Arhive etichetă: motivatie

Şi ce dacă…? Despre cum mi-am înfruntat stresul

Dragilor

Nu ştiu voi cum aţi fost şi sunteţi zilele astea, îmi doresc să ştiu….
Îl rog pe Doamne să fiţi în pace…

Zilele astea am trecut şi trec printr-o mari prefaceri…. Deşi m-am străduit să anticipez acest stres de început de an, nu am reuşit întru-totul….Din nou, cerinţe mari şi fonduri care lipsesc cu desăvârşire….

Trei copii la şcoală, buchete de flori de la florărie, că în curte nu cresc…, fondul clasei pentru fiecare, rechizite…. şi mâncărică pe masă şi în ghiozdan… şi, peste astea, şi dinţii mei…. şi-n portofele…. bate vântu’ în voie….

Ooooooooo, sunt prea multe…, simt că nu fac faţă …şi prima reacţie care vine, potrivit obiceiului străvechi al meu: scăparea în depresie…., nervozitate, reproşori…., plasare de responsabilitate…
Dar cu mila Domnului, nu m-am lăsat afectată de schema nefericirii care voia să mă acapareze.

Mă rugam şi ceream pacea şi soluţiile…

Ieri, am lăsat copiii la şcoală şi am fugit la Doamne, la sfânta liturghie la catedrală. Eram atât de împrăştiată, atât de împietrită şi confuză…, nicio atenţie, nicio tresărire sufletească profundă la mare har ce era acolo…, parcă eram moartă…, ce parcă, eram amorţită sufleteşte la gândul de unde şi cum vor veni rezolvările problemele.

După Tatăl nostru am fugit să-i iau de la şcoală şi, tot în fugă, ne-am întors la catedrală unde era cuvântul de învăţătură. A vorbit frumos Părintele Abrudan! Cu vocea-i calmă ne-a spus că până la urmă, printr-o tainică minune, Crucea tot va birui şi parcă s-a mai înmuiat ceva acolo înăuntru-mi….şi am îndrăznit să-i spun lui Doamne: „Iată-mă-s aici, vin să mă învii, să mă hrăneşti…! Fă ceva şi cu mine şi voi da mărturie că eşti viu şi adevărat şi eşti cu noi….”. Şi m-am apropiat „cu frică şi cu credinţă”, fără să simt înfiorare şi evlavie într-un nuştiu care fel …, ci doar crezând că El e acolo şi că va face din nou minunea învierii cu mine, cu noi…. şi „Se împărtăşeşte roaba lui Dumnezeu Doina, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci” şi am răspuns „Amin”.

După masa s-a scurs lină…, până spre ora 17, când ne-am dus la şcoală, la şedinţa cu părinţii, la copii cei mici. Pe drum am discutat cu soţul că le vom spune că vom achita fonduri şi alte „taxe” când vom putea…, că m-am săturat, nu mai vreau să mai trăiesc în stres. Că „ce dacă” nu plătim acum şi plătim când avem….?

Ne-am dus, unul la un copil, altul la celălalt. Toate bune şi frumoase…., cu scântei multicolore… din discuţii aprinse…, până la lista cu plata fondului clasei… Atunci au năvălit stresul, deprimarea lui „nu am, nu pot” …. şi atunci le-am răspuns acestor atacuri: „Şi ce dacă?” „ Şi ce dacă nu dau banii? Ei, în clipa aceea, am simţit o mare uşurare sufletească, o slobozire….. Desigur, între timp, şedinţa de la mijlocia s-a terminat şi a venit şi soţiorul meu în clasa mezinei şi a rezolvat problema, a rupt dintr-o parte şi mi-a dat să plătesc fondul clasei, zicându-mi „cu ajutorul lui Doamne, om vedea cum om mai face!”.

Ne-am întors acasă în pace. Primul impuls a fost să mergem să cumpărăm pe credit rechizitele, dar am zis să vedem ce mai găsim prin casă şi am scotocit în lucruri şi am mai găsit ceva caiete, culori, creioane, ascuţori, gume…şi încet le-om lua pe toate… Mulţumesc Domnului că m-a ajutat să ies din acel stres al urgenţei….

