toate m-au ajutat. Chiar și curs de bucătar am făcut! A, dacă vrei cu adevărat să te folosești de un curs, e nevoie de multă practică, de exercițiu după. Și aia ține de tine… Dar și hârtiile trebuie…
Sper că te-am folosit cu cele scrise. Să-ți fie de folos! Am încredere că vei avea curaj să faci alegerile bune pentru tine și ai tăi!
Înainte să închei, căutând o fotografie grăitoare pe internet, am dat peste povestea unei femei de 98 de ani care a revenit la școală. Aș vrea să fiu medic. Am to fost moașă, zice aceasta…
Este o diferență între a îmbătrâni și a crește…
Iată alt exemplu
Despre fericirile femeii moderne
Salutare, dragile mele !
Odată, acum vreun an și ceva, când m-am întâlnit cu padre Necula
(omul care mi-a spus în 1998 când am poposit pentru prima dată aici în Ardeal: Tu trebuie să scrii!) i-am spus:
- Vreau să scriu despre problemele femeii moderne, despre nefericirile ei…
- Da sigur, cum să nu, că doar tu ai fi maica Siluana ca să poți duce problemele femeii moderne! (trăia pe atunci maica…)! De ce ce să scrii despre nefericirile femeii moderne, de ce să nu scrii despre fericirile femeii moderne!?
Am cam plecat desumflată…
M-am tot gândit la ce mi-a spus padre … și nu am scris. Iată a trecut atâta vreme!
Azi dimineață, mi-a răsărit în minte faza cu scrisu despre fericirile femeii moderne și mă tot pisa un gând:
De ce să nu scriu despre fericirile femeii moderne?
Hai că scriu! Chiar scriu! Chiar acum!
No, ce să scriu? Fericirile femeii moderne!? M-am tot gândit iar… Nu-mi venea nimic. Mai multe nefericiri îmi veneau, mai ales că eram și într-o pasă nu prea fericită…
Am dat la o parte pasa proastă și m-am apucat a mă gândi la fericirile femeii moderne.
Îmi tot ziceam: Tre să fie măcar câteva și fericiri pe lângă muntele ăsta de neferici ce-l văd în față…
Nu se poate! Hai că n-o fi chiar plină viața femeii moderne numai cu greutăți și nefericiri!
Și mi-a răsărit așa în suflet că cea mai mare fericire a femeii moderne este că știe că nu e singură, că au fost și sunt și alte femei care au trecut prin greutăți și au răzbit la lumină, au făcut față.
Da Asta e: cea mai mare fericire este că ne avem unele pe altele. E o energie feminină, o putere la care e nevoie să ne conectăm permanent. Să ne amintim permanent de această putere pe care doar nouă ni s-a dat. Darul de a fi femeie!
Da, nu mă mai satur să mă minunez de femeie! Am dedicat o carte acestei bucurii:
Da! Ne avem unele pe altele oriunde ne-am afla pe acest pământ. La un click distanță, ca să folosesc un termen prozaic… Am scris un articol despre câteva femei minunate pe care le-am descoperit prin intermediul internetului și al cărților pe care le-au scris. Aceste femei mă motivează și mă încurajează să-mi folosesc potențialul primit.
Da. Faptul că ne avem unele pe altele este fericit lucru! Ne putem cunoaște poveștile, ne putem împărtăși experiențele, învățăm unele de la celelalte, ne putem susține unele pe altele. Putem colabora. Ne putem alege pe cele cu care rezonăm, cu care avem interese și preocupări asemănătoare. Și așa împreună creștem. Clădim.
Da! Hai să valorificăm această fericire!
Uite, chiar acum înainte de-a începe să scriu aceste rânduri, am vorbit cu o colegă minunată. I-am vorbit despre o dificultate, de un blocaj al meu. Simplul fapt că am fost împreună, că m-a ascultat. 10 minute, mi-a fost suficient. Am primit validare și încurajare.
Da! Și eu chiar asta vreau să fac prin scrisul meu, să încurajez femeile.
Suntem femei. Ne confruntăm cu provocări, cu dificultăți, într-o formă sau alta asemănătoare. Ne putem înțelege una pe alta, că doar știm cum e să fii femeie… modernă! Să lăsăm văităturile și tristețile și tot răul și să ne bucurăm că trăim aceste vremuri. Suntem puternice! Facem față!
