Accesul femeii la școală-o altă fericire a femeii moderne
Salutare!
De curând, am început să scriu despre fericirile femeii moderne. Am început așa timid. Nădăjduiesc să prind curaj. Cred în susținerea din partea voastră, dragile mele femei prietene. În timp, sper să se adune suficiente rânduri pentru a umple o carte pe care să v-o pot oferi când ne vom întâlni.
De ce am începu să scriu despre fericirile femeii moderne? Simt nevoia să vorbesc despre părțile minunate din viața noastră pentru a le prețui mai mult, pentru a le pune în lucrare mai mult. Vreau să avem și alte discuții în afară de gătit și stres cu creșterea copiilor. Vreau să le scoatem la lumină, să le evidențiem ca, atunci când vom da nas în nas cu greutățile, să nu ne lăsăm doborâte, ci să ne amintim de darurile, de puterile sădite în noi.
În acest articol, vreau să vorbim despre școală, despre școlarizare și diplome. Despre accesul femeii la școală.
Chiar dacă ai peste 40-50 de ani…, nu te gândi că ești prea bătrână să faci școală. Dacă nu ai avut posibilitatea să faci liceul, acum o ai.
Lucrez la un liceu din Sibiu, la Liceul Tehnologic „Avram Iancu”,
unde, pe lângă cursuri de zi, există și cursuri la seral și frecvență redusă. Am urmărit poveștile unor femei minunate care au avut curajul și perseverența de-a urma cursuri fiind în vârstă de peste 40-50 de ani. Sunt plăcut surprinsă să fiu salutată în diferite instituții de vreo doamnă fostă elevă a școlii unde slujesc.
Anul acesta școlar, am avut bucuria să predau la cursurile de frecvență redusă. Doamne ce atmosferă! Ce minuni de femei! Multe femei simple, dar foarte ambițioase… Și iată-le pe unele trăindu-și împlinirea visului. Veneau la cursuri și erau jenate. „Doamna, sunt bătrână! Cum o să fac față cerințelor? Cu ceva străduință, le răspundeam. Le-am încurajat și le-am susținut cum am putut mai bine. Le-am apreciat curajul și le-am vorbit de la inimă la inimă. Le-am amintit că a studia este un lucru minunat la orice vârstă. Da, e drept că e mai dificil din multe puncte de vedere, dar nu este imposibil, mai ales că acum internetul ne ajută enorm cu lecții și materiale de tot felul. Iar în privința copiilor mai mici… Cunosc… Și eu mi-am cărat fetițele pe la examenele din facultate și masterat.
Acum, fetele sunt mari și studiez mai lejer. Studiul este prioritar în viața mea. Este darul meu. Mă gândesc să mă înscriu la un doctorat. Încă cuget cărui domeniu merită să mă dedic… Acum, sunt interesată de microbiologie, de fermentarea bacteriilor lactice… De vreo doi ani, tot studiez singură acest domeniu… Dacă va fi nevoie de vreo diplomă, n-am să mă feresc să intru iar în studenție. Sunt deschisă. Fie voia Domnului! Până atunci, devorez tot ce găsesc pe internet, prin biblioteci și prin librării despre acest domeniu care mă interesează, mă pasionează. Observ că pe zi ce trece, tot mai multe studii științifice apar. Doamne cât sunt de entuziasmată că am acces la cunoaștere! Și pot experimenta și pot împărtăși cu oameni pasionați de fermentare din lumea întreagă aceste lucruri minunate!
Dacă tu, care citești acum aceste rânduri, nu ai avut posibilitatea să faci liceul, ci doar 8 clase sau o școală profesională și îți dorești să lucrezi undeva unde ți se cere diplomă de liceu și facultate, să știi că poți să le dobândești. Cinci ani de zile vii după-amiaza la cursuri timp de 15 săptămâni și așa vei reuși să lucrezi unde-ți place și ai să fii plătită precum colegele… cu studii. Vai, 5 ani! ai să spui. Iar eu îți voi răspunde: Nu te gândi la timp, la ani. Timpul oricum trece, dar dacă, între timp, te alegi cu o diplomă, ești mai câștigată. Nu te subestima. Nu te gândi că n-ai să poți face față. Poți! Zeci de femei au putut și pot. Și aceste femei sunt foarte motivate. Am avut femei care au excelat la pregătirea cerințelor profesorilor. Au luat bacalaureatul și au mers mai departe la facultate. Tot respectul! Sunt mândră de ele! Am avut o doamnă al cărei fiu era medic și ea doar o profesională. A venit la 50 de ani și și-a continuat studiile. A terminat liceul cu rezultate foarte bune și a luat bacalaureatul cu note frumoase. Doamne cât m-am bucurat pentru ea! Ce să mai vorbim! Totul se poate! Mai ales dacă ai credință. Îmi amintesc cât de greu mi-a fost să fac liceul… Stătusem 3 ani așteptând minunea să intru la liceul dorit… Eram cu 3 ani mai mare decât colegele. Primul an a fost greu până mi-am intrat în ritm… Doamne ce greu mi-a fost! Plângeam și mă rugam Domnului să mă ajute să pot sta acolo și să merg la ore. Așa va fi și în cazul tău. Va fi un pic mai greu sau greu de tot până vei intra un pic în ritm…, în cerințele școlii…
De multe ori gândurile la ce-o să fie ne creează frici.