Dar cel mai mare stres a fost cu toaleta de la şcoală pentru mezinuca…

De care am scăpat azi dimineaţă când m-am dus, înainte de a intra în clasă, cu ea la toaletă şi am lăsat-o să se descurce singură. Şi-a pus hârtie pe capac, apoi cu o mână ţinea sulul de hârtie şi cu cealaltă să-şi ridice hăinuţele, când să se aşeze, a căzut hârtia jos…, a luat-o şi a pus-o la loc, eu feţe, feţe, năduleşi…

Şi la urmă de tot: „Şi ce dacă?” . Am făcut ce am putut acum. De acum Te las pe Tine…, poţi Tu s-o fereşti să nu ia microbi, să nu se îmbolnăvească… La grpdiniţă, cu toată dezinfectarea, tot mi-a făcut infecţie… Nu mai rezist acestui stres.., Doamne, ia-l…..
Te rooooooooooooooooooooooog!!!! Şi l-a luat. Am simţit asta când a ieşit acel năduf din mine….
Dragilor,

Nu e nimic urgent în afară de a-ţi păzi pacea lăuntrică şi a te ruga…..Am băgat de seamă că o inimă paşnică şi plină de rugăciune e mai eficientă decât una agitată….
Când eşti în situaţia în care trebuie să faci ceva şi, pur şi simplu, nu ai cu ce sau cum, întreabă-te:

Şi ce dacă nu fac, ce se întâmplă? Se sfârşeşte lumea? Îmi cad laurii? Mă arată lumea cu degetul? Suferă copilul? (Dar i-am pus în gardă: rugaţi-vă să ne ajute Doamne să vă putem asigura cele necesare! Cu ajutorul Domnului, o să aveţi cele necesare. Nu vă compara cu nimeni, sunteţi unice şi veţi primi ce aveţi nevoie la vremea cuvenită, numai să vă rugaţi pentru noi)

Şi ce dacă? Şi vorba, învăţătoarei mijlociei, „până nu curge sânge, nu-i grav!”….Şi apoi, chiar să ne taie capul…, cu atât mai bine, scăpăm de nebunia lumii acesteia!

Dragilor aveţi credinţă şi păstraţi-vă pacea sufletului. Domnul este şi va fi cu noi până la sfârşit. Rugaţi-vă şi pentru noi! Ceea ce şi eu fac pentru voi.

Fiţi binecuvântaţi!

Copiii nu înţeleg de ce ne mâniem pe ei… Pur şi simplu nu pot înţelege!

Dragilor,

aseară mi-am ieşit din fire. Şi iată cum:

Am vorbit clar cu un copil al meu că are voie să se joace 40 de minute, iar apoi 20 de minute să cânte la pian.

piano-s

Bun. A fost deacord. A început să se joace cu pasiune şi voie bună …Timpul expirase demult.. Am aşteptat să-şi amintească de înţelegere, să se uite la ceas…, dar ţi-ai găsit!

Într-un târziu, îi spun: „E aproape ora de culcare. Mai ai ceva de făcut?”. A, da, pianul… Şi a început să urce scările. Şi să vezi în ce stil urca scările! Cum a deschis pianul, aşa lento, lento, lento…şi cu ce greaţă apăsa pe clape…

N-am mai rezistat, am izbucnit ….. M-am înfoiat şi m-am zburlit la bietul copil şi i-am turnat toate cu ton înalt …

La un moment dat, m-am uitat fix la copil. Acesta avea ochii mari şi se uita încremenit la mine… şi cred că se întreba:

„Ce-o fi apucat-o? Oare ce problemă are?”.

Şi atunci i-am zis să meargă direct în pat….

Le-am citit totuşi povestea de seară, despre care poate vă voi povesti în alt articol…

Le-am pupat, totuşi…

şi am plecat în camera mea.