Și ne avem nu atât pe noi cele ce trăim, ci și pe înaintașele noastre. Cu ele ne conectăm gândindu-ne cum și-au trăi viața. Și poate în situații mult mai dificile decât ale noastre… Pilda vieții înaintașelor noastre ne este de mare folos!
Se spune că perioada copilăriei ne cam marchează, că acolo ar fi cauzele nereușitelor noastre și a insucceselor…
Hm! Mi-am tot analizat copilăria și perioada tinereții… N-am prea făcut mare brânză cu asta! Știți ce, gata, am renunțat la trecut. Strâng plugul vânjos și, dii bădie, ține brazda drept înainte!
Și n-o să vă vină să credeți, de când am lăsat trecutul, noi zări mi s-au deschis mereu. Numai că pârdalnica inconsecvență m-a făcut să renunț la unele lucrări când am dat de greu. De aceea, am hotărât să caut și să aflu ajutor. Așa am găsit comunitatea unor femei moderne de toată frumusețea, tot una și una. E poveste luuungă cu această Comunitate. Nu am vreme acum să v-o zic.
Pe scurt este vorba despre niște doamne minunate pe care le-am cunoscut prin AtelieR de Cuvinte. Găsesc potrivit să te invit pe tine, cea care citești acum aceste rânduri, să le cunoști pe aceste doamne minunate.
Sunt atât de bucuroasă că am găsit această comunitate de femei minunate! Da! Da! Și asta e mare lucru! Și cel mai mult mă bucură că sufletul Comunității AteliR de Cuvinte, Ioana și Giorgiana sunt în Biserică, în Biserica dreptmăritoare.
Am mai scris cândva un articol despre femei minunate, despre femeile bisericii…
Să revenim la copilărie, te invit luni, 29 mai la o seară de povești ale copilăriei, că tot vorbirăm de copilărie, dar de data aceasta despre minunata copilărie, despre cum să ne trezim în noi copilul iubitor de poveste și încrezător că totul se va sfârși cu bine și vom trăi fericiți până… la adânci bătrânețe…
Rezervă-ți un loc la seara devoratorilor de povești
Intră pe acest site, caută spre finalul articolului, și vei avea posibilitatea să te conectezi cu femei care-ți aduc bucurie doar cu simpla lor prezență și care te vor încânta cu povești minunate. Și eu mă voi conecta!
Sfatul meu: Nu lăsa mâhnirea sau tristețea sau nereușitele să-ți întunece viața. Caută lumina. Uită-te în jur. Întotdeauna există prin preajmă femei cu care să rezonezi.
Ține-te aproape de acest blog. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi continua să scriu despre fericirile femeii moderne…
Aici sunt cu o femeie minunată, pe care o stimez foarte mult. Este de o sensibilitate deosebită. Mă bucură cu prezența ei ori de câte ori ne întâlnim.
Mulțumesc, Violeta!
Ridichi de lună lacto-fermentate (murate în saramură)
Salutare dragilor!
Sunt foarte entuziasmată să vă vorbesc despre un nou ferment reușit de-al meu, despre ridichile de lună lacto-fermentate!
Ridichile de lună lacto-fermentate se adaugă pe lista de fermente preferate alături de sparanghel, cireșe și dovlecel.
Când am mușcat din prima ridiche de lună lacto-fermentată, am avut același Uau! pe care l-am avut gustând din fermenturile enumerate mai sus.
Și este atât de simplu să ai ridichi de lună fermentate: Ridichi și saramură din apă de izvor cu 2% sare și 5-10 zile de așteptare!
Am probat în martie să văd cum se murează ridichile. Atunci, am murat și varză cu urzici…
Ridichile au o viață scurtă, de 35-45 de zile, de aceea se și numesc ridichi de lună. Ele se cultivă în grădină sau în solar, mai mult în solar, de aceea avem prin piață mai tot timpul ridichi.
Mie îmi plac foarte mult ridichile de lună pentru că sunt zemoase și mușc din ele cu mare plăcere. Față de cele negre…, după care nu mă dau în vânt… Acum, de când le murez, au început să-mi placă ridichile de iarnă.
În poza de mai sus, am și ridichi negre puse la murat, borcănelele mici albe, rase…
Am pus la fermentat în 6 mai încă un lot cu ridichi de solar.