Dar acestea nu sunt fundamentate, nu sunt reale.
Dacă alte femei au răzbit, tu de ce crezi n-ai răzbi? Și crede-mă, au fost femei de tot felul. N-are să fie nicio rușine că n-ai să fii de 10… Așa că te aștept! La noi sau oriunde îți este la îndemână. Avem femei de peste tot. Vin, depun efort, fac sacrificii, dar știu că se merită. Vor fi plătite cu studii și vor fi femei cu școală. Stima de sine va crește cu siguranță.
Și încă ceva! Nu te plafona în meseria ta. Sunt cursuri foarte bune pe care le poți urma, cursuri cu diplome și atestate. Nu pregeta să le ! Cu cât ești mai bine pregătită, cu atât mai multe oportunități vei vedea ivindu-se înainte-ți. Fii deschisă la învățare, la studiu, la permanenta perfecționare și creștere. Ai numai de câștigat. Și eu am făcut cursuri. Toate m-au ajutat. Chiar și curs de bucătar am făcut! A, dacă vrei cu adevărat să te folosești de un curs, e nevoie de multă practică, de exercițiu după. Și aia ține de tine… Dar și hârtiile trebuie…
Sper că te-am folosit cu cele scrise. Să-ți fie de folos! Am încredere că vei avea curaj să faci alegerile bune pentru tine și ai tăi!
Înainte să închei, căutând o fotografie grăitoare pe internet, am dat peste povestea unei femei de 98 de ani care a revenit la școală. Aș vrea să fiu medic. Am to fost moașă, zice aceasta…
Este o diferență între a îmbătrâni și a crește…
Iată alt exemplu
Despre fericirile femeii moderne
Salutare, dragile mele !
Odată, acum vreun an și ceva, când m-am întâlnit cu padre Necula
(omul care mi-a spus în 1998 când am poposit pentru prima dată aici în Ardeal: Tu trebuie să scrii!) i-am spus:
- Vreau să scriu despre problemele femeii moderne, despre nefericirile ei…
- Da sigur, cum să nu, că doar tu ai fi maica Siluana ca să poți duce problemele femeii moderne! (trăia pe atunci maica…)! De ce ce să scrii despre nefericirile femeii moderne, de ce să nu scrii despre fericirile femeii moderne!?
Am cam plecat desumflată…
M-am tot gândit la ce mi-a spus padre … și nu am scris. Iată a trecut atâta vreme!
Azi dimineață, mi-a răsărit în minte faza cu scrisu despre fericirile femeii moderne și mă tot pisa un gând:
De ce să nu scriu despre fericirile femeii moderne?
Hai că scriu! Chiar scriu! Chiar acum!
No, ce să scriu? Fericirile femeii moderne!? M-am tot gândit iar… Nu-mi venea nimic. Mai multe nefericiri îmi veneau, mai ales că eram și într-o pasă nu prea fericită…
Am dat la o parte pasa proastă și m-am apucat a mă gândi la fericirile femeii moderne.
Îmi tot ziceam: Tre să fie măcar câteva și fericiri pe lângă muntele ăsta de neferici ce-l văd în față…
Nu se poate! Hai că n-o fi chiar plină viața femeii moderne numai cu greutăți și nefericiri!
Și mi-a răsărit așa în suflet că cea mai mare fericire a femeii moderne este că știe că nu e singură, că au fost și sunt și alte femei care au trecut prin greutăți și au răzbit la lumină, au făcut față.