Simţeam o apăsare în suflet. Strigasem la copil… şi, bietul de el, nici măcar nu a ştiut de ce am strigat la el…

Şi mi-am adus aminte de articolul pe care îl citisem recent de pe internet, şi pe care l-am şi postat pe Facebook, că atunci când se iveşte ceva în relaţia cu copilul, problema e la tine, la părinte…, acolo e nevoie de intervenţie, nu la copil…

Şi alt gând a fost că sistemul de recompensă e mai puternic decât responsabilitatea, înţelegerea…
Am luat în mâini cartea Între părinte şi copil a lui H Ginnot.. şi s-a deschis la reguli….dar nu eram în stare să citesc…mă simţeam o mamă ratată…îmi venea să-mi dau palme….
Nu m-am lăsat biruită de aceste gânduri şi m-am uitat la Doamne din icoane şi i-am spus:
„Da, iată am reacţionat ca o fiară. Acum ce să fac?”.

Şi mi-am adus aminte ce m-a sfătuit măicuţa mea Siluana ce să fac: „Când copilul nu poate să facă ce-i ceri, ia-l pe genunchi, mângâie-l şi binecuvintează-l în gând”.

M-am ridicat dintr-o dată şi m-am dus în camera copiilor. Deşi era aproape ora 22, copilul cu pricina nu dormea. M-am aşezat în pat lângă el şi l-am strâns în braţe. Am început să mă rog şi să-i mângâi căpuţul. S-a lipit de mine şi a adormit.

Da, problema era la mine…

Mai am mult de lucrat, până ce Hristos va lua chip în mine… , chipul acela blând, răbdător, milostiv, iubitor şi jertfelnic.

Ai milă de mine, Doamne! Fă-mă Tu mămică bună pentru copii mei! Mulţumesc.

Unde alegi să petreci de 8 martie

Dragilor
permanent suntem puşi în faţa alegerilor: ori-ori.

Desigur că noi, creştinii dreptmăritori, ştim în care sferă se facem alegerile. Terenul alegerilor noastre e trasat de Domnul: ori Dumnezeu, ori Mamona. Dar şi în cadrul acestor două terenuri sunt alegeri şi alegeri.

În sfera asta a lumii lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel ne spune că nu ne este nimic interzis, ba chiar că „toate îmi sunt îngăduite, DAR…. nu toate îmi folosesc”.
Măicuţa mea dragă, maica Siluana, are o întreagă conferinţă intitulată chiar aşa: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc”. Daţi căutare pe internet şi o să găsiţi conferinţa. Esenţa conferinţei este că folosul cel mai de folos în lumea asta este să te laşi găsit de Dumnezeu, să-L primeşti în sufletul tău şi să trăieşti cu El şi atunci orice ai face, eşti cu El. Şi aşa ajungi, tot cum spunea Ap. Pavel:, ca „Ori de mâncaţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi!”.

Bun. Dar cum noi suntem tare amestecaţi, căci suntem şi trup şi suflet şi minte, e o mare virtute să le faci toate spre slava lui Dumnezeu.

Dar totuşi cum putem să le facem toate cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu?
Şi Părinţii Bisericii noastre ne învaţă că putem să facem asta prin acea permanentă prezenţă conştientă în faţa lui Dumnezeu, acea permanentă arătare.

Spre exemplu: „uite, Doamne, acum scriu un articol cu bucuria împărtăşirii…”
Da, dar e spre slava lui Dumnezeu asta sau spre slava mea? Că poate veni gândul: „ce grozavă sunt eu, ce mare scriitoare…!”. Dar dacă vin aceste gânduri, le las să treacă, că nu-mi aparţin, căci eu scriu de dragul vostru…, desigur nu fără vreun folos personal, sau intenţie personală, e o plăcere să scriu, dar nu o fac spre slava lumii. Înţelegeţi?

Ei, în fine, ..e cu discuţie şi aci şi se pot interpreta…
Însă depinde ce sens alegem să dăm la ceea ce facem sau gândim..

Eu, spre exemplu
(şi fac o paranteză şi vă întreb: e mândrie asta că tot mă dau eu spre exemplu?..Şi tot din cuvintele maicaii mele Siluana am înţeles că nu e. De ce? Pentru că noi suntem oglinzi unul pentru altul, eu mă văd în voi, voi vă vedeţi în mine, eu apreciez câte ceva de la voi, voi apreciaţi câte ceva de la mine. Eu învăţ de la cei din jur şi asta vă dau şi vouă şi ui’ aşa, ne îmbogăţim unii pe alţii şi toţi în Dumnezeu, înţelegeţi? Îl rog pe Domnul să facă El să înţelegeţi ceea ce nătângele mele cuvinte nu reuşesc să facă),
le aduc la Doamne pe toate, facă El ceva bun şi din lucrul mâinilor mele. Că, doar dacă El poate să facă şi din pietre pe urmaşii lui Avraam, sau dacă face din prescura mea, făcută din făină chimizată şi poluată, Însuşi Trupul Lui, ce L-ar costa să facă şi din scrierile mele apă bună de potolit setea de frumos şi bun …