Iar sâmbăta trecută, am găsit în piață un cultivator de legume bio din Păuca care avea ridichi de lună cultivate afară.
Era diferență vizibilă între ridichile acelea și cele din solar: Erau mai mici și frunzele puțin găurite… Se vedeau că erau crescute natural. Da… E ciudat! Obișnuită fiind cu legume faine din solare, parcă nu prea mi-a venit să le cumpăr… Am cumpărat și de dragul de-a susține tinerii curajoși cultivatori bio…
Cum punem la murat în saramură ridichile de lună?
Simplu:
Tai frunzele ridichilor, le spăl, le așez în borcane întregi sau feliate, torn saramura, închid borcanul, le așez într-o tavă pe blatul din bucătărie și aștept vreo 5-10 zile…
Cele feliate se murează mai repede. Le gust să văd când sunt gata și apoi le dau la rece… Dacă mai am ce da, dacă nu cumva le mâncăm imediat…
Am filmat pașii. puteți vedea aici!
Am scris mai multe despre alimentele lacto-fermentate și de ce să mâncăm alimente lacto-fermentate.
Vă poftesc să citiți!
Și să pregătiți și să serviți!
Am început fermenturile de sezon (lacto-fermentarea legumelor de sezon) I
Salutare dragilor!
Am început să lacto-fermentez (murez cu sare) legumele de sezon.
În acest articol voi vorbi despre sparanghel.
Suntem în plin sezonul sparanghelului!
Sezonul sparanghelului este 15mai-15 iunie
Acum doi ani, am descoperit cea mai bună și cea mai valoroasă formă de consum și de conservare a sparanghelului: Lacto-fermentarea!
Despre sparanghel lacto-fermentat am mai scris.
Sparanghelul este o legumă prețioasă și la propriu și la figurat și ca atare are prețul cuvenit! Așadar să investim în sănătate! Se merită!
Am început să lacto-fermentez (murez cu saramură) sparanghel în 2021. A fost un lot super-reușit! L-am mâncat cu mare plăcere. Când veneam de la serviciu în zilele fierbinți de vară, ne stâmpăram setea cu zeamă de la sparanghel murat.
O bunăciune, vorba unei naturiste!
Am făcut un test să văd cum și cât timp se ține murat doar cu saramură și condimente.
Am păstrat un borcan din 2021 și l-am deschis exact după doi ani. Foarte bun!
Cel de anul trecut s-a muiat un pic. Nu am adăugat hrean…
Am realizat un video în care se poate vedea cum arată ambele variante.
Sparanghel lacto-fermentat de doi ani și de un an.
Anul acesta, doresc să lacto-fermentez din nou sparanghel. Dând căutare pe internet, am găsit sparanghel românesc tocmai… în Olt!
Am și luat legătura cu acest producător de sparanghel românesc din Olt și am dat comandă. Domnul Marius Ilie cultivă sparanghel din 2015!
Tare mult mă bucur că am găsit această sursă de sparanghel!
Sunt mândră de acest curajos cultivator de sparanghel pe pământ românesc!
Tot respectul!
Aștept coletul și-l voi pune la murat în saramură, îl voi lacto-fermenta! E cea mai bună variantă de conservare și cea mai bună variantă de consum al sparanghelului.
Despre legume lacto-fermentate am scris aici, aici și aici
Ca să fiu și mai convingătoare, aduc și argumente științifice despre puterile vindecătoare ale sparanghelului lacto-fermentat.
Îndrăznește să intri în fascinanta lume a lacto-fermentării!
Cărarea e deschisă și bătucită… Vino!
2 ani cu vasele Saladmaster în bucătărie!
Salutare!
Zilele trecute, am pregătit un nou lot de murături.
Cât de repede am tocat varza și celelalte legume pe care le-am pregătit pentru murat! Și asta pentru că m-au ajutat fetele mele scumpe și
Procesorul de legume și fructe de la Saladmaster!
Am simțit nevoia să mulțumesc pentru acest lucru și totodată să-l și fac cunoscut.
Iată sunt 2 ani de când folosesc Procesorul de legume și
este în deplină funcțiune și arată ca nou.
La fel sunt și celelalte vase Saladmaster.
Am dat o avere pe ele, dar nu îmi pare rău deloc. Sunt vase durabile și frumoase. Au fost cazuri în care am prins mâncarea în ele uitând să le sting focul la vreme. Le-am curățat ușor cu burete de sârmă și s-au făcut la loc strălucitoare.
Îmi plac vasele Saladmaster și pentru că fac economie de combustibil. Și nu fac aburi în casă când gătesc. Mâncarea este gustoasă pentru că se gătește la temperatură mică.
În oala mare de 7 litri, fierb laptele. Acum, pentru că este în post, am preparat lapte de soia. Îl fierb la foc mare până dă un prim clocot și apoi îl las la foc mic jumătate de oră fără frica că dă în foc…
În grătarul electric, mai coc câte-o pâine pentru gustul de turtă coaptă pe plită asemeni gustului turtelor pe care le cocea mama…
A fost un cadou minunat de Crăciun pe care mi l-am oferit în 2020. Mi-am cumpărat grătarul electric cu care am primit cadou procesorul de legume.
Apoi mi-am mai cumpărat pe rând câte o oală.
Și anul acesta îmi mai doresc să-mi fac un cadou de la Saladmaster, sistemul de gătire a cartofilor, de separare a amidonului…
Am investit foarte mult în aparatura de bucătărie. Și este investiția cea mai bună, pentru că am investit în sănătatea noastră.
Moara pentru pâinica cu maia, procesorul pentru pregătirea murăturilor. O mâncare mereu la îndemână!
Și adăugând și chefirul (preparat de soțul meu)
au făcut minuni refăcându-i flora soțului meu și izbăvindu-l de durerile ce l-au chinuit atâta timp.
În lădița de lângă calorifer sunt borcane cu murături, conopidă, varză cu morcov, țelină…
Dovlecei puși la murat pas cu pas:
Încă mai poți să pui murături pentru iarnă. Grăbește-te!
Salutare!
Nu ne-am mai auzit de multicel, dragilor…
Ce mai faceți? Cum sunteți? Cu vă simțiți acum când citiți aceste rânduri?
M-aș bucura să primesc un semnal de la voi pe adresa de e-mail (doinablaga @ gmail . com)
Cât despre mine, slavă Domnului, viez! Zilnic cu treburi…
Am zis IO că e simplu cu muratul, dar tot cere timp…
Mi-a luat destul timp să mă documentez despre noul capitol din bucătăria mea: LACTO-FERMENTAREA (murarea vegetalelor) Am citit tot ce am găsit despre lacto-fermentare în toate limbile pe care le traduce internetul…
Nădăjduiesc să le adun într-o formă practică și utilă toate aceste informații…
Revedeți articolele precedente în care am adăugat câteva idei despre lacto-fermentare.
Dar hai să vedem ce putem face concret, că vine iarna peste noi și se golesc grădinile…
Am început să murez legume și fructe de prin luna mai. Primele murături au fost sparanghelul…
Am tot murat tot felul de bunătăți.
Am testat tot felul de combinații. Ne plac toate. E o minune că avem la îndemână această metodă de a consuma vegetalele și de a le păstra!
Printre legumele murate preferate se numără conopida.
Am murat conopidă de când a apărut pe piață, de când era scumpă, 10 lei kg.
Apoi a început să scadă, ca s-o găsim zilele acestea doar cu 2 lei kg. Doamne ce binecuvântare!
Așa că vă îndemn să mergeți în piață și să cumpărați conopidă și s-o puneți la murat.
E foarte simplu
Spălăm conopida
O desfacem în buchețele
O așezăm în borcane sau bidoane cu condimente (hrean, cimbru, boabe muștar, puțină sfeclă, puține felii de morcov) și turnăm saramura din 3% sare, adică 30 grame de sare la litru de apă, apă rece se pune…
Aici am adăugat și cubulețe de gutui
Dacă o puneți în bidon de peste 10 kg, timp de 7 zile trebuie s-o pitrociți, adică să suflați în saramură printr-un furtun ca să se amestece saramura cu zeama ce iese din legume.
După 7 zile, o lăsați la murat la rece câteva săptămâni.
Dacă vreți să mâncați mai repede conopidă murată, lăsați câteva borcane în bucătărie. În 5-7 zile, aveți murături delicioase.
Mai există și varza! Și ea se pune la murat.
Nu concepem să nu avem varză murată de sarmale…
Mie îmi place varza murată în suc propriu.
Cum murez varza în suc propriu?
Simplu și foarte gustos:
Rad varza
Adaug 2% sare din cantitatea legumelor
Frec varza cu sare ca să lase zeamă
Torn în borcane și presez să iasă zeama deasupra
Așez o greutate sau o presă de murături ca să stea lichidul deasupra și aștept 7 zile și așa obțin o delicatesă, vestitul kimchi coreean!
Alte bunătăți
Mulțumim pentru pâinica noastră cea de toate zilele
Își pregătea de cu seara plămada pentru aluatul de pâine:
Lua covata din cămară și o așeza pe masa din bucătărie.
Cernea făină până ce umplea covata.
Scobea o adâncitură în mijlocul acelui munte alb.
Scotea aluățelul păstrat din aluatul de la ultimul copt și-l muia într-un castron. Turna acea smântână în scobitura din covată și apoi îngroșa acea smântână cu făină proaspătă.
Acoperea scobitura cu făină, o însemna cu semnul sfintei cruci și acoperea covata cu un ștergar mare.
Își rostea rugăciunile de somn și apoi mergea la odihnă.
În zori, se trezea, se spăla pe față și-n fața sfintelor icoane dădea binețe lui Doamne Doamne Cerestate și apoi, dădea fuga la fântână și aducea o căldare cu apă, apă limpede și bună, neîncepută, căci zorile abia se iveau… Ațâța focul în gignă și încălzea apa. Turna apa călduță peste movilița din covată. Aluățelul crescuse peste noapte, se pârguise și era puternic să dospească toată frământătura.
Își sufleca mâinicile, făcea Sfânta Cruce și se apuca de frământat. Întorcea aluatul pe toate părțile ca niciun cocoloș să nu rămână neamestecat și nefrământat.
Dacă mai era nevoie, mai adăuga apă.. frământa până aluatul se desprindea de pe mâini și de pe frunte picura aghiazma ostenelii.
Însemna aluatul cu sfânta Cruce și-l acoperea cu un ștergar curat și-l lăsa la dospit.
Până ce fierbea borșul și tocănița, aluatul creștea. Îl modela
și-l așeza în tăvi. Înfierbânta cuptorul și pîinile își săltau obrajii albi la lumină. Proba cuptorul să vadă dacă era potrivit pentru copt pâinile. Lua pe rând fiecare tavă și le înșira pe vatra cuptorului. Acoperea gura cuptorului și zicea un Doamne ajută însemnând cuptorul cu Sfânta Cruce.
După o oră, mirosul de pâine coaptă umplea curtea, urca scările din fața ușii și năvălea în odaie. Ne atingea nasul gâdilându-ne nările. Ziua aceea se anunța tare frumoasă!
Așa cocea mama pâine…
Așa a copt bunica soțului și așa am început să coc și eu pâinică.
Meșteșugul de a coace pâine l-am preluat pur și simplu. Mi-a plăcu din prima clipă când am început să coc pentru prima dată. Sun zeci de ani de atunci… Aproape treizeci… Am copt zeci și sute de pîni. Niciuna asemeni alteia.
Mi-am îmbunătățit tehnica mereu. Am combinat tot felul de făinuri și am copt aluatul sub diferite forme și în difeite cuptoare, tăvi, cratițe și pietre de copt… Fiecare lot de pîine a fost diferit. Fiecare pîine cu formă diferită și gramaj diferit.
S-ar putea spune cum că m-am specializat în coptul pâinii deși nu am epuizat vastitatea subiectului…
În ultima vreme, am statornicit coacerea pâinii cu maia din făină albă tip 650 și făină de secară la care am mai adăugat puțină făină integrală de grâu și de orez și de orz. Uneori, am adăugat și făină geminată din boabe de cereale germinate, uscate și măcinate. Dacă adaug oleacă de ulei de cocos, pâinica devine o delicatesă…
Ieri, am copt pâine. Înainte de-a pleca la slujbă, am activat maiaua
care a dormit puțin la răcoare în frigider.
Pe la amiază, am sunat-o pe mezinucă să pregătească cantitatea de maia pentru aluatul de pâine. Îmi trebuia aproximativ 1000 grame de maia pentru aproximativ 5 kg de făină.
Am rugat-o să amestece următoarele cantități:
150 g maia mamă
350 g apă
400 g făină
Când m-am întors de la lucru, în jur de ora 16, am frământat și am plecat la plimbare cu mezinuca, la ceva cumpărături…
Pe la ora 20, am modelat pâinile și le-am așezat în tăvile de sticlă… După aproximativ o oră, s-au umplut tăvile și am pornit focul…
Am avut de copt două rânduri și așa m-a apucat miezul nopții…
Casa s-a umplut de miros și de căldură…
Abia am așteptat să gust noua pâinică. Am ronțăit la un colț de pâine tot drumul spre slujbă.
Am mirosit-o. Mirosea de plăcintă cu brânză de vaci… Fermenții încă mai lucrau…
Am gustat. Doamne, ce gust, ce bunătate! Ce textură!
Și coaja, coaja e totul…!!!
Crocantă și dulce…
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Porumb dulce gătit la 86 de grade cu foarte puţină apă
Porumbul fiert sau copt a fost de când mă ştiu o mâncare mult aşteptată.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2010/08/4498-282439-porumb_fiert.jpg)
Îmi amintesc serile din copilărie când ne adunam totţi copii din mahala sus pe deal. Făceam un foc şi coceam porumb
şi ne aşterneam la poveşti. Doamne ce vremuri!
Şi acum, când văd porumb dulce fiert, poftesc. Am tot aşteptat să mi-l gătesc singură. Nu prea am încredere în gătitul vânzătorilor ambulanţi…
Şi, fie vorba între noi, sunt scumpi. De 5 lei cumpăr mai mult de un ştiulete…
Aşa că am dat o raită ieri prin piaţă şi am cumpărat 6 ştiuleţi de porumb. Pe unu l-am aşezat la murat…
Pe restu i+am gătit în oala SaladMaster la 86 de grade prin tehnologia de gătit în semi-vacuum
am strigat copii la masă, aşa cum ne strigau de vânzătorii ambulanţi de la mare:
Porumbelul! Porumbelul de la mare… distanţă… Că nu au ieşit cei localnici. Loamneşul încă nu era prezent în piaţă…
Mi-am stâmpărat oleacă pofta. Dar o să aştept până ce va veni prietena mea din Loamneş cu porumb de vânyare. Atunci o să fac o cură de porumb dulce… Porumb de-al nostru, ardelenesc
Cireșe lacto-fermentate
E de-a mirarea să vorbești despre cireșe murate.
Cine a mai pomenit de așa ceva!?
Da. Câte nu le știm!
Până când nu te lași furat de fantezie și te apuci de treabă.
Nimic mai simplu și incomparabil de gustos! O bunătate bună de-adevăratelea!
Unelte?
Un borcan cu sârmă
O greutate. Eu folosesc o scrumieră de sticlă
Rețetă?
Ingrediente:
Apă, sare și, desigur, cireșe.
Cum am procedat:
Am spălat cireșele.
Am umplut borcanele pe trei sferturi cu cireșe . Am turnat saramura să le cuprindă bine (la 1 llitru de apă de izvor am dizolvat 20 grame sare. Eu am sare gemă de Praid. Voi folosiți de care vreți /aveți. De preferat fără iod.)
Am așezat o scrumieră de sticlă ca greutate, ca să mențină cireșele în saramură
Am închis borcanele și
Le-am așezat în beci direct pe ciment și
Am plecat 2 săptămâni în concediu.
Când ne-am întors, încălziți și obosiți, de la drumul lung,
Am dat cep la borcane.
Fiecare cu borcanu lui…
Au mers ca unse!
Doamne, ce ne-am mai stâmpărat! (Vorba bunicii lui Nicolae). Și sete, și foame.
Săru”mâna pentru masă, Doamne !
Doamne, bune-s!
Castraveți murați în formă ciudată (vorba Pantelimonei)
Ideea e că ne fac bine.
Mie îmi taie pofta de dulciuri și-mi lecuiește mâhniciunile…
Iar lu Nicolae i-o luat durerile de încheieturi
Trăiască murăturile!
Alimentele lacto-fermentate!!
Cireșele lactofermentate!
Și cerealele lactofermentate sub forma pâinicilor cu maia sălbatică ( din făină și apă)!
Maia moartă de foame cât timp am fost noi plecați
Dar a înviat și iată ce pâinici ne-a dat
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Și pentru bucate!
Și pentru sănătate!
Și pentru cireșele murate!
Indrăznesc să trăiesc sănătos 
Comentarii recente