Da Asta e: cea mai mare fericire este că ne avem unele pe altele. E o energie feminină, o putere la care e nevoie să ne conectăm permanent. Să ne amintim permanent de această putere pe care doar nouă ni s-a dat. Darul de a fi femeie!
Da, nu mă mai satur să mă minunez de femeie! Am dedicat o carte acestei bucurii:
Da! Ne avem unele pe altele oriunde ne-am afla pe acest pământ. La un click distanță, ca să folosesc un termen prozaic… Am scris un articol despre câteva femei minunate pe care le-am descoperit prin intermediul internetului și al cărților pe care le-au scris. Aceste femei mă motivează și mă încurajează să-mi folosesc potențialul primit.
Da. Faptul că ne avem unele pe altele este fericit lucru! Ne putem cunoaște poveștile, ne putem împărtăși experiențele, învățăm unele de la celelalte, ne putem susține unele pe altele. Putem colabora. Ne putem alege pe cele cu care rezonăm, cu care avem interese și preocupări asemănătoare. Și așa împreună creștem. Clădim.
Da! Hai să valorificăm această fericire!
Uite, chiar acum înainte de-a începe să scriu aceste rânduri, am vorbit cu o colegă minunată. I-am vorbit despre o dificultate, de un blocaj al meu. Simplul fapt că am fost împreună, că m-a ascultat. 10 minute, mi-a fost suficient. Am primit validare și încurajare.
Da! Și eu chiar asta vreau să fac prin scrisul meu, să încurajez femeile.
Suntem femei. Ne confruntăm cu provocări, cu dificultăți, într-o formă sau alta asemănătoare. Ne putem înțelege una pe alta, că doar știm cum e să fii femeie… modernă! Să lăsăm văităturile și tristețile și tot răul și să ne bucurăm că trăim aceste vremuri. Suntem puternice! Facem față!
Și ne avem nu atât pe noi cele ce trăim, ci și pe înaintașele noastre. Cu ele ne conectăm gândindu-ne cum și-au trăi viața. Și poate în situații mult mai dificile decât ale noastre… Pilda vieții înaintașelor noastre ne este de mare folos!
Se spune că perioada copilăriei ne cam marchează, că acolo ar fi cauzele nereușitelor noastre și a insucceselor…
Hm! Mi-am tot analizat copilăria și perioada tinereții… N-am prea făcut mare brânză cu asta! Știți ce, gata, am renunțat la trecut. Strâng plugul vânjos și, dii bădie, ține brazda drept înainte!
Și n-o să vă vină să credeți, de când am lăsat trecutul, noi zări mi s-au deschis mereu. Numai că pârdalnica inconsecvență m-a făcut să renunț la unele lucrări când am dat de greu. De aceea, am hotărât să caut și să aflu ajutor. Așa am găsit comunitatea unor femei moderne de toată frumusețea, tot una și una. E poveste luuungă cu această Comunitate. Nu am vreme acum să v-o zic.
Pe scurt este vorba despre niște doamne minunate pe care le-am cunoscut prin AtelieR de Cuvinte. Găsesc potrivit să te invit pe tine, cea care citești acum aceste rânduri, să le cunoști pe aceste doamne minunate.
Sunt atât de bucuroasă că am găsit această comunitate de femei minunate! Da! Da! Și asta e mare lucru! Și cel mai mult mă bucură că sufletul Comunității AteliR de Cuvinte, Ioana și Giorgiana sunt în Biserică, în Biserica dreptmăritoare.
Am mai scris cândva un articol despre femei minunate, despre femeile bisericii…
Să revenim la copilărie, te invit luni, 29 mai la o seară de povești ale copilăriei, că tot vorbirăm de copilărie, dar de data aceasta despre minunata copilărie, despre cum să ne trezim în noi copilul iubitor de poveste și încrezător că totul se va sfârși cu bine și vom trăi fericiți până… la adânci bătrânețe…
Rezervă-ți un loc la seara devoratorilor de povești
Intră pe acest site, caută spre finalul articolului, și vei avea posibilitatea să te conectezi cu femei care-ți aduc bucurie doar cu simpla lor prezență și care te vor încânta cu povești minunate. Și eu mă voi conecta!
Sfatul meu: Nu lăsa mâhnirea sau tristețea sau nereușitele să-ți întunece viața. Caută lumina. Uită-te în jur. Întotdeauna există prin preajmă femei cu care să rezonezi.
Ține-te aproape de acest blog. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi continua să scriu despre fericirile femeii moderne…
Aici sunt cu o femeie minunată, pe care o stimez foarte mult. Este de o sensibilitate deosebită. Mă bucură cu prezența ei ori de câte ori ne întâlnim.
Mulțumesc, Violeta!
Vino-ți în fire, măi femeie!
Femeia se prăbuși în fața starețului plângând în hohote.
Starețul tresări. Prin fața lui se perindaseră tot felul de oameni, care mai de care mai apăsat de dureri și necazuri…
Apariția acestei femei căzu în fața lui ca un trăsnet…
Starețul tresări și dădu cu mâna într-o parte dorind a îndepărta cele ce i se înfățișaseră pe dinainte.
Se ridică din scaunul de spovedanie. Veni către femeie, îi cuprinse cu putere umerii și începu să strige zgâlțâind-o ușor:
Vino-ți în fire, măi femeie!
Ai venit să ceri dezlegare de cele ce tu însăți te-ai legat?
Ai bătut atâta cale până aici ca să ceri unui om să te dezlege de ceea ce Însuși Dumnezeu ți-a dat?
Ai venit să-mi ceri să te dezleg de a nu mai fi ceea ce Însuși Creatorul tău ți-a rânduit să fii…?
Ce vrei tu de fapt?
Ai vrut carieră strălucită. Iată ai!
Ai vrut studii înalte. Iată hârtiile! Iată diplomele: doctor în litere, licențiată în jurnalism, ba chiar și în teologie…, masterandă în pedagogie! Cursuri peste cursuri. Calificări peste calificări.
Ai propria afacere înfloritoare! Tot ce ai vrut ai obținut.
Ai vrut să egalezi bărbații din viața ta. Iată-te!
Ai vrut să fii poetă. Iată-te cu trei cărți de poezie publicate!
Ai vrut să apari la televizor. Ai apărut! Iată vorbesc despre tine criticii literari… Tu însăți spui despre tine lucruri mărețe…
Și de ce nu ești fericită, măi femeie?
Pentru ce ai bătut atâta cale până la mine, sărmanul?
Ce vrei tu de fapt?
Te-ai atașat bolnăvicios de oameni și de lucruri.
Ți-ai nenorocit bărbatul dat cu cununie.
I-ai luat copiii și i-ai asmuțit asupră-i…
Ai avut libertate deplină să faci orice ai vrut…
Ai avut acces la toate informațiile… La biblioteci prețioase…
Ai fost dăruită cu frumusețea trupului…
Ai călătorit oriunde ți-a dictat dorirea…
Ai bani. Ai carieră. Ai libertate. Dar nu ești fericită, liniștită și împlinită… Tare te mai chinui, măi femeie!
Ai venit aici să te justifici. Să mi te plângi de cele ce ți-au făcut alții… De cât de nenorocită ești tu. Cum ai fost victima altora…?
Nu contează ce ți s-a întâmplat. Contează ce faci tu de acum încolo cu ce ți s-a întâmplat!
Nimeni nu e vinovat de nefericirea ta! Tu ai permis altora să te rănească.
Vino-ți în fire, măi femeie!
Dumnezeu te-a creat femeie. A pus în tine o putere mare. Tu alegi ce faci cu ea. Tu alegi să dai viață lumii (tale, familiei tale) sau s-o distrugi, s-o întuneci.
Da. Ți-ai încurcat viața în multe…
Adu-ți aminte ce a spus Domnul: „Marto, Marto te silești și te îngrijești de multe…
Dar un singur lucru trebuie cu adevărat…
Te-ai căsătorit acum cu acest bărbat.
Fii femeia acestui bărbat! Dă-i cinstea cuvenită. Fii prezentă pentru el, cu el! Fii femeia bărbatului acestuia!
Ți s-a mai dat o șansă.
Mergi! Fii femeie!
Dacă tot ce ai făcut până acum nu ți-a adus bucurie și fericire deplină, leapădă-le!
Menirea ta este alta. Cere Domnului să te învețe cum să fii femeie bineplăcută Lui. Așa cum te-a gândit El să fii.
Ridică-te!
Călătorie binecuvântată spre VINDECARE!
Acestea au fost cuvintele starețului.
Starețul părăsi cămara de spovedanie și se îndreptă spre biserică…
Ce a ales femeia să facă din acel moment?
Va urma!
Cum să pregătesc mâncarea zilnică ca ea să fie şi tratament?
Cum să fac din mâncarea zilnică tratament?
Mi-am pus această întrebare cu aproape 20 de ani în urmă când pierdusem două sarcini şi mă alesesem cu o slăbire a imunităţii şi cu hemoragii prelungite care reveneau constant.
Deoarece metodele obişnuite de tratament nu mi-au rezolvat problemele de sănătate personale şi ale altora din familia mea, am început să caut soluţii alternative.
Primul ajutor în întărirea imunităţii mi l-a oferit un coleg care mi-a prezentat suplimentele nutritive de la Forever Living Products. Menţionez compania Forever pentru că încă mai folosesc câteva dintre produsele ei, care chiar sunt valoroase, cum ar fi First-ul, spray-ul cu aloe vera, crema verde cu gel de aloe cicatrizant, deodorantul sau pasta de dinţi…
A fost prima investiţie mare în sănătate. Eram studenţi şi nu aveam bani nici de a cumpăra constant două mere pe zi, dar am împrumutat bani şi am făcut tratament.
Am avut beneficii, dar şi nemulţumiri. Produsele erau destul de costisitoare şi, pe deasupra, mai trebuia să şi mâncăm… Apoi, mi-au schimbat metabolismul şi mi-au creat o poftă exacerbată de mâncare. Aveam o foame nebună… Îmi întărisem ce-i drept imunitatea, dar era bine atâta timp cât consumam acele suplimente. A fost prima dată când nu mai simţeam moleşeala aia de după masă… Eram permanent în formă.
Şi totuşi, nu eram împăcată. Simţeam că nu e natural, că nu poate fi un stil de viaţă bazat pe suplimente. Tânjeam după vremea copilăriei când trăiam în sat şi mâncam cireşele direct din pom…
Am continuat căutările povestind cu cei din jur. Aşa am descoperit Terapia prin alimentaţie ghidată de un nutriţionist irisolog.
Tratamentul de bază consta din salate de crudităţi şi alimente strict vegetale. Aşa că am făcut a doua mare investiţie, lada frigorifică de 400 litri, care a costat 4 salarii cerute în avans…
Datorez foarte mult Terapiei prin alimentaţie. Datorită ei, am descoperit o mulţime de alimente bogate în nutrienţi care erau la îndemână dar mie necunoscute. Am mâncat zeci de kilograme de legume şi fructe crude! Am ras în anii aceea la legume de mi s-au tocit degetele…
S-a meritat! Am mai născut doi copii şi aveam un corp zvelt şi o sănătate înfloritoare.
Am continuat să mă preocup de întreţinerea sănătăţii. Am adăugat noi experienţe şi am făcut noi investiţii.
Un moment important a fost descoperirea storcătorului cu presare la rece Hurom şi a morii de bucătărie KoMo. Acestea au fost o altă mare investiţie.
Eram fericită că pot oferi o hrană de calitate, mai ales pâinica cea de toate zilele din cereale integrale.
Salata de legume şi verdeţuri era hrana de bază. Adăugând la ea şi pâinea din făinuri integrale, aveam o hrană completă.
Mai erau totuşi alimente care nu se puteau mânca crude sau nu erau aşa îmbietoare crude. M-am tot gândit cum să le prepar ca să nu pierd prea mulţi nutrienţi.
M-am întrebat:
Cum aş putea găti sănătos?
Ce înseamnă a găti sănătos?
A găti sănătos implică multe aspecte.
Majoritatea dintre noi consideră că gătitul sănătos se referă la eliminarea prăjelilor, dar aceasta nu este o soluţie completă.
Felul în care gătim mâncarea afectează valoarea nutriţională a ingredientelor. Acestea se pierd nu numai prin fierbere intensă şi prăjire înaltă, ci chiar şi prin curăţare sau conservare.
Mai mult, mulţi dintre noi nici nu am bănuit până acum că vasele (oale, tigăi, cratiţe, etc), oricare ar fi ele, eliberează chimicale şi afectează într-un procentaj destul de mare calitatea mâncării. Persoanal, nu credeam că vasele emailate sau cele cu teflon pot afecta atât de mult sănătatea până când sănătatea soţului a fost afectată.
Mi s-a sugerat să gătesc la foc mic, dar nu aveam răbdare şi nici timp să tot stau lângă oale…
Am cumpărat o oală sub presiune. Mă cam speria când începea să fluiere şi trebuia s-o păzesc. Mai ales când fiebeam soia care făcea spumă. Odată am lăsat-o nesuparavegheată cu orez integral la fiert şi mi-a explodat. Norocul meu că eram la etaj şi nu aveam hotă. Am auzit doar o bubuitură. Am coborât şi era peste tot numai boabe de orez. Am tras o spaimă… Am continuat s-o folosesc până am aflat că nu e sănătos să găteşti în oală sub presiune (am citit undeva scris de dr. Pavel Chirilă )
Am cumpărat oale de fontă. Însă nu m-am putut împăca cu ideea asezonării constante. Uleiul acela ce trebuia aplicat pentru protecţia împotriva ruginii, gustul acela de fier… Îh! Se strâmbau copiii…
Am luat o cratiță din fontă emailată. A trebuit să o arunc după ce a sărit emailul. Am luat alta.
Era grea. Se depusese pe fundul ei resturi de mâncare prinsă.
Mai apoi, am investit într-un multicooker din aşazisă ceramică. De fapt a fost o amăgire. Din ceramică cred că erau pereţii aparatului, vasul în care aşezai alimentele era de aluminiu teflonat. După prima zgârietură, n-am mai avut ce face cu el… Soțul a simțit imediat gustul schimbat al alimentelor gătite în el.
Am căutat mai departe şi, anul trecut în decembrie, am găsit vasele SaladMaster.
A fost un EVRIKA! mare.
Doar parcurgând acest traseu pot înţelege ce binecuvântare sunt aceste vase şi mai ales Procesorul de legume şi fructe…
O, de l-aş fi avut în timpul când făceam trapie şi-mi zdreleam degetele răzând pătrunjel deshidratat…!
Toate la vremea lor!
Au venit la ţanc. N-am mai stat pe gânduri şi am făcut investiţia, cea mai mare investiţie, cât toate la un loc!
Doamne, nu-mi vine a crede că am în bucătărie aceste vase!
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Descopăr pe zi ce trece minunăţia lor. E atât de natural să găteşti în ele!
Sunt atât de curate şi de frumoase.
Nu fac zgomot și nici căldură mare în casă și nici aburi.
Gătesc în grătarul electric pe blat sau pe masă.
Aici am gătit o tarta cu mere în 25 de minute
Nici nu le simţi prezenţa cât timp gătesc. Nu se aude mai nimic în oală cât stă la gătit. Dar când ridic capacul, mă învăluie mireasma naturală a alimentelor atât de plăcută şi gutul atât de bun. Pentru că se păstrează peste 85 % nutrienţii, chiar până la 93 %!
Şi lucrul acesta se întâmplă cu ajutorul acestei simple valve…, Vapo-Valve ™
care face ca alimentele să fie gătite în semi-vid.
Tehnologia Vapo-Valve ™ a fost creată de americanul Harry Lemons în 1950.
Am început o documentare în privinţa acestei metode. Nu am aflat prea multe informaţii. La noi este recent introdusă. Mă bucur să fiu printre promotorii ei…
Gatititul în semi-vid nu este același lucru cu gătitul în vid, sous vide.
Sunt două metode diferite. Metoda de gătit în semi-vid este mai puțin cunoscută.
Pe internet se găsesc mai multe informații despre metoda Sous-Vide.
Am studiat puţin această metodă. Este atractivă. Din mărturiile celor care folosesc metoda, reiese că se obţin mâncăruri foarte gustoase. Dar e nevoie de ceva lucruri…, de aparat de vidat, de pungi pentru vidat, de aparat de fierbere în vid sau de sondă sous vide.
Eu nu mă împac cu plasticul fiert…
Într-o singură oală cu capac prevazut cu Valva Vapo de la SaladMaster eu gătesc totul:
Gătesc în n semi-vid, fără apă, fără ulei, fără sare…
Prăjesc fără ulei
Coc pe aragaz repede ceva puțin la foc mic și nu e nevoie sa încălzesc ditamai cuptorul…
Pentru mine, vasele Saladmaster sunt mult mai simple și mai practice.
Trei pași:
Apoi 85 de grade
Și în jur de 30 de minute, servesc mâncarea familiei
Mă bucur că sunt femeie
Mă bucur că sunt femeie!
Astăzi, şi în toate zilele, cu darul lui Dumnezeu, mă bucur că sunt femeie şi mamă!
Mulţumesc Domnului pentru acest dar minunat!
Vă invit, dragi femei, să ne bucurăm împreună de acest dar măreţ de a fi chemate la viaţă femei.
Noi facem diferenţa în lume.
Prezența noastră presară fior și magie.
Prin feminitatea noastră, calmăm inimile răvășite ale răniților sorții.
Suntem femei și mame. Un dar și o mare răspundere.
Noi, mamele, avem o mare lucrare de îndeplinit.
Atenție! Dacă am ratat relația cu copiii noștri, am ratat totul.
Să rămânem lângă copiii noștri. Să-i purtăm mereu în gândurile noastre, în rugăciunile noastre. Copiii de astăzi pășesc zilnic printre multe pericole. Doar dragostea noastră îi poate păzi. Să ne facem timp pentru copiii noștri. Să le ascultăm durerile.
Dumnezeu să ne binecuvinteze lucrarea. Amin
Vă dăruiesc cu drag cartea mea de suflet: Mă bucur că sunt femeie.
În ea, mi-am strâns durerea, am dat-o Domnului și El a preschimbat-o în bucurie.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Toamna se numără… cărțile
Salutare!
Cu ajutorul lui Doamne, am finalizat și al doilea volum al cărții Firimituri de iubire.
În acest volum, sunt cuprinse articolele publicate pe blog din octombrie 2016 până în octombrie 2017.
Prin acest volum, marchez încheierea unei perioade minunate din viața mea.
Vom vedea ce va rândui Doamne de acum încolo.
Vă mulțumesc că m-ați urmărit cu interes!
Nădăjduiesc să vă fie de folos slujirea mea „blogărească…”.
Pentru un timp, voi mai scrie pe Facebook, reamintindu-vă informații binecunoscute.
Vă aștept la Târgul de Carte și Revistă Religioasă de la Sibiu în 2-5 noiembrie 2017, când, cu ajutorul lui Doamne, voi lansa cărțile Firimituri de iubire vol II
și a doua ediție a cărții De vorbă cu omuleț.
Acestea adăugându-se la celelalte cărți.
Slavă lui Dumnezeu și mulțumire pentru toate!
Bucurie!
Atenție!
!!!
Cu prilejul zilei internaționale a cărții și a dreptului de autor
Salutare, dragilor!
Știați că în fiecare an în data de 23 aprilie, se sărbătorește ziua internațională a cărții și a dreptului de autor?
A, nu-i bai că nu știați. Nici eu n-am știut… Am aflat astăzi, în timp ce răsfoiam ziarul local distribuit gratuit…
Ah, cărțile, prietenele mele credincioase!
Mă opresc un moment și mă întreb cu strângere de inimă: Ce ar fi fost viața mea dacă nu ar fi fost cărțile? …cărțile bune…???
Da, există cărți bune și cărți rele. Cărți care zidesc suflete și cărți care scrântesc minți și pierd suflete.
Aș vrea să pot cuprinde în sărmanele mele cuvinte mulțumirea și recunoștința față de Doamne, Care m-a iubit atât de mult și mi-a dăruit atâtea daruri încă de când am făcut ochi pe acest pământ.
Printre minunatele daruri primite, se numără și cărțile bune, multele cărți bune, prin care Doamne mi-a călăuzit viața. Și asta fără niciun merit. Nu? Ce merit să fi avut eu, un boț cu ochi dintr-un sătuc uitat de lume, dar atât de binecuvântat de Dumnezeu…?
Niciun lucru nu mi-a plăcut mai mult pe lumea asta mai mult decât cărțile. Pe acestea le-am iubit pătimaș. Ele au fost singurele de care-mi lipeam inima… Până într-o zi, în care le-am dăruit aproape pe toate… Toți cei trei saci cu cărți, singura avere cu care m-am căsătorit, a luat drumul unei biblioteci dintr-un alt sătuc uitat de lume… Cine știe, poate se va mai naște o Doină…
După trebușoara asta, am răsuflat ușurată. Sufletul se despovărase de lipirea pătimașă de acele cărți, cărți cumpărate cu atâta jertfă (căci investisem uneori banii destinați hranei, căci îmi ziceam: „O carte o ai o viață, pe când dacă sari o masă-două, nu-i bai…!”.)
Și culmea… N-a trecut prea mult timp, că alte zeci de cărți au venit către mine, umplând rafturile din căsuța noastră…
Dăruiesc cărți și primesc cărți.
Eu nu știu să fie vreun alt dar material mai prețios în afară de cărți… Când cineva îmi vorbește despre vreo carte sau îmi recomandă vreun titlu, nu am liniște până nu o găsesc și o citesc.
Când primesc o carte bună, sufletul meu se bucură ca de cea mai mare bogăție și pe dată se apucă cu sete s-o devoreze. Așa s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni. Am trecut pe la niște prieteni și, când să plecăm, mi-a pus în mână o plasă plină cu cadouri pentru copii. Când am ajuns acasă și am dat să scot cadourile, am găsit și o carte. Când am văzut-o, primul gând care mi-a inundat mintea a fost:
„Cartea asta este trimisă de Dumnezeu. Am s-o citesc din scoarță în scoarță. În ea, voi afla răspunsul la întrebările care mi-au chinuit sufletul în ultima vreme”. Și așa am făcut. Deși era o săptămână plină, plină, pândeam orice minuțel „liber”. Mă strecuram într-un colț și sorbeam cuvintele pline de har. Așa am primit răspunsurile căutate, dorite, cerute…
Da, au fost și ispite. Satana urăște cărțile bune și faptul că le citim, chiar și numai dacă le citim, căci măcar un timp, fie el chiar și atât de scurt, tot ni se înmoaie inima și tot ne mai gândim la Doamne și la semeni…și tot punem un nou început bun…
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Mă opresc din scris și mă uit la raftul ticsit cu cărți din stânga biroului. Mângâi cu privirea fiecare cărticică… Nicio carte de aici n-am pus-o în raft înainte s-o citesc cu mare atenție, s-o subliniez, s-o adnotez. Îmi sunt atât de dragi toate! Iată și cartea „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, prima ediție! O iau în mâini și o răsfoiesc. E mult mai subțire… E adevărata carte „Îndrăznesc să trăiesc sănătos”, e materia brută neprelucrată, nealterată de „științe”… E cartea mea scrisă pentru suflete simple… Ating filele, rememorez nopțile albe…, o strâng la piept…, aduc mulțumire.
O răsfoiesc din nou. Găsesc între file un calendar care are pe spate imaginea căpuțului unui copilaș cu ochii mari și într-o parte scrie: „Dăruiește o speranță!”.
Continui să scriu:
Dăruiește măcar o carte bună unui om… Ea va face lucrarea pe care tu ți-o dorești pentru acel suflet.
Îți dăruiesc aceste cărți.
Să fie spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea de suflete. Amin.
Să mă pomeniți și pe mine în ruga voastră, dragii mei dragi.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Reduceri de pret la cartile din cadrul Targului de carte si revista religioasa de la Sibiu
Dragilor
aseara am lansat cartile mele
Si tu poti sa coci Painici din faina integrala:
Si editia a doua ca cartii Ma bucur ca sunt femeie:
si a fost minunat!
Doamna Odeta Vestemean a prezentat atat de minunat cartea Ma bucur ca sunt femeie, incat m-am indragostit din nou de aceasta carte…. E cartea vietii mele …!
Nu mai prejos este si cartea cu Painicile…
M-am bucurat ca oamenii au gustat painicile, unii si-au luat cateva bucatele si pentru cei de acasa… ma bucur ca sibienii sunt interesati sa manance painica integrala….!
Cel mai mult m-a bucurat ca copiii care au fost prezenti s-au strecurat de mai multe ori si au luat bucatele de painica si le-au mancat cu pofta.
Dragilor, haideti sa le oferim copiilor nostri o paine completa, nu una golita, furata de nutrienti! Putem sa facem asta atat de simplu!
Va astept si azi si maine si duminica la Biblioteca Astra…. si va pastrez painici….
O zi buna si cu spor in toate cele bune!
Care este secretul reușitei în relaționarea cu copiii
Dragii mei, dragi, salutare!
Sunt în plină exersare pentru deprinderea noilor abilităţi de relaţionare cu copiii.
Săptămâna trecută, am exersat autocontrolul, prima piesă importantă în relaţie.
Mi-am dat seama cât de mult m-a ajutat Seminarul cu iertarea în lucrarea de vindecare a depresiei, a recuperării puterilor sufleteşti blocate în resentimente, a cunoaşterii personale şi a aceptării maternităţii.
Despre acestea am scris în cartea „Mă bucur că sunt femeie”
pe care v-o dăruiesc cu drag.
Acum lucrez cu Doamne la relaţia cu copiii. Vă voi împărtăşi luptele şi biruinţele pe parcurs.
Mulţumesc Domnului că am înţeles cât de important este să acord cea mai mare atenţie copiilor, mai ales acum când sunt mici.
Secretul relaționării sănătoase este rugăciunea.
Doamne, pune în inima mea dragostea Ta pentru copiii mei, trupești și sufletești. Amin
Indrăznesc să trăiesc sănătos 
Comentarii recente