Am uitat să vă mai spun ceva: eu atunci când scriu, sau vorbesc, o iau în mai multe direcţii ….şi Dvs aveţi două alternative: ori să daţi pagina, ori să vă rugaţi să găsiţi un fir al expunerii…

Dar să revenim la alegeri.. ..
Azi, când mergeam prin oraş, am văzut o reclamă mare pe marginea drumului despre un eveniment pentru 8 martie intitulat: „Din dragoste pentru tine” (adică pentru tine femeie).

Interesant, mi-am zis. Dar acest eveniment se suprapune cumva celui pe care l-am programat şi eu, tot din dragoste pentru tine dragă prietenă-femeie, CONFERINŢA FEMEIA ŞI PROVOCĂRILE VIEŢII (programată între orele 16-18) şi primul gând a fost că „toată lumea o să meargă acolo”. Dar mi-am amintit de chestia aia cu „ambele”, cum să faci ca să le ai pe ambele, adică dacă tu, dragă cititoare, vei vedea acel afiş şi eşti în postura să alegi între a veni la evenimentul pregătit de mine sau să mergi acolo, să poţi să spui „ambele”: voi merge la ambele evenimente.

Viaţa ne oferă uneori oportunitatea de a alege două variante bune (sau părute bune). Cum poţi să le împaci? Puneţi mintea la treabă şi găseşte soluţii pentru ambele. Indiferent de alternativele prezentate, întreabă-te mereu: „Cum le pot avea pe ambele?”. Eşti trup şi suflet. Ai nevoie de hrană şi pentru unul şi pentru celălalt, dar cum le îmbini, în aşa fel încât să fie ambele părţi mulţumite, nu trupul să primească mult şi sufletul să piară de foame…

Cum le pot avea pe ambele? Cum pot fi şi credincios şi bogat, aşa cum a fost Avram?
Ei, acu’ i-acu! E envoie de lucru cu tine..şi uneori e mai comod să ceri sau să aştepţi să ţi se dea, că tu eşti sărac…dar vom discuta altă dată despre acest subiect.

În ce priveşte chestia cu alegerea între „marele” eveniment promovat pe marile panouri publicitare din centrul oraşului şi Marele eveniment organizat de mine şi promovat pe micul ecran de calculator, îţi propun următoarea variantă:

Conferinţa despre femeie începe la ora 16 punct şi eu m-am gândit să concentrez discursul pentru tine şi la ora 17 punct să servim tortul şi tu atunci poţi să pleci, cu un taxi, sau cu maşina personală, şi la acel eveniment.. iar celelalte invitate, care vor să mai stea, pot să mai stea. E bine?

Aşadar, te aştept cu mult drag la Conferinţa FEMEIA ŞI PROVOCĂRILE VIEŢII!

Ce vei primi la acest eveniment?

În primul rând vei fi împreună cu alte doamne minunate care doresc să schimbe ceva în viaţa lor. Apoi vei auzi cuvinte minunate spuse de doamne minunate care-ţi vor împărtăşi din bucuria vieţii lor. Apoi vei primi o carte unică, o carte scrisă special pentru acest eveniment care se numeşte MĂ BUCUR CĂ SUNT FEMEIE .. şi apoi vei degusta un tort inedit, care se găseşte doar în Casa Blaga

Şi, eu, zic că acestea toate sunt destule motive să întârzii un pic la alte întâlniri unde ai vrea să te mai duci.

Te aştept drag mult!
Doina Blaga

afis2-mcoperta

Primul seminar gratuit INDRĂZNESC SĂ TRĂIESC SĂNĂTOS de la Sibiu

Dragilor

iata cateva clipuri video de la primul SEMINAR gratuit  INDRAZNESC  SA TRAIESC SANATOS: